6,725 matches
-
Apoi, timpul pe care l-aș fi furat atelierului, aere perennius... Practic, de cînd ai părăsit, în 1985, Editura Junimea, n-ai mai avut o slujbă stabilă, deci ai trăit din pictat și din scris. Eram atunci întrebat cu oarecare mirare: cum, o să fii pensionar? Nu, pentru că una e să lucrezi într-un domeniu economic, să zic, iar retragerea să fie o apăsare a timpului mort, alta aici. Dimineața, la trezire, îmi fac preparativele de rigoare, mă urc în mașină ca să
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
pe care o consultă în zadar. Se scîrbește de atîta ignoranță, e mereu arțăgos, iar meșteșugul e în delăsare. Îl cuprinde dorul de ducă. Înainte de a pleca are norocul să găsească un concetățean, scamator ce-și spunea "Moldova Verde" care - mirare! - îi dă răspunsul pe care îl tot căutase amarnic. A doua zi, împreună cu scamatorul cultivat, părăsește Damascul. Ajunge la Sfîntul Munte, unde dă peste un călugăr care - uimire! - rostea în extaz versuri păgîne. Era un român ajuns monah la Athos
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
de acțiune lucidă și hotărîtă. Principiul trestiei care se apleacă bătută de vînt, dar se uită a se spune (Pascal) că dacă vîntul este inconștient cînd suflă, trestia știe că va muri atunci cînd va fi frîntă". Nu e de mirare că, în asemenea circumstanțe, mass media din Occident nu mai e interesată prea mult de România, pe care o trece sub tăcere, atunci cînd n-o probozește direct pentru numeroasele insuficiențe vădite pe calea "tranziției", impresionant deschise prin arcul de
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
Rusu e una din cele mai bune), deși nu au roluri deloc generoase, tinerii (Dana Măgdici, Maria Popistașu, Maria Buză și chiar și Marius Bodochi de la care aș fi așteptat mai mult etc.) sînt sub orice critică și e de mirare că protagonistul reușește să joace pînă la capăt scenele, destul de numeroase, acestea, în care îi are drept companie. Am insistat asupra rolului principal, fiindcă mi se pare că spectacolul regizat de Gelu Colceag trăiește în primul rînd prin el. Nu
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
consolarea unicității și nici speranța unei topiri într-un anonimat analog Neantului originar, pe care Meister Eckhardt îl socotește una cu Dumnezeu: "Sunt primul om care îmbătrînește/ Sub soare./ Singură descopăr,/ Și fără să mă poată ajuta cineva,/ Această enormă mirare/ A trupului încă al meu/ Dar rămas/ Ca pe un țărm părăsit în prăpăd,/ În timp ce eu/ Alunec, alunec pe mare/ Pînă nu mă mai văd" (Alunec, alunec). Astfel începutul și finalul existenței par a contura un cerc. În sfîrșit, avem
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
frustrantă aproape prin felul în care deplasează sistematic accentul evocativ de la literar la uman (și astfel de la sublim la ridicol...), cartea e cu siguranță incomparabilă în contextul genului ei, memorialistica. La data primei apariții, pe la jumătatea deceniului trecut, a provocat mirare dar și entuziasm. Nu puțini au fost cei care au socotit-o drept cea mai valoroasă producție a lui Frank Kermode: un superlativ care atîrnă greu la un autor care a dat multe cărți valoroase. Kermode s-a născut în
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
de ele. Subiectul are ca temă centrală perioada lui Eminescu de la Timpul. Publicul poate face cunoștință, și nu într-un mod periculos și deformator, ci chiar decent, cu proza politică a "luceafărului poeziei românești". La sfîrșitul reprezentației unii află cu mirare că "luceafărul" a avut și o activitate de gazetar implicată în diurn. Repet, nu știu cum e scris, dar în spectacol Grigore Gonța pune accentul în mod clar pe vitalitatea unui gînditor-comentator, al unui spirit care se implică plenar în a critica
"Editura Timpul" lui Eminescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16395_a_17720]
-
dusese acasă la dânsul. Aflând că veneam dintr-o țară socialistă, se arătase curios. Ce căutau doi scriitori "comuniști" în spațiul nordic finlandez?... Avea înfățișarea unui personaj shakespearian surghiunuit la miază-noapte. Discutaserăm și despre valută. Cum ședeam noi cu valuta... Mirarea lui când îi spusesem că "la noi" nu circula liber dolarul. Abia la plecare pricepusem de ce ne făcuse reducere. Imaginația mea îl vedea uneori ca pe un agent secret britanic lucrând în pustietățile cercului arctic. Altfel, de unde să-i fi
Cercul arctic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16417_a_17742]
-
G. Coman, op. cit., p. 15. 10 Acești neobosiți luptători ai pietății care au ales viața liniștită și lipsită de plăceri (lumești) ca un ajutor pentru păzirea dogmelor evanghelice 38, a căror luptă pentru apărarea dreptei credințe întrece toată puterea de mirare 39, au propovăduit adevărul evanghelic după credința apostolică, precum înșiși mărturisesc. Pentru exemplificare, redăm cuvintele Sfântului Atanasie cel Mare: (...) (învățăturile - n.n.) le-am scris după credința apostolică predată nouă de Părinți, neadăugând nimic din afară, ci ceea ce am învățat, am
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
citește pe Émile a lui Rousseau". în primul paragraf din Émile, Rousseau numea copacul ciuntit după gustul proprietarului său o jignire adusă de om operei lui Dumnezeu, susținând dezvoltarea firească a plantei, cu lipsa-i de simetrie. Nu e de mirare că și demoazela Agăpița sfârșește prin a ceda sentimentelor ce o îndeamnă spre un june amant - confirmare a teoriei lui Shepard (1967), după care natura sălbatică e un simbol al sexualității (greu de domolit prin reguli și limitări). De altfel
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
hîrșit în munca de partid în domeniul propagandei, nu mai putea face mai mult decît să temporizeze unele inițiative, știind bine că Gheorghiu-Dej încerca o liberalizare a domeniului. De altfel, cîțiva ani mai tîrziu, în iunie 1958, Roller se sinucide, mirare, într-o perioadă cînd interesele lui Gheorghiu-Dej determinaseră un recul la liberalizarea din 1955-1958. Dar, pînă la acea mișcare de macaz și sinuciderea lui Roller, istoricii adevărați, sprijiniți de forurile de partid, hotărăsc elaborarea unui tratat de istoria României în
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
supremă perversitate - să-l aducă în prim plan pe poet în dauna gazetarului, ba chiar că marele critic literar ar fi montat scenariul cu boala poetului care, de fapt, ar fi fost perfect sănătos, determinînd, prin diagnosticul propus (și însușit - mirare! - de mari somități medicale ale timpului) asasinarea pacientului. Toate acestea sînt fragmente ale unui scenariu stupid pus la cale în redacția fostei reviste Luceafărul. Dreptate are dl Pericle Martinescu: "Numele lui Maiorescu în literatura noastră rămîne pentru totdeauna legat de
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
specific literar, artistic, al revizuirii din anii '60-'70 a jucat rolul decisiv în corectitudinea și durabilitatea scării rezultate. Proletcultismul anterior fusese comandat de oficialitate și mergea împotriva curentului firesc din literatură și a firescului literaturii înseși. Nu e de mirare că revizuirea adusă de el a fost fără viitor. Mai complicată este situația de după 1989. Accentul definitiv și irevocabil pus pe reevaluarea morală a izvorît din condițiile particulare ale revoluției anticomuniste. Dacă ne gîndim bine, nu se putea altfel. încă
Despre revizuiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16568_a_17893]
-
prin anii ´60. Euforia unei societăți închise, bazată pe identitatea ei arhaică, atunci și-a celebrat ruralitatea etnografică. Astăzi Creangă și Coșbuc sunt autori de referință pentru o mentalitate tradiționalistă care nu mai e a noastră. De aceea e de mirare că opera lui Coșbuc nu e pe deplin arhivată, editată, clasificată și lămurită. Poetul adolescent, elev al liceului din Năsăud, e subiect al aproximărilor și al speculațiilor insuficient motivate. Era de datoria celor de dinaintea noastră să îndeplinească o astfel de
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
funcționara duhnind a ojă își pierde/ privirea în mine ca într-un imobil nelocuit" (ibidem). Dacă Peter Schlemihl, celebrul personaj al lui Chamisso, și-a pierdut umbra, poetul nostru e pe punctul de a-și pierde chipul. Nu e de mirare, așadar, împrejurarea că, asumîndu-și condiția unei ființe precare, lovite de ingratitudinea comunității, Abăluță se socotește încadrabil în categoria "omului de prisos". Adică a unui individ diferențiat în mod negativ ("De ce nu sînt și eu ca alții"), absent din locurile cele
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
colegi, inferiori lui, dar odrasle de "profesioniști", aceștia, nu el, vor ocupa posturile rîvnite. Rămas singur, tînărul se va consacra vechilor pasiuni (latina și plantele) și, pentru a avea din ce trăi, va deschide un bar, unde este factotum, spre mirarea îndurerată a prietenului, un alt singuratic original ca și el, împlinit însă grație ajutorului material dat de familia lui de intelectuali. Într-un fel, protagonistul nostru-narator este un învins, dar nu face parte din familia abulicilor lui Italo Svevo sau
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
perspectiva inacceptabilă despre ieșirea din istorie într-o "viață vegetativă, etnografică, pasiv-organică", de analogiile exotice și nepotrivite cu cultura africană și - culmea! - de "un dispreț doctoral pentru țărani" pentru că a calificat umorul său involuntar "haz țărănesc". Prin urmare, e de mirare că "autorul acestei vulgarități pline de haz" e membru al Academiei Române! Dan Botta se căinează deprimat: "Cutremurat în adâncul fibrei mele, mă întreb cum s-a întâmplat că o atare impostură, o ajustare de citate deprimante, un delir de locuri
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]
-
însăși plăcerea de a-l asculta era amestecată cu suferință", cercetătorul descoperă un ritm interior propriu valsului, prin dispunerea simetrică a atributelor, ca o reflexie în oglindă după schema 1 și 1, 2 - 1, 2 și 1. Nu e de mirare că acest scriitor a putut fi considerat simbolist, mai ales că procedeul, profund muzical, apare și la G. Bacovia, în poezia Alb: Salonul alb visa cu roze albe - / Un vals de voaluri albe (...) / Balul alb s-a resfirat pe întinsele
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
pătrundă printre ele. El insista cu putere, iar eu nu mă concentram decât cum să rezist ca să nu reușească. Mă strângea tot mai aproape de corpul lui, atunci am început să-l resping cu puțina mea putere, trecuseră primele momente ale mirării care m-au Ținut într-o atitudine pasivă, când nu știusem ce să fac, mi-era rușine de el, deși după ce i-am simțit grăsimea și transpirația nu-l mai consideram musafirul uimitor (te miri pe ce lucruri mici e
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
în timp ce cârpea câte ceva: Pe lângă plopii fără soț adesea am trecut, mă cunoșteau vecinii toți, tu nu m-ai cunoscut. La geamul tău ce strălucea, privii atât de des, o lume-ntreagă-înțelegea, tu nu m-ai înțeles... în primul rând, era de mirare că maică-mea, care nu știa românește, când venise prima dată în România, la 16 ani, după ce se măritase cu Toma, bunul meu tată; și că, de pildă, îmi scria cărți poștale la Brașov, românește, însă cu litere grecești, gama
Perfectul simplu (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11975_a_13300]
-
de soarta Biblioteocii Metropolitane din București. Nu întîmplător, întîlnirea "R.l." din 2 martie, are ca temă starea bibliotecilor. Aflate în, dacă putem spune așa, criză cronică. Din lipsa banilor, localurilor și, nu în ultimul rînd, a interesului oficialității. E de mirare că primarul general interimar al Capitalei abia acum, la semnalele presei, a catadixist să promită un punct pe ordinea de zi a viitorului Consiliu dezbaterea problemei celei mai mari biblioteoci de împrumut din subordinea sa? Oficialii noștri stau la fel de prost
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11964_a_13289]
-
însă de o sticlă bună, o masă, o vilă sau un jeep tot iese! O astfel de intervenție chirugicală nu poate fi făcută de oricine. Nu poți opera cu instrumente deja infectate pentru asanarea corupției de masă. Nu e de mirare că sunt acuzate și băgate la zdup capete din toate puterile statului. Mai mult, intervențiile se derulează de la portarul sau sora medicală ce iau șpagă 5 lei, până la parlamentarul în care am investit atâta încredere. Cu șpăgari de ordinul milioanelor
TABLETA DE WEEKEND (100+8): HOŢII DE ÎNCREDERE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382691_a_384020]
-
mafiotă. Miercuri, șobolanii roșii și-au semnat începutul sfârșitului! În ciuda faptului că exista, deja o decizie a Curții Constituționale, care arată că hotărârile Senatului trebuie adoptate cu majoritatea celor prezenți, manechinul, la ordin, a ignorat-o. Nu mai e de mirare de „renumele” pe care România îl are în lumea bună!? Cum e posibil ca un parlamentar traseist, juristă de profesie, conferențiar universitar să spună în fața televiziunile „Mai lăsați-mă cu Constituția!” fără ca în secunda doi să nu-și dea demisia
TABLETA DE WEEKEND (100+8): HOŢII DE ÎNCREDERE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382691_a_384020]
-
aflat chiar acolo, în același salon cu ele. Recita versuri, de-a valma...Volbură, volbură, iarbă de rai.../ Vântul se zbate de-a sângele-n cai.../ Ave, duh al văzduhului, Ave!.../ Calul meu saltă în două potcoave...”. Nu-i de mirare, așadar, că, mai târziu, când Puiu, părintele oficial al fetiței, va fi arestat, Corina se decide s-o scoată pe Nathalie de sub autoritatea lui: “Nathalie nu va avea, în niciun caz, un tată pușcăriaș. Tatăl ei era spirit pur (subl
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
POD de FLORI”, când undele sale sclipeau vesele, copleșite de atătea petale parfumate și multicolore. A fost doar un vis?.. Unde sunt acele ape ce cântau și jucau amețite de razele speranței? De-atunci a rămas Prutul într-o hăbăucă mirare, din care nimeni nu-l poate trezi. Nu înțelege de ce „Podul de Flori” s-a transformat în „Podul de Dor”? Al cui DOR? O fi auzit și el că politicienii români, atât de la București, cât și de la Chișinău, o țin
ÎNTRE TRĂDARE ŞI PATRIOTISM de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382720_a_384049]