8,317 matches
-
păcat./ Sînt bărbatul trist din poem - de copil/ a crezut că poesia îi va salva viața/ cu care nu știa ce să facă..." (Bărbatul trist din poem). Tristețea cu și fără motivație (uneori pare a veni din nimic, ca o misterioasă predestinare) înconjoară poezia lui Gellu Dorian aidoma unui cearcăn. Dacă, uneori, sentimentul de învins adoptă figura de genuflexiune a umilinței ("Imaginea unui cîine într-un/ tablou flamand, imaginea unui om flămînd/ într-un tablou. Pe mine mă ucid în fiece
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
mare profunzime și sensibilitate pe care o știm cu toții, dintotdeauna. O atare îngemănare de sensibilitate a avut, cu siguranță, puterea de a-i implica și pe ascultători într-un act creator care, dincolo de tehnicile componistice și poetice utilizate rămâne impersonal, misterios, ademenitor.
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
interviurile date de filosof în ultimii ani ai vieții și din unele convorbiri particulare ale sale, înregistrate pe bandă de magnefon. Ele sunt vestigiile unei opere orale de mari proporții, funinginea unui foc care a ars în bezna comunismului, iluminând misterios figurile privitorilor. Cărțile masive publicate de Petre Țuțea nu au avut ecou. Filosoful însuși le considera nesemnificative: Deși am scris mult în viața mea, nu cred că scrierile mele sunt antologice și nici elocvente pentru evoluția spirituală a personalității mele
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
apologetice se află, pe de-o parte, un tînăr aproape necunoscut, Marius Lazurca, "descoperit" într-un fel de Baconsky însuși și "promovat" eficient și riguros, pe de altă parte, un "uitat", Vasile Băncilă. Portretul profesorului André Scrima e subtil și misterios ca personajul însuși, iar acela despre Mihai Șora e un adevărat eseu filozofic. Din Fărîmele antropologice am reținut mai ales un lung eseu despre Marea Neagră, o pledoarie subiacentă pentru centralitatea geografică, dar mai ales un festin cultural în jurul fascinantei tradiții
Urbanitatea credinței by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17297_a_18622]
-
Marina Constantinescu Ultima premieră a Teatrului Odeon se numește, într-un chip oarecum misterios, M... Butterfly. Piesa este scrisă de David Henry Hwang, dramaturg și regizor american - provenind dintr-o familie de emigranți chinezi - care în 1988 a avut un mare succes pe Broadway cu M... Butterfly. A cîștigat Premiul Tony pentru cea mai
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
frumusețea îmi spun/ el merge cu fața la cer/ a lui este mila// venind și luînd cuvintelor locul/ promite-mi oricît de tîrziu/ îngîndurat să mă înveți/ ieșirea din timp// suire să fiu/ asemănare și rezonanță/ dublînd frumusețea/ și fără odihnă hrănind/ misterioasa rănire/ și vindecarea nesigură// mie îmi spun/ printr-o pădure urmîndu-te/ riscu Firește, viziunea cosmică, solemn-contemplativă, ține, în ciuda orientării sale către efemerul universal, mai mult de impersonalitatea care transcende datele contingentului, care se dizolvă în generalitate. Forma fixă aci utilizată
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
în universuri paralele, utopice, dar mai cu seamă distopice, situate oricum dincolo de granița realului palpabil. Este o lume în care miracolul deși pare încă posibil alunecă în derizoriu, și totuși dincolo de realitatea cea mai prozaică se poate întrezări un cifru misterios, un cod care se cere descifrat. Cititorul este confruntat cu imposibilitatea alegerii unei singure grile de lectură - nu este posibilă nici o lectură în cheie strict realistă (căci în acest caz multe dintre episoadele cu încărcătură simbolică ale cărții ar rămâne
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
conifere, cum prefera el, așezându-se în fotoliul de la geam, să-și imagineze în timpul audiției, o astfel de gâlceavă a umbrelor necontrolate îi șfichiui timpanele, aidoma unui fir de laser, neprietenos, concis, imperceptibil, dar supus parcă unor forțe, unor structuri misterioase." Asemenea fragmente abundă în roman și s-ar putea spune că aceasta este dominanta stilistică a prozatorului. Numai că, dispuse aproape regizoral, există și fragmente în tonalitate contradictorie, explicații seci de biografie a personajelor, care dau textului un echilibru interesant
Noaptea orgoliilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17372_a_18697]
-
testament este, prin urmare, poate cea mai strictă formă de fidelitate. Oedipa este persoana ideală pentru o astfel de sarcina: Pierre, iubitul mort, nu e pentru ea doar o amintire, de-a lungul peripețiilor din roman, ci o făptură vie, misterioasă și agasantă uneori, pe care o suspectează de mîrșăvii uneori dar o admiră pios alteori, însă întotdeauna o respectă și de aceea acceptă să treacă, în numele său, prin orice. Ce-i drept, nici n-ar avea ce regreta, căci experiența
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
acest personaj trăiește într-o sete acută de evidențe și se refugiază în lege și ordine cu conștiința clară că "dormim cu toții plini de gravitate", dar că e "cel mai greu să păstrezi rânduiala". Pe lângă toate aceste date, personajul biblic, misterios de schematic la originile sale, se colorează acum cu nuanțe noi. Percepția realității înconjurătoare, în anumite momente de grație, dezvăluie simțuri de poet: "Melopeea lor ajungea la mine pieziș. Am simțit cu tot trupul cum cântarea lor s-a întărit
Un nou Saul by Simona Drăgan () [Corola-journal/Journalistic/17410_a_18735]
-
uluitoare mă tulbură întotdeauna nespus. Misiunile încredințate de Sinedriu și chiar dorința mea de a sluji dreptatea mi se par, dintr-odată, neînsemnate". Îndoiala îi este întreținută de Rabi Abiatar, el însuși rabin și om al Legii, autor al unor misterioase tăceri, mestecând în permanență o plantă cu miros piperat. Rabi Abiatar, cel care "pune doar întrebările", semnalează tacit un fenomen interesant: uneori ispititorii se nasc chiar în interiorul Legii, condamnată să-și genereze propria opoziție. El este cel care îi va
Un nou Saul by Simona Drăgan () [Corola-journal/Journalistic/17410_a_18735]
-
cu textul lui Florin Șlapac. Exil și deambulațiune printr-un Paris ce l-ar fi scos din minți pe Maupassant, frenezie a inutilității, delir masochist ca reflex al vieții și al fugii de moarte. Regăsirea de sine în dimensiunea fantastică, misterioasă este strategia narativă ce-i convine lui Radu Țuculescu. Erotică și totodată mistică, inițierea alesului are loc ca posesiune și lustrație totodată. Între real și ireal, printre minele ambiguității operează Dumitru Ungureanu ce oferă un scenariu de seducție homosexuală cu
Desant epic pentru 2000 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17409_a_18734]
-
euri: unul deschis, vizibil celorlalți și aflat sub propriul control, altul ascuns celorlați, unul "orb", adică pe care nu îl văd decît ceilalți (că de pildă cel manifestat prin toate ticurile de care nu sîntem conștienți) și în fine unul misterios, necunoscut atît nouă cît și celorlalți. Pornind de la asemenea distincții alți teoreticieni merg mai departe, referindu-se chiar la existența mai multor "corpuri" fizice ale fiecăruia dintre noi. Ipoteza apare din ce in ce mai des în diverse studii, bazată fiind întotdeauna pe premisa
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
țărm pentru a-și petrece aici convalescenta. De altfel, inevitabil mi-am adus aminte, citînd această ipoteză lansată de Kaufmann, de filmul premiat anul trecut, Pacientul englez, în care protagonistul, rănit și desfigurat, cu o identitate necunoscută nimănui (un eu misterios), e adus în căruciorul de invalid pe plajă, unde acesta începe să iși depene firul rememorării și astfel al narațiunii. Într-adevăr, pe plajă, în fața unei ape care angoasează prin vitalitatea ei ostilă, invalidul deprinde un nou mod de a
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
complicat și de bogat în nuanțe, cum este cel al formării și acțiunii resentimentului; virtuozitatea interpretativa a autorului face tocmai deliciul cărții. ajunge să semnalez pentru moment, anticipativ, largă răspândire în timp și spațiu a germenelui acestui fenomen - pe cât de misterios, pe atât de buleversant. Ne vom gândi, printre altele, la filosofia stoicilor; la unul dintre Părinții bisericii, Tertulian; la un Leon Battista Alberti etc. Am menționat deja criticile aduse, din acest punct de vedere, unor două capitale etape istorice; în
Profesionistii dispretului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17925_a_19250]
-
însele. Se privesc, însă, cu un ochi precaut, care știe să convertească la timp tentația narcisiaca în ironie tandra și în feerie ingenua. Dar ceea ce văd ele cu adevarat, în transparență limbajului și în opacitatea propriului chip, este o configurație misterioasă a feminității, imaginea aburita a unui mit. Prin țesătura unor tuse largi, care amintesc oarecum pensulația lui Sălisteanu, chiar dacă pictorița a fost elevă lui Vasile Grigore, Maria Lie-Steiner surprinde, în compoziții preponderent verticale, siluete feminine care se topesc în propria
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
formule de român gotic: întorcîndu-se în plin viscol dintr-o stațiune montană cei doi se avînta imprudent, bineînțeles la insistențele ei, pe un drum înzăpezit, unde se și afunda și sînt prinși de întuneric. Apare din senin salvatorul, un bătrîn misterios și înspăimîntător care întîmplător locuiește la o mică vilă-castel din apropiere. Dar bătrînul se va dovedi a fi un don Juan frustrat, care nemaiputîndu-si procura pradă, pentru că arsenalul seducției e prea istovitor pentru resursele lui fizice împuținate, o nimicește pur
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
aproape că a inventat un gen, cel al comediei negre. Cu 2001 - Odiseea spațială a pus bazele filmului S.F. modern. Cu Portocala mecanică a devansat estetică punk. Cu Barry Lindon a reușit să creeze ceva atît de extraordinar și de misterios și de profund sensibil, încît mă întreb adeseori dacă aceasta capodoperă a fost percepută ca atare. De fiecare dată cînd scotea un nou film - dupa perioade de liniște și de reflecție din ce in ce mai lungi -, acel film era un eveniment major. Știam
Cannes, fin de siècle by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17921_a_19246]
-
echivala cu o depășire a convenționalismului. La Eugen Uricaru chiar și prezentul devine trecut, printr-o tratare livresca a realității. La caracterul livresc al prozei sale, se adăuga atmosferă fantastică difuza în care înoată personajele. Totul pare scăldat într-o misterioasă lumină roșie, ca în laboratorul unui fotograf. Putem presupune că în această lumină scriitorul developează mai bine semnificațiile unor întâmplări de altădată. Dar mai putem presupune că este vorba chiar de amurgul românului istoric, ca gen. Biografie de echinoxist Eugen
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
expediționar de simpatizanți ai lui Garibaldi, Alexandru Bota îi pierde în luptă pe aproape toți tovărășii săi și intră în legătură cu generalul Türr și cu un consilier aflat în corespondență cu Dinu Brătianu - Marc-Antonio Canini. Aceștia îl inițiază în obiectivele unei misterioase organizații transnaționale: "Bota nimeri, sau așa trebuia să fie, între Türr și Canini, era probabil o obișnuință a ceremonialului de inițiere. Cât dura banchetul tăcu, ascultându-i pe cei doi care păreau că monologhează, vorbindu-i fără a-l privi
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
perfect: "Se țesuse între ei acel tip de relație rară care unește doi oameni definitiv, pînă la înțelegerea fără cuvinte, pînă la inseparabil, pînă la indistincție. Cum a încercat Dimov să spună undeva: ăEa este conlocutorul meu în acea odaie misterioasă care se cheamă poezie. Întreaga mea incercare poetica i se datorește aproape la propriu dacă ne dam seama că n-avem de ce să aruncăm o minge cînd nu e altcineva s-o prindă și să ne-o arunce înapoi. Pînă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17940_a_19265]
-
aud singurătatea cum/ picura// de pe foaia imaculata/ poemul îmi face semne/ să-l aduc la viață/ e acolo încins/ în tăcerile mele/ stăruitor/ hohotește" (Poemul nescris). Prin persuaziunea "blîndei disperări" a autoarei, lucrurile par convinse a-și dezvălui intimele resorturi, misterioasă fiziologie ontica a anorganicului: "pe mîini mi se scurge/ un fel de zăpadă/ crispata/ un alt fel de a surprinde/ încetineala din lucruri" (Bolta cu trandafiri). Sau: "o sete nepămînteana/ se dizolvă în lucruri" (Descreștere). Sau: "o mare însîngerata/ primește
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
ci în proporție de masă! Șaptezeci la sută dintre români se visează astăzi elvetieini, sau măcar austrieci! Cum altfel decât infantilism să numești această penibilă umblare cu sorcova, fără busola, în direcții despre care nu știm nimic, dar, în mod misterios, ni se par convenabile? Pentru că,de-a lungul istoriei ne-am comportat lamentabil, azi, în compensație, ne visăm mari eroi ai creștinătății. Ieri aveam complexul Occidentului și i-am opus găselnița penibilă (mi-a fost dat s-o aud chiar
Sansa democratiei: lovitura de stat?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17961_a_19286]
-
întindea între Marea Neagră și limanul Nistrului. Dacă mergeai pe liman cu șalupa, iti apărea deodată, ca răsărind din apă, superbă, Cetatea Albă. Nu am intrat niciodată în ea, n-am vizitat-o pe uscat. Nu am decît imaginea ei apărînd misterioasă, intactă și splendida, din apă. Nici nu știu cum era în realitate. La Cernăuți cum ați ajuns? Ca studentă a Politehnicii "Gh. Asachi" din Iași, funcționînd însă la Cernăuți. Am facut chimie industrială. Sînt inginer. Am absolvit în 1946, după refugiu. Am
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
alimentele, incepand cu zilnică pâine cu impozante procente, nu se va acorda plebei indexări. Ea va trebui să facă economii, incepand cu săpunul și cu becul din tavan. Niște mii - ba nu, zeci de mii de miliarde - supte într-o misterioasă gaură neagră vor fi rupte de la gură săracului. Biblic, celui care nu are i se va lua și ceea ce are. Poate unde, spre deosebire de cel bogat, care n-are niciodată un ban asupră-i, săracul dispune. Iar dacă mâine va avea
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]