5,217 matches
-
și o lipește exact/ în punctul în care meșa rebelă/ a lui nicole kidman/ îi intersectează vârful obraznic al nasului/ din reclama j'adore dior nr. 5.// noa așe mă jo li futi la ghel mă văsî" (p. 32). Trecutul mitic al Parisului este în permanență pus în relație cu prezentul. Textele clasicilor sunt concurate de cele ale reclamelor publicitare, marile referințe culturale stau în umbra știrilor tv și a articolelor de ziar, despre marii artiști și filosofi se vorbește mai
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
vedea cerul.”. Valențele purificatoare ale incendiului, dublate de schimbarea vremurilor și a generațiilor, contribuie, mai ales cele din urmă, la luarea hotărârii sătenilor de a ridica o nouă biserică, pe ruinele celei vechi, făcând-o să renască din cenușă, precum mitica Pasăre Phoenix. Hotărâre pornită din convingerea că „Biserica este comoara spirituală a unui sat, fără aceasta oamenii vor fi săraci și bolnavi sufletește.”. „Ploaia” - „poem” dedicat ploii și copilăriei evocată în deplina ei libertate și inocență. Povestirile comprimate, „Ploaia”, „Pomii
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
carte importantă despre autorul Demoniadei!), prin originalitatea comparațiilor. Sadovaia bis rămîne un op incitant, ingenios, argumentat. Pe Ioana Pârvulescu o citesc, de mulți ani, cu plăcere, În România literară. Deci era normal să nu-i ratez nici cartea În Țara Miticilor, cu-atît mai mult cu cît este dedicată Conului Iancu - autor care mă obsedează, Încă dinainte de-a fi alcătuit Micul dicționar Caragiale (2001). Autoarea are două calități : stil ( limpede și totodată seducător) ; idei (de asemenea) percutante. Volumul de la Humanitas este
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
fiecare dintre ele prospectează un teritoriu necunoscut - dimpotrivă, și moftul, și gazeta, și relația cu copiii, și exilul au mai fost cercetate, În cărțile antemer gătorilor eseistei. Pentru ceea ce eu am numit, cîndva, Caragialia, Ioana Pârvulescu propune sintagma (motivată) Țara Miticilor. Repet, temele sunt cunoscute caragia leologilor : dar sunt readuse În discuție cu o anumită pros pețime a viziunii , cuceritoare. Aduc, În sprijinul afirmației, citate concludente :”Un Dumitru În Țara Miticilor ar face figură de Gulliver” (p.7); „Copilul e numit
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
am numit, cîndva, Caragialia, Ioana Pârvulescu propune sintagma (motivată) Țara Miticilor. Repet, temele sunt cunoscute caragia leologilor : dar sunt readuse În discuție cu o anumită pros pețime a viziunii , cuceritoare. Aduc, În sprijinul afirmației, citate concludente :”Un Dumitru În Țara Miticilor ar face figură de Gulliver” (p.7); „Copilul e numit Domnul..., dar imediat ce crește, numele lui se micșorează pînă la diminutiv”(p.8); „Lache și Mache, un fel de Adam și Eva ai lumii Miticilor”(p.12); „În fabula epocii
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
concludente :”Un Dumitru În Țara Miticilor ar face figură de Gulliver” (p.7); „Copilul e numit Domnul..., dar imediat ce crește, numele lui se micșorează pînă la diminutiv”(p.8); „Lache și Mache, un fel de Adam și Eva ai lumii Miticilor”(p.12); „În fabula epocii lui, Caragiale pare a fi greierele, iar contemporanii săi furnici” (p.27); „Marile bătălii din Țara Miticilor sunt Întotdeauna verbale, cuvîntul moft doboară orice adver sar”(p.29); „În viața de familie, tatăl e Îndeobște
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
se micșorează pînă la diminutiv”(p.8); „Lache și Mache, un fel de Adam și Eva ai lumii Miticilor”(p.12); „În fabula epocii lui, Caragiale pare a fi greierele, iar contemporanii săi furnici” (p.27); „Marile bătălii din Țara Miticilor sunt Întotdeauna verbale, cuvîntul moft doboară orice adver sar”(p.29); „În viața de familie, tatăl e Îndeobște, marea ab sență, de aceea nici un copil din lumea lui Caragiale nu rostește cuvîntul tată, ori vreun echivalent drăgăstos” (p.30); „Spre deosebire de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Aurora democratică. Lumea capitalei unui județ de munte nu sună atît bine, cît tare :Răcnetul Carpaților.[...] A te face auzit este o calitate În sine. Ea aparține răcnetelor și gazetelor” (pp.49-50); „Totul e comèdie, chiar tragedia” (p.70); ”Țara Miticilor - impersonalitate de oglindă. Cum te apropii de ea, se Însuflețește și te arată pe tine. Toți sun tem acolo. De aceea, fiecare vede altceva În ea”(p.129). Ar mai fi, În deloc voluminosul op, și alte observații intere sante
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
sante. Important e că volumul ocupă deja, pe rafturile caragialeologiei, locul lui, recent, dar nu lipsit de origina litate. În fond, nu cred că despre marii autori s-a spus, vreo dată, ultimul cuvînt... Sigur că În Caragialia (fie, Țara Miticilor!) apar multe idei care se ciocnesc zgomotos și tunetul micilor dispute se aude și-n exegeze : spre exemplu, nu sunt de părere că-n cazul lui Tipătescu, ori Chiriac, „amorul nu e nici cît o mărgică”(p.9); poate la
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
noastre aproape zilnice, tot aici se înfiripau, lângă mașina de scris din separeul bibliotecii. Era ca și cum fără aceste obiecte aproape totemice, mescioara cu mușama de culoarea muștarului, mașina de scris, mapa cu indigouri, o radieră specială, o ascuțitoare, toate parcă mitice, aduse din Olimpul zeilor, de vreun presupus nepot de-al lui Prometeu, asemenea focului, nu ne puteam vedea. La o adică, dacă ne depista cumva cineva, repede ne luam în primire, ca doi elevi conștiincioși, lecțiile de scris la mașină
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sferic, s-a desprins din rândul simplilor participanți la trafic și a Început să urce Încet treptele spre templul său din mijlocul intersecției. Pășea grav, simțind că purta pe umeri nu doar responsabilitatea acelei Încrucișări de drumuri, ci cumva, asemenea miticului Atlas, povara Întregii planete. Chipul Îi găzduia un rictus preocupat, de parcă mișcarea de rotație a Pământului i-ar fi pricinuit o amețeală cronică, iar cea de revoluție un cârcel În zona cervicală, și cum respectiva grimasă a fost luată de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și intonației discursului arghezian, trădînd relația sa primitivă cu transcendentul, precum și aparenta sa subordonare la ordinea acestuia, grație actului sacrificial pe care-l presupune orice creație. Girard vorbea despre o violență întemeietoare: Afirmăm că violența fondatoare este matricea tuturor semnificațiilor mitice și rituale". O violență ce ar reprezenta un fond perpetuu al relației omului cu mediul cultural: "Actul care ne este potrivnic, cu rînduielile lui, e cultura omenească, reflex teribil al violenței noastre. El aduce împotriva noastră o mărturie pe care
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
ciclopic și miniatural, între umilință și trufie etc. în limbaj clinic, autorul Cuvintelor potrivite ar fi un ciclotimic. însă la antropologul francez, ne atrage atenția exegetul nostru, acest termen diferă de cel curent din psihiatrie, căci Thymos posedă o conotație mitică, însemnînd suflet sau spirit și deopotrivă mînie. Raporturile lui Arghezi cu divinitatea, bizuite pe termeni veterotestamentari, confirmă ceea ce Girard numește "dubla violență" sau "dorința mimetică, impuls de rivalitate". E de sesizat aci o reverberație a mitului prometeic, precum și urma acelui
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
contextualizarea alegorică ce poate umple golurile semantice sau de natură psihică, interpretarea (făcută de profesioniști sau de amatori) fiind cea care ne guvernează viața, asigurând motivații și explicații ale prezentului prin revizitarea trecutului, prin descoperirea modalităților de supraviețuire a discursului mitic în contemporaneitate. Astfel, în Faust problema nebuniei, strâns legată de primejdia visării, este configurată și prin prisma ritualurilor dionisiace, dar și redimensionată la condiția modernității, aici putând fi surprinse relația dintre experiența poetică și cea a psihozei, diferența dintre magie
Literatură și psihanaliză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9214_a_10539]
-
circulă prin cinematografele selecte. În aceste părți tăiate instructorul demonstrează exact „elevația“ la care speră. Eu, una, nu le-am văzut. Poate sunt doar zvonuri. Oricum ar fi, mi-a ajuns cât am văzut“. Pentru că nu mă prea fascinau aspectele mitice ale gimnasticii moderne, am profitat de ocazie și am schimbat subiectul, Întrebând-o pe Dora dacă se ducea des la film. Îmi Întoarse privirea cu un calm ciudat. — Nu locuiesc aici, dacă asta vrei să spui. Încurcat, am bâlbâit ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Îl Înțelege nimeni, se aplecă spre planșă. — Lichidul seminal trece pe aici, fiind apoi evacuat pe canalul de ejaculare, aici. Colegii care cred În ridicarea testiculelor ca principiu social consideră acest impuls unul „titanic“. Poate vă mai amintiți de figura mitică a lui Prometeu? Karp nu observă că Dora dădu din cap tăcută. Ei bine, se zvonește că, Împreună cu fratele său contemplativ, Epimeteu, acest Titan deosebit de promițător a creat oameni din argilă și apă. Sau, mai bine spus, bărbați - căci femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am observat cu uimire (ajutat și de obsesia mea) cam cu ce aduce și am fugit în pădure să mi-o înfig în orificiul fructului, imaginându-mi că gaura răcoroasă și sfărâmicioasă se află, de fapt, între picioarele făpturii aceleia mitice care mă alinta mereu cu Voinicule și spunea că n-a fost fată pe lumea asta care să fi avut vreodată parte de-o bucurie mai mare ca a ei. „Ah, înfige-mi-o, Voinicule“, striga mărul găurit pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fost creat de Dumnezeu. Adam și Eva au fost primii oameni creați de Dumnezeu. Facerea lor este descrisă în Biblie în primele trei capitole din Cartea Genezei: "Dumnezeu a creat omul și femeia după chipul și asemănarea Sa". În legendele mitice ale Chinei, ființele umane au fost create de zeița Nüwa, care avea corp de om și coadă de dragon. După ce Pangu a reușit să despartă cerul și pământul, zeița Nüwa călătorea nestingherită în spațiul dintre pământ și cer. Cu toate că pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
salariul de președinte de 600 de dolari ca făcând parte din avere - asta pentru a întări la public imaginea sărac și cinstit. Dar reacția cea mai adecvată situației a avut-o această împerechere perfectă a grotescului cu sinistrul care este Miticul nostru românesc, Corleone Dragomir: „Păi, ce, dom’ne, eu am numai 10.000 de euro? Hă, hă, am mai mult”. Apoi, cu un rânjet: „Da’, știți ce? Sunt sărac, sărac lipit pământului”. Ca și legea deconspirării Securității, legea declarării averilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
s-a dovedit posibil în Vest a fost proiectul unei societăți în care să existe un mereu accentuat interes al statului pentru straturile subprivilegiate;” «Marxismul a fost cea mai mare fantasmă a secolului nostru». Astfel a caracterizat Leszek Kolakovski ambivalența mitică a materialismului istoric, dimensiunea lui intrinsec utopică și aspirația sa la o nouă fundamentare a realității. Spre deosebire de alte teologii, marxismul a reușit, vreme de câteva decenii, să împiedice apariția unui simț critic și să determine angajarea pasională, chiar fanatică, în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Învinsă și anihilată de foame și de oboseală, se străduia Încă, de cele mai multe ori zadarnic, să țină direcția... Spre răsărit... Mereu spre răsărit, cu toate că era deja convinsă că răsăritul de preschimbase Într-o himeră, un vis de neatins, un loc mitic și minunat, În care nimeni din istorie nu ajunsese vreodată. Spre răsărit... Dar estul rămînea mereu la est de est. De ce era atunci marcat pe busolă, dacă nu exista? De ce se jucau În felul acela cu speranțele atîtor nefericiți? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se Întindea la subraț și pe care Jeshua Krohal, după propria‑i mărturisire, „o sodomizase“). Din cele o sută douăzeci de pagini ale Drumului În Canaan, Ben Haas lăsase cam o treime, Îmbinând acele paragrafe În care se Întrezărea sămânța mitică, sămânță din care ar fi putut ieși aparența plenitudinii. A doua zi, nedormit și sastisit, plecă la crâșma „Corona“, punându‑și În buzunarul caftanului manuscrisul Drumului În Canaan. Îl găsi tare abătut pe Jeshua Krohal. Tânărul părea descumpănit, căci Înțelesese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
vrei să devii un adevărat navigator, începu el, va trebui să te obișnuiești să dormi ziua. Iar noaptea ai s-o petreci aici. Ce-și putea dori mai mult un ucenic de navigator decât să-și petreacă nopțile la picioarele miticului erou care se întorsese de unul singur din locul în care până și apa se solidifica? De unde putea învăța mai mult decât de pe aceste buze, atât de puțin obișnuite să vorbească? Cine i-ar mai putea refuza titlul de Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Matái era singurul care n-avea asemenea preocupări, în primul rând pentru că era un om obișnuit cu perioadele lungi de abstinenta și în al doilea rând pentru că, în calitatea lui de căpitan, trebuia să dea exemplu celorlalți. Pentru Tapú Tetuanúi, miticul Navigator Căpitan se transformă de la o zi la alta într-un fel de semizeu, împodobit cu toate virtuțile, fiindcă la bine-cunoscutul sau curaj și la incontestabilul sau talent marinăresc se adăugau o profundă umanitate și o stăpânire a pasiunilor nemaiîntâlnite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Bora avea deja un nou Navigator Căpitan, desi trebuiau să mai treacă ani de zile până când ar fi putut să se mândrească pe drept cu acest titlu și, oricum, era conștient că niciodată n-avea să egaleze faima și cunoștințele miticului sau predecesor. Cu trei zile în urmă, Miti Matái se mulțumise să le indice oamenilor săi ce aveaude făcut, desi păreau mai degrabă niște sugestii, decât niște adevărate ordine, ca și cum în sufletul său ar fi fost convins că timpul când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]