775 matches
-
și de viață. Asemeni cinei și micul dejun este gratuit în hanul parohiei. încep o nouă zi de mers, spre Navarette, Ventosa și apoi Najera. Pe drumul întins mai mult printre vii, urcând și coborând dealuri, admir totul în jur, miriștele de grâu, pinii cu un aer atât de plăcut, mergând liniștit în pas cadențat. Pe drum ajung din urmă un tânăr pelerin deja cunoscut vizual. Intru în vorbă cu el și aflu cu plăcere că este italian, din Bolzano. Subțirel
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
nu se grăbesc să plece deoarece incă plouă dar cu semne evidente de oprire. La 7.30 plec pentru un drum pe care nu voi întâni nimic pe o distanță de 17 km. Un drum lung, drept, cu piatră, printre miriști de grâu. După vreo trei ore de mers întins, fără pauză, ajung la Calzadilla de la Cueza, un sătuc care, din fericire, are un bar și un han. Cât de bună este o cafea cu lapte după așa un marș, să
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
într-o glisadă pronunțată pe stânga, păstrând cât mai sus botul avionului pentru ca flacăra care izbucnise la motor să poată fi dirijată în sus, ferind la maximum posibil rezervorul de benzină, evitând deci explozia, apoi aterizarea forțată scurtă pe o miriște destul de netedă, permițându-mi folosirea extinctorului cu succes". "O scenă tragicomică, aș putea spune, îmi trecu prin minte și mă făcu să surâd: era cu mult timp în urmă, înainte de război, la bordul unui De Havilland Moth (piesă de muzeu
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
într-o glisadă pronunțată pe stânga, păstrând cât mai sus botul avionului pentru ca flacăra care izbucnise la motor să poată fi dirijată în sus, ferind la maximum posibil rezervorul de benzină, evitând deci explozia, apoi aterizarea forțată scurtă pe o miriște destul de netedă, permițându-mi folosirea extinctorului cu succes; apoi atenția mi-a fost din nou atrasă de vocea din cască: "Dragă Dane, fii liniștit, s-au luat toate măsurile pentru a fi apărat la aterizare, avem toată încrederea." De această
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
mai tempera atacurile pentru a permite țării să-și regăsească echilibrul normal. Toate aceste figuri ministeriale erau reprezentative pentru păturile sociale din Belgia cărora le aparțineau. Brocqueville era tipul gentilomului, mare vînător în fața Celui de Sus, priceput în a bate miriștile și mlaștinile cu pușca în mînă, în a da pe gît vinul de Burgundia fără ca, la cei 70 de ani ai săi, să piardă ceva din măiestria manevrelor politice, parlamentare și de culise. Hymans, cu trăsături rafinate, păr argintiu, amintind
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
să plec primul. Victoria însă, spune: Ce fac eu cu gospodăria? Grădini, vie, stupi etc. la care ea nu și-a dat interesul să cunoască ceva din tainele acestora. Mi se pare că am cam deviat, am luat o pe miriștea goală. Noi avem două fete căsătorite: una la Sibiu și alta la București. Ți-am trimis o vedere din Sibiu, așa îmi amintesc, și am spus că urmează scrisoare, de care m-am făcut de băcănie, așa zicea Mircea Strătilă
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
unii asemănători putrezind și căzând singuri din picioare bătuți de vânt dacă edilii nu au fost la timp atenți să-i despovăreze și întinerească. Privești floarea - că e floare - atât de frumoasă, cum se usucă și cade, te uiți pe miriștea câmpului la macii roșii, înfloriți și frumoși cum se sting de la o clipă la alta, la trandafirul din casă cum dimineața își oferă florile iar seara deja sunt terminate, la cățelușii mici și frumoși, drăgălași nevoie mare, cum cresc și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și în zilele de sărbătoare când încingeam câte un joc de-a mijoarca, haiducii și vardiștii și altele. Ceea ce mă fascina la el era fluieratul. Fluieratul din gură. Când se apuca să fluiere, ziceai că le cântă din fluier. Pe miriști, la păscutul oilor sau după o hârjoană printre glugile de coceni sau șurile de paie, îl rugam să-mi fluiere. Îl ascultam extaziat. Fluiera atât de frumos!... Când rămâneam singuri încercam să fluier și eu. Nu ieșea nimic. Am fost
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
a cerului. Se roti peste sat, marginea sa De vis punând-o Aproape de ochii lui, de tâmpla lui, De inima sa care șoptea un cântec. Arcul acela trecu maiestuos și înalt Carpații, Învălui ape și gânduri, lăsându-și temelia pe miriștea vie, în loc binecuvântat, sacru nouă: Alba-Iulia! Născut în anul Unirii, revoluționar român, comunist român, de-o vârstă cu țara unită, Nicolae Ceaușescu duce în sine un steag din arcul acela ivit din fântână de suflet peste câmp, peste patrie, peste
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
o pun la ochi și mai cu samă mă sfătuia să-mi păstrez sângele rece, lucru cam greu pentru un începător ca mine, care tresăream la fiecare zbor de pasere. Într-o zi, întovărășit de Turcu, mă dusăi pe o miriște ticsită de prepelițe aproape de Fălticeni. Turcu cu cânele lui apucă în stânga și eu cu al meu în dreapta, propunându-ne a ne întâlni peste două oare cu torbele pline. Nu bine făcui câțiva pași pe miriște și îmi sări o prepeliță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Turcu, mă dusăi pe o miriște ticsită de prepelițe aproape de Fălticeni. Turcu cu cânele lui apucă în stânga și eu cu al meu în dreapta, propunându-ne a ne întâlni peste două oare cu torbele pline. Nu bine făcui câțiva pași pe miriște și îmi sări o prepeliță. O ieu la ochi și o greșesc. Se vede că m-am grăbit, gândii eu. Îmi sare curând a doua. De astă dată, după sfatul Turcului, o chitesc 43 bine și iar o greșesc. Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
neamț din Botoșani, numit Schmid, care era cel mai ghibaci 50, dar și cel mai bețiv vânător ce am cunoscut în viața mea. În toate duminicile și sărbătorile venea la Dorohoi și amândoi împreună cutreieram în lung și în larg miriștele și mohoarele 51. El, de obicei, purta pușca în spate și luleaua 52 în gură, dar în momentul când cânele, adulmecând prepelița, se oprea încremenit înaintea ei, avea totdeauna timpul să înarmeze pușca, s-o puie la ochi, să tragă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
înaintea ei, avea totdeauna timpul să înarmeze pușca, s-o puie la ochi, să tragă și niciodată nu da greș. Dacă pleca de-acasă cu 30 de cartușe, se întorcea cu 30 bucăți la torbă. Înainte de a începe să batem miriștele, ne suiam pe un dâmb53 pentru a explora cu ochii împrejurimile. Schmid se uita roată împrejur, chibzuia, socotea și apoi cu voace sigură îmi spunea! Uite, colo o să găsim, prepelițe, colo potârnichi, dincolo iepuri, și așa se întâmpla; vorbele lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vesel parcă îmi zicea: Sunt și eu pe-aici, stăpâne, gata să-ți dau ajutor, Și vânatul ce împușca-vei să-l aduc l-al tău picior. Condus, deci, de-al meu tovarăș, urmărita-m în sudoare Vietățile viclene pe la miriști, prin mohoare; Când și când în cuibul tainic pitpalacul se vestea; Mierla-n frunză mistuită când și când îi răspundea. Iată că, ajuns pe-o culme, eu mă uit și văd în larg Pănă-n zări nemărginite a cămpiilor prelarg. Păduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
văzut lupi pe jumătate jupiți fugind prin pădure, și alte de asemenea parascovenii 138 bune de adormit copiii în ajunul Crăciunului. Catrințaș merită o recompensă națională! BOALĂ CU LEAC De trei ceasuri eu și cu patru tovarăși de vânătoare băteam miriștele și popușoaiele de pe șesul Șomuzului într-o zi din luna august, pe un soare care ne frigea pielea. Cutrierasem mai bine de o poștă pe jos, căci vorba ceea, unde te duce pușca și femeia nici dracul nu te duce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mele întâmplări vânătorești, care îmi revin acum din depărtarea timpurilor ca niște dulci adieri de primăvară. Așa îmi aduc aminte că, în dimineața unei zile calde și senine din luna august, eram dimpreună cu prepelicarul meu Milord pe o bogată miriște de grâu, de pe moșia Spătăreștii, din județul Suceava, proprietate a lui Alecu Millu, acum răposat. Ce frumusețe aveam dinaintea ochilor! Întreaga câmpie cât cuprindeam cu ochii, brăzdată ici colea cu arături, împestrițată cu fânațe, cu mohoare, cu lanuri de porumb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ac niște lacrimi de bucurie izvorâte la sosirea marelui împărat al zilei. Cine ar zice însă că în desfătarea pământului se amestecă întotdeauna un strop de durere, că alături de dulcea armonie a păcei stă nedeslipit principiul distrugerei! Astfel, pe suprafața miriștei, se răsfirau și se încrucișau ațele de paingăn ca niște punți aeriane, mreje întinse în scop de vânătoare, iar în aer se rotea deasupra capului meu un uliu prădalnic care se îndeletnicea și el cu vânătoarea, făcându-mi o necinstită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
plin de entuziasm, cu inima mișcată de priveliștea acestei naturi în sărbătoare, simțeam curgându-mi fierbinte sângele prin vine, simțeam în pieptu-mi marea bucurie a vieței. Cine însă se bucura și se răsfăța mai mult în roua dimineței pe întinsele miriști ce răsunau de cântecul pitpalacului, era Milord sau Milordachi, cum îl dezmierdau copiii, copil nebunatic și el, care alerga, sălta, făcea roți în jurul meu, scormolea 152 fiecare tufă, strănuta, iar alerga, iar făcea roți și tot așa la nesfârșire, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ghidușiile lui, care când mă înduioșau, când îmi stârneau râsul, aș putea să umplu un volum întreg, dar trebuie să reiau firul întrerupt al istorisirei mele. Ziceam, deci, că într-o frumoasă dimineață din luna august eram pe-o întinsă miriște de pe moșia Spătăreștii. O adevărată Californie, miriștea ceea. La fiecare pas sărea câte o prepeliță. Pil!... P..a..a..c!... Torba se umplea văzând cu ochii. Pe la oarele 10, când soarele ridicat de câteva suliți se încălzise din cale-afară, m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
îmi stârneau râsul, aș putea să umplu un volum întreg, dar trebuie să reiau firul întrerupt al istorisirei mele. Ziceam, deci, că într-o frumoasă dimineață din luna august eram pe-o întinsă miriște de pe moșia Spătăreștii. O adevărată Californie, miriștea ceea. La fiecare pas sărea câte o prepeliță. Pil!... P..a..a..c!... Torba se umplea văzând cu ochii. Pe la oarele 10, când soarele ridicat de câteva suliți se încălzise din cale-afară, m-am adăpostit la umbra unui stog de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
strat de fân, cânele colac lângă mine și, să dea Dumnezeu bine; am dormit duși sub bolta cerului pănă pe la vreme de toacă, de ne-au trezit clopotele de la biserica din Baia. Apoi, odihniți, ne-am pus iarăși pe răscolit miriștea. De astă dată cu cât înaintam spre sară, cu atât cânele căuta mai bine și aripatele săreau mai ușor. Am umplut torba cu vârf și îndesat, făcând un număr de prepelițe și cristei pe care nu vreu să-l spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
prea mai am energie. Mă mulțumesc numai să girez, în "Cuvântul", o pagină dedicată debutanților, lucru nu tocmai simplu, căci am de citit vrafuri de manuscrise. Însă fac acest lucru nu cu sentimentul gratuității, ci cu convingerea că, în orice miriște uscată, poți da peste o floare exuberantă. A.B.Cum ar trebui să sune, în opinia Dumneavoastră, crezul unui critic literar în zilele noastre? Tatăl nostru care ne citești, Învață-ne să-i judecăm drept pe cei care scriu și nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
românești. Las deoparte că n-am văzut în toată bucata de loc, de la granița Bulgariei până la Sfânta Sofia, nici o turmă de vite, o livadă, o apă și ceva care să-ți rețină atenția și să poți sta la umbră, numai miriști care ardeau noaptea ca un zid de foc. Am văzut, în schimb, părți din satele turcești vechi și amărâte, cocioabe orientale fără acareturi, rămase după ce se trecuse cu buldozerele peste cea mai mare parte a trecutului. În locul cocioabelor erau construite
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
atras, satul constituie la nivelul expresiei un prim termen-pivot, semnificativ atât din punct de vedere tipologic, cât și din perspectiva arhitecturii structurilor lirice. Satul „de sub munte” e înconjurat de livezi și grădini, de poiene cu otavă, de lanuri, holde și miriști. Matricea lui este „milostiva glie”, din care cresc „spicele grele”, „spicele de aur”. Oamenii satului sunt plugari și cosași, moșnegi „cu genele tremurătoare”, dar și feciori ce „strâng prăseaua cuțitului din cingătoare”. Ei au cultul străbunilor și al legii, adică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
19251927), era și el printre lucrători. L-au auzit când a zisă unui lemnar: „măi Gheorghe Hură, măi, vino de cioplește aici, mă”. „Vin acu’, cucoane” a fost răspunsul auzit de Toader Boca, copil, când ducea vacile la păscut, pe miriște. Construcția localului de școală s-a încheiat în 1889 și era remarcabil din mai multe puncte de vedere: pe lângă localul școlii, o sală de clasă 10/6 m și o cancelarie, era și locuința directorului, cu dependințe și grădină școlară
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]