KorAP: Find »[drukola/base=mioară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...18 19 20 ...110 >

2,739 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

bea până la sfârșitul morții... Era mai bogată decât Dumnezeu pentru că nu-i lipsea nimic, în schimb Iisus nu avea puterea de a-și păstra bogăția divină, risipind-o fără discernământ peste tot. Adevărat. Ești cel mai sărac OM, DOAMNE! Lipit, Mioara! Și toată Ființa Sa lucea de sărăcie, captată de stele sub hota nopții. La ușa unei farmacii un câine aștepta să-și cumpere medicamente pentru diabet. Cățeaua lui bolnavă de SIDA, levita deja spre canisa morții. Mioara se întoarse acasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
OM, DOAMNE! Lipit, Mioara! Și toată Ființa Sa lucea de sărăcie, captată de stele sub hota nopții. La ușa unei farmacii un câine aștepta să-și cumpere medicamente pentru diabet. Cățeaua lui bolnavă de SIDA, levita deja spre canisa morții. Mioara se întoarse acasă. În corpul ei locuia altcineva. Cine ești tu? întrebă Mioara. Eu sunt, Mioara. Nu îi răspunse personajul nostru. Eu sunt Mioara! Și Alimentară. Și pe mine tot așa mă cheamă. Dar cum? întrebă descurajată Mioara. Așa, pur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
stele sub hota nopții. La ușa unei farmacii un câine aștepta să-și cumpere medicamente pentru diabet. Cățeaua lui bolnavă de SIDA, levita deja spre canisa morții. Mioara se întoarse acasă. În corpul ei locuia altcineva. Cine ești tu? întrebă Mioara. Eu sunt, Mioara. Nu îi răspunse personajul nostru. Eu sunt Mioara! Și Alimentară. Și pe mine tot așa mă cheamă. Dar cum? întrebă descurajată Mioara. Așa, pur și simplu, am găsit adăpostul gol și m-am instalat. Îmi place aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
nopții. La ușa unei farmacii un câine aștepta să-și cumpere medicamente pentru diabet. Cățeaua lui bolnavă de SIDA, levita deja spre canisa morții. Mioara se întoarse acasă. În corpul ei locuia altcineva. Cine ești tu? întrebă Mioara. Eu sunt, Mioara. Nu îi răspunse personajul nostru. Eu sunt Mioara! Și Alimentară. Și pe mine tot așa mă cheamă. Dar cum? întrebă descurajată Mioara. Așa, pur și simplu, am găsit adăpostul gol și m-am instalat. Îmi place aici și nu plec

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
să-și cumpere medicamente pentru diabet. Cățeaua lui bolnavă de SIDA, levita deja spre canisa morții. Mioara se întoarse acasă. În corpul ei locuia altcineva. Cine ești tu? întrebă Mioara. Eu sunt, Mioara. Nu îi răspunse personajul nostru. Eu sunt Mioara! Și Alimentară. Și pe mine tot așa mă cheamă. Dar cum? întrebă descurajată Mioara. Așa, pur și simplu, am găsit adăpostul gol și m-am instalat. Îmi place aici și nu plec pentru nimic în lume. Mioara noastră ieși fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
canisa morții. Mioara se întoarse acasă. În corpul ei locuia altcineva. Cine ești tu? întrebă Mioara. Eu sunt, Mioara. Nu îi răspunse personajul nostru. Eu sunt Mioara! Și Alimentară. Și pe mine tot așa mă cheamă. Dar cum? întrebă descurajată Mioara. Așa, pur și simplu, am găsit adăpostul gol și m-am instalat. Îmi place aici și nu plec pentru nimic în lume. Mioara noastră ieși fără să o vadă Mama, preocupată de a-și verifica agenda întâlnirilor cu amanții, calculându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
nostru. Eu sunt Mioara! Și Alimentară. Și pe mine tot așa mă cheamă. Dar cum? întrebă descurajată Mioara. Așa, pur și simplu, am găsit adăpostul gol și m-am instalat. Îmi place aici și nu plec pentru nimic în lume. Mioara noastră ieși fără să o vadă Mama, preocupată de a-și verifica agenda întâlnirilor cu amanții, calculându-și posibilitățile, excluzându-și inechitățile, abordând formalismul, pentru a anihila agnosticismul și eluda dadaismul. Editorul ei nu era de găsit, probabil era după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
adăuga, elimina, sublima, sintetiza totul într-un colaj ca să-i dea aspect de lucrare proprie. Se preocupă prea mult de sine și pe mine mă ocupă străinii. Se împiedică de Bau. Și el era pe ducă în momentul în care Mioara îl zgâlțâi, stârnind din tufe fluturii nopții. Ghiborț, după cum știau și ei, se afla în fața Farmaciei Iris de pe Calea Călărași vorbind cu câinii bolnavi de diabet, așteptând ora deschiderii. A doua zi, Mioara constată ceva ciudat. Bau vorbea în neologisme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
era pe ducă în momentul în care Mioara îl zgâlțâi, stârnind din tufe fluturii nopții. Ghiborț, după cum știau și ei, se afla în fața Farmaciei Iris de pe Calea Călărași vorbind cu câinii bolnavi de diabet, așteptând ora deschiderii. A doua zi, Mioara constată ceva ciudat. Bau vorbea în neologisme și Ghiborț, treaz de-a binelea, scria pe asfalt cu un dermatograf găsit în piață, ecuații diferențiale. Ce faceți? Îl așteptăm pe Mongol! adăugă Bau. Într-adevăr Cargobot avea față de mongol. De ce îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
cu un dermatograf găsit în piață, ecuații diferențiale. Ce faceți? Îl așteptăm pe Mongol! adăugă Bau. Într-adevăr Cargobot avea față de mongol. De ce îl așteptați? Are un plan șopti misterios Ghiborț. Pentru Brăila spuse el tare, pentru a-i risipi Mioarei nedumerirea. Da, am! se auzi vocea tabagică a Mongolului care se înfiripă bucată cu bucată, în fața celor trei. Da' cu tine, ce-i fato? întrebă el. Nu ești într-ale tale. Nu sunt! mi-a ocupat locul altcineva. Tot o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
auzi vocea tabagică a Mongolului care se înfiripă bucată cu bucată, în fața celor trei. Da' cu tine, ce-i fato? întrebă el. Nu ești într-ale tale. Nu sunt! mi-a ocupat locul altcineva. Tot o femeie? Zice că e Mioara Alimentară, dar eu nu o cred. Vreau să mă ajutați să scap de ea. Prostii, spuse Cargobot și scoase o sticlă din buzunar din care băură toți trei, în timp ce Mioara mângâia pe rând câinii care îl însoțiseră pe Ghiborț. Au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
a ocupat locul altcineva. Tot o femeie? Zice că e Mioara Alimentară, dar eu nu o cred. Vreau să mă ajutați să scap de ea. Prostii, spuse Cargobot și scoase o sticlă din buzunar din care băură toți trei, în timp ce Mioara mângâia pe rând câinii care îl însoțiseră pe Ghiborț. Au diabet! spuse el. Au băut spumă de drojdie de la fabrica de bere și s-au îmbolnăvit. Poate să spună ăla cu trei picioare. Câinele confirma prin lătrături, scriind în aer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
dar văd că-i promenadă, nu glumă, Milionarule! Da, altcineva ne-a ocupat mormântul. La toți? La toți pe care-i vezi. Bine, dar sunt 8472, numără Ghiborț din ochi. Mda, alți 8472 stau în locul nostru. Adevărat, Domnule Mort! sări Mioara. Și noi suntem ocupați. Nu ni s-a întâmplat aceasta niciodată, am vorbit cu alți confrați din alte colțuri de moarte. Numai la noi în Brăila e ca la nimeni. Ăsta-i furt de personalitate, ocuparea abuzivă a spațiului privat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
rătăcit, că doar nu cere de mâncare. Așa îi zise Milionarul și trase și el o dușcă la invitația politicoasă a Mongolului: Ia, mă, și bea! Eu nu accept ca cineva să mă dea afară din mine și cred că... Mioara nu apucă să-și termine revolta pentru că din ochii Milionarului țâșniră două lacrimi care se transformară în cărăbuși, mișcându-și printre tufe, elitrele. Sunt cărăbuși din copilărie spuse trist Milionarul nici lor nu le place ca altcineva să le ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
jumătate cer, jumătate Dumnezeu. Greierii tinereții din tufele parcului, ieșeau de sub hainele Milionarului, din urechi i se scurgeau larve care până la picioarele mortului deveneau fluturi, fluturii iubirii mele pierdute, frumoasă dar încarcerată în concepte și prejudecăți, așa ca mine, zise Mioara. Fluturii aceștia frumoși, fiecare însemnând o zi din timpul iubirii nefericite, câteva mii, numără Ghiborț, care nu știa că nici el nu mai aparține acestei lumi, au fost clipele în care ne gândeam unul la celălalt, când ne vedea cerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
cu toții însă așteptam momentul crucial, prinderea Regelui încât, fără să vrem, ajunserăm în visurile materiei. T oată lumea e călare pe toată lumea îi zise Cargobot strângându-i mâna cu căldură. Pe unde mi-ai fost, Autorule, îl luă la rost Mioara. M-am rătăcit între cuvinte, le-am căutat, le-am pipăit, le-am dezbrăcat, am făcut dragoste cu ele până la epuizare, nesătule de a fi care mai de care principese, toate vreți să fiți regine? Nicio femeie simplă de la țară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
fuseseră inventați, pentru că forma orașului era desprinsă parcă din filmele lui Tarkovsky, tremurând în aburii de alcool ridicați din hăurile stomacale ale Brăilei și topindu-se într-o masă vâscoasă ca melasa Fabricii de bere. Am luat-o vânjos pe Mioara de mână și am fugit spre locul nostru lăsând în urmă pe vizionarii Bau, Ghiborț și Cargobot. Încă puțin mi-am zis și totul se va acoperi de uitare. Viitorul e la fel de nesigur și prevăd un drum îngust printre flăcări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
mi-am zis și totul se va acoperi de uitare. Viitorul e la fel de nesigur și prevăd un drum îngust printre flăcări vrăjmașe sau prin mlaștini în care câini din Baskerville ne pândesc. Cineva, sigur a asmuțit pe urma noastră Vocile Mioarei ieșite dintre file, mai era și o Mamă care o căuta, ba chiar mi s-a părut că-i văd furioși și pe cei trei țârcovnici ai Paradisului, Bau, Ghiborț și Cargobot. Eu speram, dar mă mințeam pe mine însumi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
era și o Mamă care o căuta, ba chiar mi s-a părut că-i văd furioși și pe cei trei țârcovnici ai Paradisului, Bau, Ghiborț și Cargobot. Eu speram, dar mă mințeam pe mine însumi, ca să o apăr pe Mioara, cu toate că nu merita atâta protecție. Am iertat-o, deși nu uitasem că mă învăluise ca pe un vierme de mătase într-un cocon din care nu puteam nici să văd, nici să mai aud. Gogoașa mă făcuse prizonierul propriilor mele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
nu puteam nici să văd, nici să mai aud. Gogoașa mă făcuse prizonierul propriilor mele controverse. Un hățiș țesut încet și sistematic destinat mătăsii celei mai fine, dar fără să-mi dau seama că țesătorul eram eu. De ce mă cauți Mioara? Îmi caut sufletul, nu e la tine? Era iarnă și gerul pictase gratii de gheață pe geamuri. De ce te întorci, iarnă? am întrebat-o. Mi-e dor de Brăila! Oriunde m-aș duce, mă cheamă. Ție ți-e dor de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
întrebat-o. Mi-e dor de Brăila! Oriunde m-aș duce, mă cheamă. Ție ți-e dor de Mitică, mie mi-e dor de copilăria iernatică a iubirii. Dorul meu e lipsit de speranță. Dă-mi puțin din speranța ta, Mioara. Eu am fost o iarnă veselă și-mi proiectă holograme din trecutul Brăilei. Era un ger frumos. Sub nămeții cât casa orașul respira, copiii mergeau la școală sub cerul de zăpadă, erau canale și podețe ca într-o Veneție înghețată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
să picure pe buzele uscate de setea dragostei, prefă-mă în sloi care să plutească spre soarele meu, să fiu om de zăpadă netezit de palmele lui, topește-mă în apele limpezi ale ochilor tăi, iubirea mea! Eu respect tradiția, Mioara, de a fi iarnă interioară! Dacă oamenii s-au închis în sine, eu de ce n-aș face la fel? Închisă ca tine, îmi privesc cavernele gândurilor. În gorgane oboseala curge pe străzi, voma veninului pe caldarâm, mizeria defecărilor mele peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
gonit de metafizica ciudatelor gângănii care îngrozeau mecanica fluidelor vântoase cu forțele lor celeste. Voi mi-ați luat sufletul? Nu! șuierau ciudații. Ar fi nedemn pentru noi. Avem de dat, nu de luat. Eu nicidecum! răspundea toamna. Ești prea seacă Mioara, pentru a te fura cineva. Atunci poate noi, cârâiau ciorile! N-aveți voi ce face cu suflet de femeie, vorbea Mioara! Nimeni n-are ce face cu mine, nimeni nu-ncearcă să spună adevărul. Nu cumva mi l-ai luat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
ciudații. Ar fi nedemn pentru noi. Avem de dat, nu de luat. Eu nicidecum! răspundea toamna. Ești prea seacă Mioara, pentru a te fura cineva. Atunci poate noi, cârâiau ciorile! N-aveți voi ce face cu suflet de femeie, vorbea Mioara! Nimeni n-are ce face cu mine, nimeni nu-ncearcă să spună adevărul. Nu cumva mi l-ai luat tu? întrebă Mioara pe Autor. Eu nu știu ce să fac cu al meu, dară-mi-te să-mi mai iau încă unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
te fura cineva. Atunci poate noi, cârâiau ciorile! N-aveți voi ce face cu suflet de femeie, vorbea Mioara! Nimeni n-are ce face cu mine, nimeni nu-ncearcă să spună adevărul. Nu cumva mi l-ai luat tu? întrebă Mioara pe Autor. Eu nu știu ce să fac cu al meu, dară-mi-te să-mi mai iau încă unul pe cap. Jurnalul are o parte din mine. Dar nu tot sufletul, Mioara! Mai erau și întrebări furate de la mine pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]