516 matches
-
vreme. Trecutul se așeza peste prezent ca o pleoapă transparentă pe ochiul unei șopârle adormite la soare. Odată cu ochelarii se moșteneau și dioptriile, ca și cum toți cei din familia Morar-Koblicska ar fi trebuit să vadă lumea cu aceiași ochi, bolnavi de miopie. Într-o bună zi, ochelarii au sfârșit Într-un scrin, printre fotografii vechi de familie. Acolo i-a găsit Flavius-Tiberius. Avea 18 ani și purta ochelari de un an. Și-a pus ochelarii pe nas și a văzut că vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
întrebat de ce tresărisem prima oară, când îl cunoscusem. Din pricina numelui, care îmi amintise de fratele meu? Numele era totuși destul de frecvent. Mai frapantă era poate coincidența ținând de ceea ce se numește „aerul” fiecărui om. Ochii cenușii, cu un început de miopie, părul blond, rărit oarecum de vârstă, fața cu trăsături frumoase, dar bătrânicioasă înainte de vreme, gesturile moi, șovăielnice m-au făcut din primul moment să mă gândesc că așa ar fi putut arăta la maturitate fratele meu. Și mai ales vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că ai dreptate, murmură într-un târziu. Hai să mergem”. Și am pornit, tăcuți, spre ieșire. La capătul coridorului l-am zărit pe Mopsul. Încerca să dispară ca să nu-l observăm și mi-am dat seama că ne spionase. În ciuda miopiei de care se plângea, Mopsul vedea exact ce vroiau ceilalți să-i ascundă. Cum știam că-și va bate gura, am încercat să-l intimidez. Am alergat după el și l-am ajuns. „Și zici că te plimbi, canalie bătrână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
însemna că acesta era obligat să-și folosească ambele mâini ca să-și țină pantalonii. Asta îi dădea destul de mult de lucru. Alte câteva informații despre domnul Jones: era îndesat și miop. Ochii săi clipeau foarte des, refuzând să-și accepte miopia. Avea trei inițiale: B. C. Jones, esquire. B venea de la Beauvoir și C de la Chanakya. Erau nume istorice, nume cu care să faci impresie, iar domnul Jones, deși deloc impresionant, se considera, într-un anume fel, un istoric. Astăzi, ajungând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
le construiesc. în toți acești ani solitari ele mi-au fost singurul stimulent. într-o zi, sper, voi fi destul de bun la astfel de lucruri. Deocamdată abilitatea mea de construcție a lor depășește cu mult talentele mele de reconstrucție. Iar miopia nu mă ajută nici ea prea mult. Vai de mine, zdrobitor calificat de lentile! Bărbatul turnă ceaiul de rădăcini într-un castron și-l aduse, gata să alunece pe piesele de puzzle împrăștiate, apoi se așeză din nou lângă Vultur-în-Zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dandy nu sunt de conceput. Spre a nu mai vorbi despre lanțuri, ceasuri ori despre bijuteriile propriu-zise (inelele, cu precădere), cărora li s-ar putea dedica un Întreg capitol. Ca și monoclului, purtat de numeroși dandy nu din motive de miopie, ci ca avertisment suplimentar pentru indiferența superioară a acestora. Dă bine să se știe că nu poți, dar mai ales că nu vrei să vezi mulțimea, fie ea și aristocrată. Sunt astfel mai mult decât celebre monoclurile lui Henri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
rămânea același maestru al glumei fine, al eleganței, ca Sheridan, despre care se vorbește mereu, pentru că e prezent oricând se invocă măreția. Tocmai prin acest stil, Brummell a reușit să supună. Pastorii metodiști (așa cum nu există decât În Anglia), toți miopii care au Îndrăznit să scrie despre Brummell, l-au descris - nimic mai fals! - drept un soi de păpușă fără creier și măruntaie; și, spre a-l Înjosi mai mult, au depreciat Însăși epoca În care el a trăit, spunând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
putea lămuri situația, dacă nu În adevărata ei lumină, măcar În sensul care duce la ea. Este totuși regretabil că aici, ca și În nenumărate alte cazuri, ascuțita perspicacitate filosofică a Profesorului este tulburată oarecum de un anumit amestec de miopie sau de o oarecare tendință perversă și ineficientă spre ironie; cititorii noștri vor judeca de care dintre ele este vorba: „În aceste vremuri de zăpăceală”, scrie el, „când Principiul Religios, izgonit din majoritatea Bisericilor, fie că zace ascuns În inimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cere părerea oamenilor cu experiență, răspunse primul adjutant, Șefului nostru nu-i lipsește experiența, spuse al doilea adjutant, dacă n-ar avea-o, n-ar fi ceea ce este astăzi. Uneori, faptul că te afli prea aproape de centrele de decizie provoacă miopie, scurtează bătaia vederii, răspunse înțelept primul adjutant, Adică, dacă într-o zi vom ajunge într-o poziție de comandă autentică, așa ca șeful, ni se va întâmpla același lucru, întrebă al doilea adjutant, Nu există, în cazul nostru, nici un motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de motive de „indignare” : propune o viziune. De fapt, apelul la indignare nu era decît un soi de „deșteaptă-te, române !”, de exasperare în fața unei tot mai impertinente lipse de viziune a clasei politice, întărită de o tot mai indolentă miopie socială a populației. Calea speranței se dorește o critică fundamentală a „căii dezastrului” pe care înaintăm astfel cu toții, creduli, ca într-o parabolă a orbilor. Cei care s-ar aștepta la o rețetă macroeconomică salvatoare sau la soluții geo strategice
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
una din străzile în pantă din cartierul supranumit de localnici Davol, într-o casă la modă în acei ani, cu mansardă și cu grădină plină cu nuci bătrâni. Soția lui, Finica, femeie mică de statură și cu ochii mici din cauza miopiei, mă invită la masă. În acea după-masă îi cunoscusem fetele, pe Relia, tot contabilă la un combinat de industrie alimentară, și pe sora ei mai mică, pe care soții Paloș o avuseseră după o pauză de aproape 20 ani. Încă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ilegalitate într-un moment greu, când Țara răvășită de hoardele și anarhia comunistă se sufoca în geamătul durerilor, și inima istovită a românului sângerează și așteaptă? Țara are nevoie de ajutorul oricărui bun român pentru redresare și supraviețuire. Până când această miopie a nevrednicilor guvernanți? Opriți abuzul, opriți infamia, opriți minciuna, opriți defăimarea legionarului! Legionarul nu a făcut nici o tranzacție de conștiință, nici un compromis cu dușmanii Crucii, cu călăii care ne-au schingiuit și au ucis cele mai neprihănite vlăstare, viitorul României
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
iar „miopul” I. Antonescu aruncă în chinuri și bezna celulelor tineretul naționalist care nu făcea altceva decât că se pregătea ca ostași fideli ai neamului pentru zilele viitoare. Această faptă nedreaptă și păgubitoare pentru viitorul neamului își avea resortul în miopia sa politică și nebunia de a se considera un trimis al Cerului, credea că prin dispariția sa, se pierde neamul românesc. A murit în condițiuni rușinoase pentru istoria noastră, vândut de proprii lui colaboratori și de regele pe care el
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
proteză ce-o protejează probabil de restul lumii la care privește amețitor de tîmp, că n-are pensie, prin niște ochelari cu lentile cu aproape patru sute de dioptrii. Pare un exemplu de exagerare din partea regizorului (nepotul babei) În ce privește degradarea, decrepitudinea, miopia umană și mizeria pe care-o produce pe cale de consecință și n-o vede. Și asta cu toate că spectacolul Începuse bine, cu Betty Hunsdorfer (Woodward, reamintesc) probînd peruci În fața camerei, probîndu-și fără să vrea singurătatea Într-o imagine de mare efect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la români, dar acum au uitat toate legăturile prietenești din trecut cu România și-și fac politica lor de deznaționalizare, fără să le pese de părerea Uniunii Europene. Mă întreb îngrijorat asupra viitorului nostru politic și mă mir de câtă miopie politică pot da dovadă politicienii noștri de astăzi. O altă știre transmisă arată că Bulgaria a rechemat în țară 37 de ambasadori pentru vina de a fi colaborat cu fosta securitate, fapt care nu prea se întâmplă la noi. Oare
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
a urcat pe tron un nou sultan, Mehmed al VI-lea Vahiddedin. Atît el cît și marele vizir, Tevfik Pașa, erau convinși că unica soluție era cooperarea cu Aliații, adică practic cu britanicii. Puterile ocupante, cu setea de răzbunare și miopia pe care le demonstraseră și în alte părți, susțineau o politică de persecutare a membrilor fostului guvern al Junilor Turci. CUP-ul a fost dizolvat, iar liderii lui arestați. Deși utilizase metode dictatoriale, acesta fusese totuși partidul reformelor. Multe dintre
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cu această supoziție de vreme ce recunoștea că mass-culture este "prima cultură universală din istoria omenirii". Paradoxul e că mondializarea mediată la care asistăm (anunțată zgomotos de cohorta analiștilor), "beneficiind" de o exploatare comercială nu iese din ceea ce John B. Thompson numea "miopia prezenului". Din păcate, responsabilitatea globală, conștiința acută a interdependențelor se însoțește cu "golirea etică a vieții publice", cum nota cîndva Habermas. Iar cultura media, universală acum, aliniată divertismentului planetar nu pare dispusă a fortifica tocmai conștiința planetară. Mai mult, în
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
nici cultură fără comunicare, astfel încît trasarea unei distincții rigide între ele și afirmarea faptului că una dintre ele este obiectul legitim al studiilor din cadrul respectivei discipline, în vreme ce cealaltă este direcționată spre o altă disciplină reprezintă un exemplu evident al miopiei și lipsei de eficiență a divizării academice arbitrare a muncii 28. În orice caz, studiile culturale britanice reprezintă o abordare care ne permite să evităm o divizare a domeniului media/cultură/comunicare în "înaltă" și "comună", "populară" și "elitistă" și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
formele și consecințele politice ale actualei civilizații de masă"77. În aceeași situație erau și socialiștii germani 78. În zorii zilei în care posibilul se produse, toată lumea îl considera încă imposibil: e obișnuita situație a războaielor și a descoperirilor științifice. Miopia socialiștilor (și a comuniștilor) i-a rupt și îi va rupe-n continuare, în aceleași ciscumstanțe, de masele muncitorești. Chiar dacă acestea îi votează. Această stare de lucruri este cît se poate de verosimilă 79. Cînd apa nu-i adîncă, nu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
prinț moștenitor al Suediei ar fi putut beneficia de sprijinul efectiv al Franței, pentru a da satisfacție suedezilor în problema Norvegiei. Evenimentele au evoluat, însă, în direcția contrară celei prefigurate de alegerea lui Bernadotte că moștenitor al tronului Suediei. În miopia sa politică, Napoleon nu a fost capabil să valorifice atuul extraordinar pe care il dobândise împotriva Rusiei și, chiar, a Angliei. El a refuzat să acorde Suediei statutul de neutralitate, forțând-o să aplice blocada continentală împotriva Angliei. Această măsură
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
bătrânețe”. Așadar: „Nu lăsa pe mâine ce poți face azi”.) „Fiecare zi este o existență În miniatură.” (J.L. Averbury) Gândindu-te la trecut, afli despre viitor. (Evaluându-ți cu obiectivitate greșelile făcute, poți anticipa mai bine consecințele actelor tale viitoare. Miopia neprevederii are la bază tocmai această incapacitate a unora de a realiza acte retrospective, menținându-se exclusiv În prezent, În evaluarea doar a importanței intereselor de moment. Dar: „Cine nu-și cunoaște trecutul este condamnat să-l retrăiască la nesfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de dioptrii diferite, unele obținute chiar prin adiționarea textelor lor. în critică adesea e un avantaj să te naști mai tîrziu. Conștient de el, mă strădui să rămîn pertinent față de afirmațiile celor de dinainte, ferindu-mă să-i acuz de miopie sau de opacitate. Cu atît mai mult cu cît opiniile lor au fost „opinii sincere”, adică neinfluențate nici de simpatii, nici de antipatii personale. Inși care să-l ridice pe Bacovia s-au găsit și în timpul său, dar care să
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
În vara anului 1937 merge cu tatăl său la Câmpulung Muscel pentru a da examen la Școala Normală. Călătorie celebră, descrisă de prozator în proza memorialistică. O schiță, de fapt, despre despărțirea de sat. Nu este admis la examen din cauza miopiei; încearcă la Școala de Arte și Meserii de la Miroși (Teleorman), dar nici aici nu are succes. Sfătuit de un „fals librar”, Constantin Păun, ajunge la Abrud și apoi la Cristur-Odorhei (septembrie 1938). Aici are ca profesor de română un om
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
spus odată un simplu artizan regelui Prusiei, când acesta a dorit să-și adjudece mica proprietate a aceluia. Unde ne sunt judecătorii? Ei ar trebui, spre onoarea justiției, să se intereseze acum de soarta lui Marian Munteanu, victima inocentă a miopiei politice, a intoleranței și barbariei. Eliberarea lui imediată și fără condiții se impune*. România literară, XLVIII, 164 (11 iulie 1990), p. 1 POLITICĂ ȘI DEONTOLOGIE Exercițiul puterii, într-o lume așezată, nu este impunisabil. Cu cât mai sus este ierarhia
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
sau rupte, fără opere literare... băiat bun la petreceri". Cu un plus de realism îl surprinde Mihail Canianu în schița istorico-culturală Tîrgul Moșilor publicată în revista Ecoul săptămînii (1891): "Mai mult înalt decît scurt. Cu ochelari și totuși de o miopie groaznică. E foarte aprofundat în gînduri și-ntotdeauna distrat. Vorbește puțin răgușit. Poartă întotdeuna baston gros și e îmbrăcat bine, niciodată însă la modă. Nu e frumos și totuși e simpatic." Din perioada berlineză datează un rafinat portret datorat Cellei
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]