881 matches
-
perioada 1972-1979. Se remarcă aceeași litanie/confesiune a unui exclus nostalgic și, pe lângă obsesia Banatului natal, cu ale sale loca periucunda, poate fi detectat alt topos, într-o poezie-reportaj evocând un timp pierdut și, totodată, iubirea: „Banat, Brabant românesc cu miriști și țărani/ care chiar dacă nu mai sunt țărani/ fac totul să-și pârlească porcul cu paie” (Banat, Brabant românesc...). Senzația apăsătoare a artificialului („Anesteziate/ sau niște secțiuni/ demontabile/ liberate/ cad frunzele/ și aproape false/ plonjează printre copaci” - Anesteziate), ca și
MONORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
-și termina de zidit grajduri noi și se mândrea cu arăturile de toamnă lucitoare sub brumă. Iar acum, la Începutul lui iulie, un avion al Ministerului Agriculturii m-a purtat peste Bărăgan și partea de jos a Moldovei, aterizând pe miriști, la ariile de treier. Din toate drumurile acestea s-au născut reportaje și nuvele. Oamenii pe care i-am văzut au devenit eroii unor fapte care semănau tare mult cu ce se Întâmplase aievea pe unde am fost. Iar acum
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cărților”, „Cele trei Crișuri”. Prim-redactor al ziarului „Transilvania românească” (Alba Iulia), devenit „Săptămâna” (Ploiești), trimite corespondențe la „Adevărul literar și artistic”, „Flacăra”, „Rampa”. Scoate, la Ploiești, ziarele „Scânteia” și „Săgeata”, semnând și cu pseudonimele Mephisto, Maître Gaudissart, Pierrot, Sandu Miriște ș.a. Tipărește placheta Iubire albă (1923), alte poezii mai apărându-i în „Gândul nostru” (Iași) și „Tribuna nouă” (Arad). Anunța acum și un roman în trei volume - Aurul negru, Aurul roșu, Aurul galben -, dar, bolnav de tuberculoză, se stinge prematur
BARBULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285630_a_286959]
-
servitori, fiind sigur că singura sa fată va ajunge în viitor o mare doamnă. Zilele treceau, una câte una. Petronela mergea zece minute în fiecare dimineață până la casa bunicului, lua văcuța de lanț și o ducea la păscut pe o miriște apropiată, în timp ce mama ei gospodărea pe lângă casă, cu fratele meu pe lângă ea, atunci când mama avea alte preocupări învățate la pension. După amiază, Petronela aducea văcuța la casa bunicului, aștepta până vaca era mulsă și venea cu laptele proaspăt la casa
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Nopțile de Sânziene Mihail Sadoveanu Zeul verii era în cea mai mare splendoare și putere; așa de copleșitor, încât, la amiază, plantele și animalele păreau fulgerate; nu erau însă decât pline de un prisos de energie. La o margine de miriște de orz, subt un colnic, Lupu Mavrocosti văzu un pâlc de oi grămădite cu lâna una în alta, roată și cu capetele aplecate la mijloc, ca și cum ar fi ascultat freamătul cuptoarelor din mijlocul pământului. Stăteau neclintite subt soarele de iulie
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cînd este vorba de băut vin, și viteji cînd este vorba de amestecat băuturi tari; 23. care scot cu fața curată pe cel vinovat, pentru mită, și iau drepturile celor nevinovați! 24. De aceea, cum mistuie o limbă de foc miriștea, și cum arde flacăra iarba uscată, tot așa: ca putregaiul le va fi rădăcina lor, și floarea li se va risipi în vînt ca țărîna, căci au nesocotit legea Domnului oștirilor, și au disprețuit cuvîntul Sfîntului lui Israel. 25. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Libanul este plin de rușine, tînjește; Saronul este ca o pustie; Basanul și Carmelul își scutură frunza. 10. "Acum Mă voi scula, zice Domnul, acum Mă voi înălța, acum Mă voi ridica. 11. Ați zămislit fîn, și nașteți paie de miriște; suflarea voastră de mînie împotriva Ierusalimului este un foc care pe voi înșivă vă va arde de tot. 12. Popoarele vor fi ca niște cuptoare de var, ca niște spini tăiați care ard în foc." 13. "Voi, cei de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
că vei izbuti. 13. Te-ai obosit tot întrebînd: să se scoale dar și să te scape cei ce împart cerul, care pîndesc stelele, care vestesc, după lunile noi, ce are să ți se întîmple! 14. Iată-i, au ajuns ca miriștea, pe care o arde focul, și nu-și vor scăpa viața din flăcări: căci nu va fi ca un cărbune, la care se încălzește cineva, nici un foc, la care stă. 15. Așa va fi soarta acelora pe care te oboseai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
ziua, bună ziua, stau ciocan cu sfaturile pe mine, ca nu cumva, Doamne ferește, băgăreț în multe chestii cum m-a făcut biata mama, într-un moment de neatenție să fac deodată fleoșc, cu mucii-n fasole și să mă avânt pe miriște fără busolă. Nu mai departe decât ieri un asemenea prieten, mă sfătuia părintește, că ar trebui să stau liniștit în pătrățica mea și să nu-mi mai dau cu părerea (crede el!) despre chestii despre care nu am habar (părerea
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
două femei. Alte cadavre fură găsite printre ruine. Un soldat, care-și mânase deja calul dincolo de marginea locului viran și cercetase partea nevăzută a unei case, îi chemă pe toți, strigând tare. Alergând împreună cu ceilalți, Sebastianus se trezi înaintea unei miriști și a unei mici grădini de legume, unde descoperi alte trupuri. însă soldatul privea spre casă. Romanul urmări acea privire și rămase împietrit de groază: trupul gol și chinuit al unei copile fusese țintuit, răstignit de mâini, pe lemnul ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru toate aceste viețuitoare, unele pașnice, altele pornite pe gălăgioase, lucerna cosită și cartofii Înfloriți În brazdă semănau cu propozițiile și frazele pe care Mașa le văzuse În cărțile de citire, dar și În alte cărți. Hălăduind cu vacile pe miriști, descoperise pasaje Întregi din Sfânta Scriptură sau din poveștile pe care i le citea seara tatăl ei, Nicanor, stând cu coatele pe masă și izbucnind din când În când În hohote năprasnice de râs. Râdeau atunci toate În jurul lui. Râdeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
S-a întins, ca o maimuță, să-i atingă cerceii Shebei și, când și-a ridicat mâinile, am prins o imagine a subsuorilor ei, care aveau o culoare roz violent, de parcă ar fi fost inflamate și erau pline de o miriște scurtă și neagră. Urăsc când femeile se zgârie în halul ăsta și spun că se îngrijesc, astfel. Mai bine tufa crescută în toată regula a franțuzoaicelor decât scrijelirea asta mizerabilă cu lama. Sunt atât de drăguți, a zis Elaine despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
te privesc Cum părul pe umeri, îți pică; Îngeru-i sus și încă veghează Binecuvântând florile care cresc, Pe tocul ferestrei, risipă... E liniște acum, e liniște... Albesc perdele de zori Peste codrul poleit cu rouă; Greierii au terminat nunta-n miriște, Mâna ta și a mea ca niște surori Dorm înlănțuite, amândouă... Drumul ciudat... Pe drumul ce duce Spre plumbul de cer, Ard lumini sub cruce Visele-mi durute, Se roagă și pier. Lațurile sale Mărginind cărarea Par din deal în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ani de atunci. Am venit pentru o moștenire, într-un târgușor de pe-aici, am uitat cum îi zice. Într-o zi, neavând ce face, am luat pușca și am pornit-o razna, peste câmpuri, prin beldii, prin mlaștini, pe miriști... Era tot toamnă, așa, pe vremea asta. Era chiar ca astăzi. O tăcere mare era împrăștiată pretutindeni, pe șesuri și văi, și o pâclă de toamnă învăluia totul. Soarele nu se vedea, dar o lumină dulce sta în pâcla nemișcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Mă opream în tăcerea pușcelor și ascultam; voiam să aud vreo trâmbițare de cucoș sau vreun lătrat de câne. Dar păream pierdut în mijlocul unei singurătăți, nici cel mai mic zvon de viață nu se simțea. Am umblat multă vreme pe miriști, prin mlaștini, am sărit pâraie mâloase care curgeau pe sub sălcii neclintite, m-am încurcat într-un făgițel tufos, apoi am dat de fânețe cosite, pe care înnoia otava. Pășeam drept înainte, la întâmplare. Lumina scădea; negurile se întunecau. Și tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îl pierdu din vedere, pe când Băieșu, întorcându-se din când în când cu iușca, își mâna și-și îndemna cu glas blând boii albi. Așa ieșiră domol din târg; îngrămădirea de case rămase în urmă; și deodată câmpia Moldovei cu miriștile lungi, cu lanurile de păpușoi, cu fânețele neclintite sub lumina orbitoare, se desfăcu în toate părțile, până la dealurile depărtate care sprijineau cerul alburiu de secetă. Nu se simțea nici cea mai mică fâlfâire de vânt; un miros cald de fânețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de demulttc "O istorie de demult" Mergeam departe, spre podgoriile de la Băiceni, pe o vreme frumoasă de toamnă. Soarele nu ardea, aveao lumină lină de aur, și vântul abia-abia adia, ici cumiros tare de pădure, dincolo cu parfumul uscat al miriștilor. Eram c-un advocat bătrân, care apucase și vremurile vechi de la 48; stam așezat bine în trăsura lui largă cu arcuri moi, „cu arcuri pentru bătrâneță“, zicea moș Ștefan Leu; și doi cai albi băteau șoseaua prunduită, nici prea iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la stânga, cădeam c-o lature, scurt, ca-ntr-o groapă, și ne opream o clipă, apoi caii se opinteau după glasul gros al vizitiului de pe capră și după îndemnul blând al lui Ștefan, și porneau domol; și mergeam acuma printre miriști întinse, printre ogoare lungi de păpușoi care-și clăteau încet, atingându-le, săbiile frunzelor. Așa merserăm multă vreme prin arșița zilei și prin singurătate. Oamenii și animalele parcă dormitau; nu vorbea decât doctorul, din când în când, și atunci își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de șarpe... Dar eu nu înțeleg, dragă, de ce atâta pustietate... Unde-or fi fiind casele cucoanei Roza?... Apoi zice că nu se văd... Așa-i, nu se văd... șopti doctorul, căscând plictisit. Tăcură multă vreme. În urmă-ne se deșirau miriști și lanuri pustii. Treceam prin ținuturile de pământ sfărâmicios, negru, al Botoșanilor, „prin partea câmpului“, și zările parcă ardeau, tremurau într-o flacără alburie. Nici arbori, nici case nu se zăreau cât bătea ochiul. În ierburile care începeau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ținuturile de pământ sfărâmicios, negru, al Botoșanilor, „prin partea câmpului“, și zările parcă ardeau, tremurau într-o flacără alburie. Nici arbori, nici case nu se zăreau cât bătea ochiul. În ierburile care începeau să se usuce, în țepile gălbii ale miriștilor, sfârâiau cosași. Vântul câteodată venea ca o suflare fierbinte. Deodată simțirăm umbra și mirosul pădurii. Doctorul răsuflă de două ori adânc, cu nările larg deschise, și îndată scoase capul. —La stânga pădure... La dreapta văd un fel de sat... Pe-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
așezându-se pe laiță, privind-o și cerându-i iar o ulcică de apă rece. Soarele scăpăta spre dealurile de la apus, între pături subțirele de nouri. Vântul de secetă tot sufla în întinderi. Cât cuprindeau ochii, se vedeau numai arături, miriști, păpușoiști; în valea de aproape lucea un iaz; pe-o culme ușoară, înnegrea un pâlc de mărăcini. Nicăieri păduri, livezi, sate. Deasupra, se boltea un cer alburiu de singurătate. - Mergeau încet pe un drum de țărână; pașii lor stârneau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ușoară, înnegrea un pâlc de mărăcini. Nicăieri păduri, livezi, sate. Deasupra, se boltea un cer alburiu de singurătate. - Mergeau încet pe un drum de țărână; pașii lor stârneau o pulbere neagră, pe care vântul o învăluia și o trimetea pe miriști și pe buruienile nalte de pe haturile păpușoiștilor. Un stol de stănci și de grauri se ridică din dosul coșerelor, pluti alene pe vânt, apoi se lăsă într-o vălcea. —Hm! curtea-i la doi pași... zise într-o vreme humelnicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Pe când badea Niță îmi povestea acestea, pe drumul de dinaintea porților veneau oameni de la muncă - și câțiva flăcăi cântau, și glasurile lor se înălțau tremurând în pacea amurgului. Priveam împrejurimile, costișele pline de holde, și vălcelele cu fânațuri - și-nspre miazăzi o miriște fără sfârșit - și întrebai pe gospodar: — Dar curțile vechi ce s-au făcut?... —Curțile acelea le-au dărâmat alții, ș-au făcut altele mai la deal; pe urmă și acelea au rămas pustii ș-au căzut, și alți boieri au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Dar mîntuirea va fi pe muntele Sionului, el va fi sfînt, și casa lui Iacov își va lua înapoi moșiile. 18. Casa lui Iacov va fi un foc, și casa lui Iosif, o flacără; dar casa lui Esau va fi miriștea, pe care o vor aprinde și o vor mistui; și nu va mai rămîne niciunul din casa lui Esau, Domnul a vorbit! 19. Cei de la miază-zi vor stăpîni muntele lui Esau, și cei din cîmpie țara Filistenilor; vor stăpîni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85129_a_85916]
-
se schimbase. Toate acele adâncimi și reliefuri ale clarobscurului dispăruseră; nu mai erau tufișuri, pădurici, tăpșane, iarbă înaltă, care să populeze umbra cu forme albastre întunecoase. O apă subțire, argintie, le înconjura din toate părțile și lunecau pe ea. Era miriștea netedă care subt lumina difuză părea o lagună liniștită, oglinda unei inundații care ar fi acoperit tot cuprinsul subțire, străveziu. Mini o auzi. "Ce bine seamănă cu apa!" Impresia predomina realitatea difuziunei lunare și înșela simțurile cu totul; o percepție
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]