21,271 matches
-
dar mai decis ca altele, evoca dezvrăjirea lumii: eliminarea unui duh rău. Sau cum va spune Lucian Raicu într-o cronică la ultima versiune a Întâlnirii din pământuri ("România literară", 9 mai 1974): Desfășurarea se poate citi ca pe un mit al regenerării, al redeșteptării la viață. Sau ca un basm cu oameni buni și răi, în care cei răi strălucesc. Depășind conjunctura și folosindu-se de ea, Ilie Barbu rămâne un personaj exemplar, conceput dintr-o răsuflare, un prototip uman
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
citești ficțiune, cu toate acestea suspense-ul lecturii e similar pentru că e construit după aceleași reguli. Povestea "despre povestire" (111 romane celebre era un "roman" despre...romane!) semnată de Ruxandra Ivăncescu e o lucrare doctă, cu farmec: de la "ritualul povestirii" - implicațiile mitului în structura și specificul povestirii - "acțiunea" urmează firul cronologic al istoriei până la "avatarurile povestirii în contemporaneitate" (literatură, film, mass-media). Altfel spus, istoria povestirii tradiționale "de la origini până în prezent" urmărește filonul, miezul ( "nucleul arhetipal", ar spune autoarea) pe care povestirea și
Despre povestire, cu tâlc... by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Imaginative/12425_a_13750]
-
firul cronologic al istoriei până la "avatarurile povestirii în contemporaneitate" (literatură, film, mass-media). Altfel spus, istoria povestirii tradiționale "de la origini până în prezent" urmărește filonul, miezul ( "nucleul arhetipal", ar spune autoarea) pe care povestirea și l-a păstrat neschimbat de la stadiul de mit, poveste a unei faceri, până la variantele ei moderne și postmoderne: cinematograful, mass-media etc. Aceasta este, de fapt, și teza declarată a cărții: "Departe de a se lăsa decisiv influențată și absorbită de Ťliteratura cultă ť și de Ťcultura scrisăť, povestirea
Despre povestire, cu tâlc... by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Imaginative/12425_a_13750]
-
acel illo tempore în care "oamenii și zeii trăiau împreună". Funcția povestirii ar fi, așadar, aceea de a crea universuri compensatorii, de a facilita ieșirea din timpul istoric și intrarea într-un timp special, augural, în care, raportându-se la mit și ritual, poate opera acea identificare cu zeii. Mai mult decât atât, povestirea capătă atribute curativ-magice, e un adevărat panaceu, o piatră filosofală, grea de tâlcuri: "Harul de a povesti, de a da naștere narațiunii-pattern, narațiunii canonice, și a intra
Despre povestire, cu tâlc... by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Imaginative/12425_a_13750]
-
a da naștere narațiunii-pattern, narațiunii canonice, și a intra în astfel de narațiuni canonice este singura licoare aducătoare de nemurire, chiar și pentru zei și regi" (p.125). Capitolele cărții urmăresc distilarea nucleelor arhetipale în cele trei tipuri de povestire - mit, basm, epopee - și mai apoi în romanele cavalerești și în discursurile modernității. După o analiză in extenso a basmului fantastic, dublată de compararea elementelor sale mitice și ritualice cu cele din mitologiile "clasice", după inventarierea asemănărilor /distincțiilor între mit, legendă
Despre povestire, cu tâlc... by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Imaginative/12425_a_13750]
-
povestire - mit, basm, epopee - și mai apoi în romanele cavalerești și în discursurile modernității. După o analiză in extenso a basmului fantastic, dublată de compararea elementelor sale mitice și ritualice cu cele din mitologiile "clasice", după inventarierea asemănărilor /distincțiilor între mit, legendă și romanele cavalerești și a "zeilor și eroilor în societatea indo-europeană", "deznodământul" aduce în prim-plan destinul povestirii (devenită protagonistă în rama unei alte povești-cadru!) în tulburi vremuri actuale. Ultimele două capitole, Mit și istorie și Avatarurile povestirii în
Despre povestire, cu tâlc... by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Imaginative/12425_a_13750]
-
clasice", după inventarierea asemănărilor /distincțiilor între mit, legendă și romanele cavalerești și a "zeilor și eroilor în societatea indo-europeană", "deznodământul" aduce în prim-plan destinul povestirii (devenită protagonistă în rama unei alte povești-cadru!) în tulburi vremuri actuale. Ultimele două capitole, Mit și istorie și Avatarurile povestirii în contemporaneitate întregesc profilul povestirii. Exemplele ajung până în prezentul imediat, când autoarea, într-un simpatic interludiu autoficțional, egalizează timpul "povestit" (sic!) cu cel al povestirii: "La ora la care scriem rândurile de față rolul Ťmonstruluiť
Despre povestire, cu tâlc... by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Imaginative/12425_a_13750]
-
deodată uită viața. Fiecare element din această invocație morții ar merita o "descifrare" răbdătoare, fiecare vers duce spre sens. Mișcarea strofei finale cuprinde o extraordinară sugestie : de vreme ce moartea este o simplă întoarcere a capului, cum să nu ne gândim la mitul lui Orfeu? El vrea poate să se asigure că soția sa, smulsă de el din lumea morților, îl urmează în drumul spre lumina zilei. Orice om - pare a spune Grigurcu - trăind prea adânc, își întoarce într-o zi capul și
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
ne-fire, iar Eul guvernat de voință, tocmai pentru că trăiește cu intensitate, inversează rolurile, o ia el înainte pentru a o scoate pe ea la lumină; în drum, credința în ființă slăbește, ea nu ne mai urmează poate... Împletirea cu mitul elin nu-l va fi preocupat pe Gheorghe Grigurcu, de unde "expirația calmă", ce marchează "simpla întoarcere a capului", și forța senină a verbului "uită". Mai aproape rămân basmele populare, unde apa moartă dă pieirea prin uitare, iar apa vie - dacă
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
nu sunt decât simpli epigoni. Aceasta este desigur o povestire romanțată. Celor interesați, pentru o mai bună documentare, oferim o foarte sumară bibliografie selectivă: l Alecu Firedlender: Oskar Popescu, Viața și opera, Grumell și Fiii, 1999; l Șiekul Abdul, , între mit și mitologie, Gro, 2001; l Oskar Osborn, Istoria geamurilor fascinante, Revista Științei Ferestrelor și a Geamurilor, număr unic, Raack, 2000.
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
gândirea cutremurării, Mângâind în Dumnezeu gleznele tale. Totul e divina cerere De a fi aceeași naștere, aceeași dispariție. Cu brațe legate mă apropii de tine, Cu membre ce se umflă de sânge părăsit. Tu știi să dai viață ca în mit Cărnii lor topindu-se pe oase. Vine un frig, vine un frig, avid, Corpul e bântuit de nepăsare, Dar din mormânt iese, tandru fluid, Iubirea ta ce mi-e pâine și sare. Și în veghe voi rămâne până în amurg, Până în
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
regula, în cazul mineriadelor), ascendență care ar fi de găsit nici mai mult nici mai puțin decât în naționalismul "furibund" al publicistii eminesciene de la Timpul, în "mofturile" caragialiene sau în pamfletele argheziene. Departe de a fi analizat și denunțat ca mit cultural, Eminescu e din nou remitologizat, tocmai prin parțialitatea privirii aruncate asupră-i, prin radiografierea decontextualizată a publicisticii lui de la Timpul. Ruxandra Cesereanu pare a avea nevoie să recurgă la Eminescu, Caragiale și Arghezi ca la supreme argumente privind violența
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
a publicisticii lui de la Timpul. Ruxandra Cesereanu pare a avea nevoie să recurgă la Eminescu, Caragiale și Arghezi ca la supreme argumente privind violența imaginarului românilor, doar că îi abordează nu în dimensiunea lor profundă de scriitori canonici, ci ca mituri mediatice, ca figuri fatalmente reificate, verificând astfel, fără voie, viabilitatea fenomenului de mitologizare, așa cum îl înțelegea, de pildă, Roland Barthes. Așa încât, la o întrebare subînțeleasă pe care i-ar adresa-o presupusul cititor al cărții sale (una de genul "De ce
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
Tortura politică în secolul XX), dar și frecventele fraze de tipul punerii în abis. Iată, în volumul Veneția cu vene violete, una dintre acestea, în care Ruxandra Cesereanu își arogă dreptul de a fantasma întru violență, dezvăluindu-și astfel un mit personal, și anume cel al imaginarului " cum altfel decât " violent: "Veneția este pentru mine nu orașul unuia dintre evangheliști, ci o duhoare arhetipală, Atlantida răsturnată și întoarsă pe dos, cu măruntaiele în afară. Simt și acum mireasma de scârnă acvatică
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
care se reflectă orașul. Lăsând deoparte introducerile sau intermezzo-urile istorico-socio-politice amintite, absolut necesare și, pe cât de concise, pe atât de elocvente, cea mai mare parte a cărții cuprinde istoria orașului privită în oglinda literaturii. Este, de aceea, istoria unui mit, a unor mituri. Căci Petersburgul înseamnă Petru cel Mare, așadar, blestem și preamărire, sfâșierea în două a Rusiei, ireconciliabilul conflict dintre Moscova și Petersburg, dintre Răsărit și Apus, dintre slavofili și occidentaliști. "E greu să surprinzi expresia de ansamblu a
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
orașul. Lăsând deoparte introducerile sau intermezzo-urile istorico-socio-politice amintite, absolut necesare și, pe cât de concise, pe atât de elocvente, cea mai mare parte a cărții cuprinde istoria orașului privită în oglinda literaturii. Este, de aceea, istoria unui mit, a unor mituri. Căci Petersburgul înseamnă Petru cel Mare, așadar, blestem și preamărire, sfâșierea în două a Rusiei, ireconciliabilul conflict dintre Moscova și Petersburg, dintre Răsărit și Apus, dintre slavofili și occidentaliști. "E greu să surprinzi expresia de ansamblu a Petersburgului", scrisese Gogol
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
marile taine, feminitatea aceea copleșitoare a tuturor gesturilor țâțoaselor ce-l înconjoară, ce-l strivesc între coapsele lor pe plușul memoriei. Dar Ghiuri, tatuatul din cap până-n picioare cu femeile pe care le-a iubit" Dar Gheran? Alunecarea lui în mit, superba moarte; întreg acest capitol are ceva tulburător, ascuns și dezvăluit în același timp. Fericit și plin de încredere, Gheran începu să meargă pe sîrmă.." va muri, desigur. Oare nu toți facem la fel? "Cum să părăsești un asemenea paradis
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]
-
după 1989, al acestor mici monumente, dorințe de a le releva tipologia, bogăția și expresivitatea. A simțit nevoia, totodată, să lanseze un semnal de alarmă privind starea deplorabilă a vechilor troițe. Ridicarea noilor troițe, observă autorul, a pierdut mult din miturile și legendele care însoțeau actul de plantare a unui astfel de monument în vechime. Nemaisolicitând colectivitatea, ridicarea unor noi troițe a devenit mai mult un act subiectiv. Aceste monumente perisabile (autorul n-a putut să găsească troițe de lemn mai
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
ca termen tehnic. Dincolo de exagerările privind literatura sa, Eliade avea într-un fel dreptate: filozoful și istoricul religiilor se afla cu adevărat în posesia geniului. Schimbarea dramatică de perspectivă propusă de el în ceea ce privește folclorul, societățile zise "primitive ", definiția și funcțiile mitului, nu puteau fi decăt opera unui geniu. Tulburător e și faptul că, perfect conștient de propria-i genialitate, Mircea Eliade o proclama în numele unor lucrări pe care încă nu le scrisese, ci doar le purta în minte. Cănd se autodefinește
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
opera poetului libanez francofon Jad Hatem. Studiile sale literare se îndreaptă acum mai ales spre literatura comparată și în particular spre poezia modernă franceză ( Yves Bonnefoy, Philippe Jaccottet), română ( Lucian Blaga) și libaneză ( Georges Schéhadé). Lucrează la o teză despre mit și retorică în opera lui Jad Hatem. Scrie și poezie, din care a publicat o scurtă antologie tradusă în limba franceză în Peristyles, cahiers littéraires et artistiques 3-4 ( Beirut, primăvara-toamna 2002). ( Rodica Zafiu) Rașelica Nachmansohn este una dintre cele mai
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
francez și drumul spre comunism este deschis. Lumea povestirilor este ostilă, trăiește la nivelul senzorialului și se manifestă instinctual. Este percepția unui narator care preia uimirea copilului cu mintea aflată într-o stare de semitrezie. (fragment din Marin Preda și mitul omului nou, o carte în căutarea unui editor)
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
acelorași fraze sau formulări): condiția artistului și a artei într-o lume din care a dispărut umanismul, „stihia germană" și responsabilitatea germană în secolul celor două războaie mondiale, muzica și romantismul ca provocatoare de boală și decădere, Goethe versus Nietzsche, mit și iraționalismul barbar al mitosofiei naziste, ș.a.m.d. „Thomas Mann nu dorește să se fragmenteze, el este o personalitate integratoare, tinde întotdeauna spre totalizări, exprimă prin diverse mijloace aceleași preocupări". Incluzînd analiza eseurilor și a scrierilor publicistice în monografie
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13948_a_15273]
-
pentru Ionescu, al omului pentru care Statul are totdeauna dreptate pentru simplul motiv că reprezintă Istoria: "El era ca toată lumea. Acest lucru i-l reproșam. Și acest lucru n-am avut dreptate să i-l reproșez"), o despărțire rațională de mitul Franței ("o țară de portărese", zice într-un articol din Antidoturi) cu care trăise la București și pentru care acceptase să fie "un evadat care fuge în uniforma gardianului". E o carte a revoltei, în care singurele puncte luminoase sînt
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
măcar anul acesta ceea ce, desigur, tuturor colegilor mei din învățămînt li s-a întîmplat la clasele a X-a: absența din bibliotecile școlare, din librării și din anticariate a romanului scris de Ștefan Bănulescu și inclus în subunitatea didactică "romanul mit și simbol", alături de Creanga de aur a lui Mihail Sadoveanu. Pasămite, unicul tiraj de 45.000 exemplare din 1977 al Editurii Eminescu din București a fost rapid absorbit în proporție mare de bibliotecile particulare și, sporadic, de unele biblioteci publice
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
trezit la viață de emisarii muncitorimii, "acei oameni drepți, care nu se simțeau aliați cu cei care obijduiau norodul". Ceea ce prezentul confirmă ca imperativ politic, deceniile revizitate oferă ca anticipație profetică. Manifest închinat noii libertăți regăsite, textul lui Sadoveanu deconstruiește miturile pe care se întemeiază lumea veche, a cărei dispariție definitivă proiectul constituțional de la 1952 o consfințește, dincolo de orice ambiguitate. Iluziile timpului sunt raportate la claritatea crezului comunist. Modernizării deceptive îi corespunde un tipar educațional care profită "copiilor chiaburilor și funcționarilor
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]