604 matches
-
de plecare al decolajului ficțiunii. Seria lui Tintin propune nu doar o fabulă a cărei morală vorbește despre necesitatea cultivării binelui și a solidarității, ci oferă și comentariul în marginea unui repertoriu prodigios de obiecte culturale și evenimente istorice. Călătoriile mirabile ale lui Tintin (călătorii care îl duc până către Lună) se intersectează cu călătoriile extraordinare ale secolului XX. Războaiele, revoluția, amenințarea extra terestră, conspirațiile, căutarea de comori, miracolul cinematografului sunt tot atâtea semne în jurul cărora se cristalizează spațiul narativ și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și imprevizibil al ciocnirii cu civilizațiile extraterestre. Speculația ficțională ia ca punct de plecare ipoteza paleo astro nautică (popularizată și în spațiul românesc grație traducerii celebrului volum al lui Erich von Däniken). Și dacă trecutul omenirii este marcat de întâlnirile mirabile și de acțiunile de explorare ale unor emisari ce vin de dincolo de galaxia noastră ? Interogația modifică, radical, lectura pe care știința „ortodoxă” o dă propriei noastre istorii. Departe de a fi ființe divine, prezențele invocate de străbuni ca eroi fondatori
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
între insula Avalon și Brazilia caraibiană familia lui Bantam ar țese o linie de comunicare. Odată eliberate, miturile trec peste ape și istoria ordonată de cronologie nu mai are nici o semnificație. Saga caraibiană a lui Corto este punctată de întâlniri mirabile. În Bouche Dorée, Corto găsește patronul generos care îi finanțează călătoria justițiară în sertăo-ul brazilian, acolo unde bandiții cangaceiros au chipurile violente și halucinate ale celor ce populează filmele lui Glauber Rocha. În confruntarea cu stăpânii de domenii, înfruntare petrecută
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și sălbatic, este întâlnirea cu acest Corn al Africii care se întinde de la Aden până în ținutul Dankali. Ca și Pratt, Corto este sedus de jocul mirajelor și al cruzimii, ca și Pratt, Corto este atras, inevitabil, în vârtejul de întâmplări mirabile care se naște în marginea Istoriei de care se îndepărtează. Și poate că marinarul cu cercel în ureche are în comun cu inițiatorul revoltei din deșert, ciudatul colonel Lawrence, gustul pentru descoperirea universului care se află dincolo de orizont. Atunci când va
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
doar în vis. El, Corto, nu poate muri cu adevărat niciodată. Atunci când zilele lui lumești se vor fi terminat, va fi început periplul lui dincolo de poarta lumii noastre. Deocamdată, sejurul elvetic al lui Corto se încheie cu o altă întâlnire mirabilă - marinarul își va comenta excursul oniric alături de Tamara de Lempicka, în drum către o altă aventură. Rescriind ciclul Graalului în proza sa grafică, Pratt adaugă o nouă pagină la romanul inițiatic al cărui personaj este Corto. Drumurile sale sunt fabuloase
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Este în Agartha lui Manara și o parte din acel regat inaccesibil la care visează gnoza lui Guénon și Evola, dar și poezia invizibilă și protectoare care îl învăluie și îl răpește pe doctorul Honigberger. Banda desenată are această capacitate mirabilă, asemenea basmului, de a da Tradiției carnea de poveste ce îi permite acesteia să existe în acest spațiu desacralizat. Proza grafică a lui Manara se situează la răscrucea a două medii de exprimare. Ea este aproape de nivelul versatil și spectaculos
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cartier oarecare din Buenos Aires, Marcianeros sunt, înainte de toate, o ficțiune dedicată încercărilor inițiatice la care este supus un om obișnuit din orașul tangoului. Ramon Rosales, mecanicul care dă viață exigentelor comenzi ale unui enigmatic vizitator, este proiectat, odată cu această întâlnire mirabilă, în arcanele unei conspirații ce depășește, prin anvergură, așteptă rile sale. Ca și Juan Salvo, „eternautul”, Rosales este chemat să vadă și să trăiască lucruri teribile și minunate. Lui Rosales îi este dat să cunoască partea secretă a unei lumi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
două, apoi au generat un al treilea și, În fine, se contemplă și se mișcă prin iubire reciprocă În gloria celui de-al patrulea. În această respirație din Primul Cilindru (nici unul dintre ei nu e primul prin ierarhie, ci prin mirabila alternanță de poziție și raport), Pistonul - etimologic, de la Pistis Sophia - coboară din Punctul Mort Superior În Punctul Mort Inferior, În timp ce Cilindrul se reumple cu energie În stare pură. Simplific, fiindcă aici ar intra În joc ierarhiile Îngerilor, sau ale Mediatorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Descărcarea. Pistonul urcă din nou În Punctul Mort Superior și expulzează materia informă, deja arsă. Numai dacă reușește această operație de purificare Își reia Noul Ciclu. Care, dacă te gândești bine, este și mecanismul neoplatonic al Exodului și al Parodului, mirabila dialectică a Căii Ascendente și a Căii Descendente“. „Quantum mortalia pectora caecae nostis habent! Și copiii materiei nici măcar n-au băgat vreodată de seamă!“ „De aceea maeștrii Gnozei spun că nu trebuie să te Încrezi În Hylici, ci În Pneumatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Soarele, lacrima Domnului, cade în marile somnului. Ziua se curmă, și veștile. Umbra mărește poveștile. Steaua te-atinge cu genele. Mut tălmăcești toate semnele. Ah, pentru cine sunt largile vremi? Pentru cine catargele? O, aventură, și apele! Inimă, strânge pleoapele! MIRABILA SĂMÎNȚĂ Mă rogi cu-n surâs și cu dulce cuvânt rost să fac de semințe, de rarele, pentru Eutopia, mândra grădină, în preajma căreia fulgere rodnice joacă să-nalțe tăcutele seve-n lumină. Neapărat, mai mult decât prin orașul rumorilor, c-
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ce sporește și crește-n izvornită. Mi-ai ghicit încîntarea ce mă cuprinde în față puterilor, în ipostaze de boabe, în fața mărunților zei, cari așteaptă să fie zvârliți prin brazde tăiate în zile de martie. Am văzut nu o dată sămânța mirabilă ce-nchide în sine supreme puteri. Neînsemnate la chip, deși după spiță alese, îmi par semințele ce mi le ceri. Culori luminate, doar ele destăinuie trepte și har. În rânduri de saci cu gura deschisă - boabele să ți le-nchipui
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ele să se substituie foarte ușor una alteia. De pildă: spui „mare patriot și unionist” și vezi în față lista celor aleși. Sau: invoci într-un anume context un nume din listă și în mod automat echivalezi persoana respectivă cu mirabila sintagmă, adică: „mare patriot și unionist”. Fenomenul - în evoluția sa - nu s-a oprit pe treapta acestor nevinovate, la prima vedere, substituiri. Mai târziu, a venit și recomandarea deloc inocentă, făcută pe un ton grav, serios, care nu admite nici o
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
obligatoria prezență a acestora la cursuri de șlefuire a instrumentului de predare, adică a limbii -, ne-ar putea scuti de multe „șiibe” printre elevi și de multe „fiibe” printre educatori. Și, cu timpul, ne-ar permite reintegrarea în nobila și mirabila noastră limbă literară românească, cu care acum, prea mulți dintre noi, ne purtăm de parcă ar fi troacă de porci”. În finalul acestei consemnări „cu Busuioc”, țin să divulg cititorilor săi un mic secret. Autorul Unchiului din Paris nu-și mai
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
profesorului Djuvara din seria respectivă a fost special dedicată celui mai dificil subiect al istoriografiei noastre, etnogeneza românească. Departe de a se lăsa copleșit, autorul a profitat de complexitatea problemei, etalând o tehnică de povestitor profesionist, care alege de la început mirabilul, nu pentru sensul său ficțional, auto-exclus din realitățile plauzibile, ci pentru sugestia de minunare, de atracție spre ceva inedit. După cum el însuși o mărturisea, mirabilul nu este facil, căci ne implică într-o competiție a înțelesurilor concurente: "Dragii mei, începem
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a profitat de complexitatea problemei, etalând o tehnică de povestitor profesionist, care alege de la început mirabilul, nu pentru sensul său ficțional, auto-exclus din realitățile plauzibile, ci pentru sugestia de minunare, de atracție spre ceva inedit. După cum el însuși o mărturisea, mirabilul nu este facil, căci ne implică într-o competiție a înțelesurilor concurente: "Dragii mei, începem azi o poveste minunată! Când zic minunată, vreau să spun că seamănă cu minunile de care ne vorbește Sfânta Scriptură: nu înțelege ușor mintea noastră
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
5). 30 Poate ar fi mai potrivit să propunem formula "patos eroizant", pentru care a pledat Claudia Fischer în cazul istoriei agreate de elevii ucrainieni. Din punctul său de vedere, această noțiune se referă la opțiunea tinerilor pentru spectacular, legendar, mirabil, ceea ce îi ajută să se identifice cu succesele istoriei naționale și locale. Ei preferă povestea personajelor faimoase ori invincibile, "lăudând abilitatea militară și marile victorii ale comandanților" și atribuind altora eventualele lor nereușite. O astfel de viziune împarte lumea în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
reamintește cititorului de poziția temporală a autoarei, de retrospectiva asupra evenimentelor și a oamenilor: "Deocamdată, la sfârșitul deceniului opt, suntem cei mai mulți dintre noi încă împreună, nebănuind ceea ce ni se pregătește, cum îi stă bine muritorului de rând sau de excepție. Mirabil sau mizerabil. Mă voi preface deci și eu că nu știu, încheind aici acest dialog între ceea ce a fost și ceea ce aș fi vrut să fie"359. La moartea lui Cioran, Monica Lovinescu notează: Acum nu mai sunt, nici Mircea
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
de pasionalitate, un timbru propriu într-un domeniu saturat de clișee cum este erosul. Impresionează în aceste 13 Poeme (extrase din volume anterioare) o feminitate zglobie, dezinvoltă, un orizont liric în care grație, pudoare și discretă senzualitate conturează un teritoriu mirabil, veșnic seducător, niciodată exprimabil în absolut. Rezultă așadar că jocul de-a spusul și de-a ascunsul (printre cuvinte) se constituie într-un miraj: fascinantă lunecare printre oglinzi vibratile. Intervine imediat o întrebare: dintre succesivele ipostaze ale poetei, care să
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
-mi reaminti că sunt-mai-mult-decît-eu-însumi, că "Eu sunt" te include și include totul. Dacă "Eu sunt", tot universul este frumos. Fără... ei bine, nu se poate fără. A te rosti e îndreptare, e a-dresare, e, într-un fel, o întîlnire, mirabilă ar spune unii, eu cred că e doar o aparență, un exercițiu, pentru că Tu, Eu și Dumnezeu suntem Unu, deci nu pot să te scot din unitate și să te privesc față către față. Ar fi ca și cum l-aș vedea
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
banalitatea, lașitatea, arbitrarul, grosolanul, moartea, groaza, stupiditatea, delincvența, spectralul, demonicul, vrăjitoria. Cam multe pentru un simplu antonim al frumosului... La polul opus, se consideră frumos tot ceea ce este grațios, plăcut, atrăgător, delicat, delicios, armonios, fermecător, încîntător, splendid, fascinant, fabulos, magic, mirabil, valoros, spectaculos, sublim, superb ș. a. Dar urîtul se poate insinua și în spații atribuite în mod tra-dițional frumosului, cum ar fi lumea basmului, a fantasticului, a magiei. Aici apar multe lucruri respingătoare, cutremurătoare, odioase, de coșmar, revoltătoare, fetide, oribile, abominabile
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
floarea-soarelui; de flori; floricele; fotbal; freamăt; generație; germen; germene; grăunte; grăunță; greutate; de iarbă; idee; idei; ieșire cu prietenii; iluzie; informație; începe; începutul; încet; încolți; încolțită; înmugurit; lan; lapte; lămîie; lăstar; leac; mac; magică; Maria; mazăre; mărului; măruntă; mărunte; minune; mirabilă; miracol; mîhnire; moarte; morcov; moștenitor; mugure; muștar; naște; natură; neam; negre; negru; nepăsare; nod; nuci; nud; nul; ogor; ou; ovul; oxigen; palmă; pepene; perpetuare; pîine; plantare; plantat; plînge; pomi; pornire; prieteni; primăvara; producere; prunc; pungă; purificare; puține, rară; rasă; răsai
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
existența unui suprarealism țărănesc transcriind faptul trăit". Poezia nu permite să ne dăm seama unde se termină fantasticul și unde începe realul, deoarece se produce o suprapunere perfectă între mit și realitate. Iarba din volumul amintit este simbolic similară cu "Mirabila sămânță". Sămânța și iarba sunt mirabile ca sâmburele de ghindă eminescian menit să nască o pădure. Poetul vede în iarbă permanența vieții, dar și o luptă a contrariilor, luptă care face posibil progresul: Vine iarba, înspăimântă orașele/ nemăsurat le încearcă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
trăit". Poezia nu permite să ne dăm seama unde se termină fantasticul și unde începe realul, deoarece se produce o suprapunere perfectă între mit și realitate. Iarba din volumul amintit este simbolic similară cu "Mirabila sămânță". Sămânța și iarba sunt mirabile ca sâmburele de ghindă eminescian menit să nască o pădure. Poetul vede în iarbă permanența vieții, dar și o luptă a contrariilor, luptă care face posibil progresul: Vine iarba, înspăimântă orașele/ nemăsurat le încearcă din adânc/ simt forfotind, măsurând, năvălind
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
măr,/ sunt bolnav de sâmburi și de pietre,/ de patru roți, de ploaia măruntă..." Un elogiu adus realului, vieții, nașterii permanente apare în elegia oului, a noua, iar în "A unsprezecea elegie", timpul faptei și al realului ne trimite la "Mirabila sămânță". "A intra curățit în muncile de primăvară,/ a spune semințelor că sunt semințe/ a spune pământului că e pământ". Cu aceste versuri, Nichita Stănescu iese din criză, fapta va deveni sprijinul lui moral ("a te sprijini pe propria ta
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
evocării satului și copilăriei. "Copilul în vin" evocă un obicei cunoscut, frământarea strugurilor în butoaie. Momentul îi stăruie în amintire întocmai ca lui Lucian Blaga, care trăiește și el cu emoție anii când se scufunda în cada cu grâu (poemul "Mirabila sămânță). În evocarea copilăriei pătrund într-o sonoritate retorică și amplă elemente din tradiția satului în care s-a născut. Poetul evocă mese lungi, cotite prin numeroase curți la umbră de zarzăr. Mesenii, ce la Cana Galileei, se ospătează din
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]