981 matches
-
durerea taților de pretutindeni, care trăiau ca niște chiriași În propriile lor case. Se simțea cuprins de o gelozie nebună față de propriul său fiu, ale cărui plânsete erau singurele sunete pe care Desdemona părea să le audă, al cărui corp mititel era destinatarul unui șir nesfârșit de Îngrijiri și mângâieri și care reușise să-și Îndepărteze propriul tată de afecțiunea Desdemonei printr-un subterfugiu aparent divin: un zeu care luase forma unui purceluș ca să sugă de la pieptul unei femei. În săptămânile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Tessie, care stătea pe un scaun În colț. Mă Întreb ce amintiri Încerca doctorul Phil să evite neuitându-se la mine? Oare fantomele fetelor lui levantine bântuiau aceste examinări superficiale, sugerate de delicatețea claviculei mele, sau de ciripitul plămânilor mei mititei, Înghesuiți? Încerca oare să nu se gândească la palate pe apă și la capoatele descheiate sau era pur și simplu obosit, bătrân, pe jumătate orb și prea mândru s-o recunoască? Indiferent care ar fi fost răspunsul, an de an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se Îmbrăcau. Peste șuieratul dușului și plescăitul picioarelor pe gresie, un clinchet ascuțit, subțire, un sunet care semăna cu bătaia În paharele de șampanie Înainte de un discurs. Ce era? N-ați ghicit? La Încheieturile subțiri ale acestor fete, talismanele lor mititele de argint se loveau unele de altele. Era clinchetul unei rachete mici de tenis, care se lovea de niște schiuri mititele, a turnurilor Eiffel miniaturale lovindu-se de balerine de un centimetru jumate, stând pe poante. Era sunetul broscuțelor Tiffany
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
paharele de șampanie Înainte de un discurs. Ce era? N-ați ghicit? La Încheieturile subțiri ale acestor fete, talismanele lor mititele de argint se loveau unele de altele. Era clinchetul unei rachete mici de tenis, care se lovea de niște schiuri mititele, a turnurilor Eiffel miniaturale lovindu-se de balerine de un centimetru jumate, stând pe poante. Era sunetul broscuțelor Tiffany și al balenelor care cântau Împreună; al cățelușilor zornăind alături de pisicuțe, al focilor cu mingi pe bot lovind maimuțe cu acordeon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era, la o adică? Nu erau și Brățările cu Talismane la fel de etnice În cele mai mici detalii? Nu erau la fel de pline de ritualuri și mâncăruri ciudate? De frazeologie tribală? Spuneau „hidos“ În loc de respingător și „aiurea“ În loc de ciudat. Mâncau niște sandvișuri mititele, fără crustă, din pâine albă - sandvișuri cu castraveți, cu maioneză și ceva pe nume „măcriș“. Până să mergem la Baker & Inglis, eu și prietenele mele ne simțiserăm Întotdeauna complet americance. Dar acum nasurile pe sus ale Brățărilor sugerau că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era În dezvoltare. Toaleta din subsol de la Baker & Inglis era decorată ca o lojă de la operă. Lustre edwardiene străluceau deasupra capului. Chiuvetele erau cuve albe, adânci, Încastrate În plăci albastre. Când te aplecai să te speli pe față, vedeai crăpături mititele În porțelan, ca Într-un vas Ming. Dopurile de la chiuvete atârnau de lanțuri aurii. Sub robinete picuratul lăsase dâre și porțelanul se subțiase și se Înverzise. Deasupra fiecărei chiuvete atârna o oglindă ovală. Eu nu voiam să am de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
citesc pereții. Ăsta era Încă un punct de atracție al toaletei de la subsol. Era acoperită cu graffiti. Deasupra, fotografiile din clasă Înfățișau șiruri-șiruri de chipuri de eleve. Aici jos erau mai ales corpuri. Schițați cu cerneală albastră, se vedeau bărbați mititei cu organe sexuale enorme. Și femei cu sâni imenși. În plus, diverse permutări: bărbați cu penisuri sfrijite și, de asemenea, femei cu penis. Era o lecție și despre ce era, și despre ce putea să fie. Peste marmura gri - aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
multele momente de liniște, mătușa Zo se Întoarse spre mama și Îndrăzni să glumească: ― Eu trebuie să fiu aici, Tessie. Tu ce scuză ai? ― Eu și Callie am simțit nevoia să venim la biserică, răspunse mama. Platon, care era la fel de mititel ca și tatăl său, Întrebă, cântând și mimând dojana: ― Rușine să-ți fie, Callie. Ce ai făcut? Își frecă În mod repetat arătătorul drept de cel stâng. ― Nimic, am spus. ― Hei, Soc, Îi șopti Platon fratelui său. Verișoara Callie roșește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și cu Calliope. Drogată pentru prima oară, beată pentru prima oară, simțeam cum mă dizolv, cum mă evapor. Precum tămâia din biserică, sufletul mi se ridica Înspre cupola craniului - și apoi evada. Pluteam peste podeaua de scândură. Pluteam peste aragazul mititel de campanie. Trecând peste sticlele de bourbon, stăteam suspendată peste celălalt pat, uitându-mă În jos la Obiect. Și apoi pentru că dintr-o dată, știam că pot, m-am strecurat În corpul lui Rex Reese. Am intrat În el ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a desfăcut cureaua. Îmi desfăcu nasturele de la pantaloni. L-am lăsat. Jos cu pantalonii. Urmăream scena ca din depărtare. Mă gândeam la altceva. Îmi aminteam cum Își ridica Obiectul șoldurile ca să mă ajute să-i dau jos chiloții. Acel semnal mititel de supunere, de dorință. Mă gândeam cât de mult Îmi plăcea când făcea asta. Acum asistenta strecură mâinile sub mine. Așa că mi-am ridicat și eu șoldurile. Mi-au apucat chiloții. Au tras de ei În jos. Elasticul se prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nostru. Era ca și cum ne-am fi uitat În pământ, și am fi remarcat brusc că mișună de furnici. Biroul liniștit al doctorului clocotea de activitate. Prespapierul de pe biroul său, de exemplu, nu era un bolovan simplu, inert, ci un Priap mititel, cioplit În piatră. La o examinare mai atentă, miniaturile de pe pereți și-au dezvăluit și ele subiectul. Sub corturi galbene de mătase, pe perne din lână scoțiană, moguli copulau acrobatic cu mai multe partenere, ținându-și turbanele neclintite. Tessie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
grijă prin crăpături! Dacă îi vedeți pe autori, nu ezitați să le dați înapoi o parte din gloanțe! Acestea fiind zise, torentul de remarci interesante și inteligente genul "'Tu-i morții mă-sii! Ăsta a fost aproape!" sau "Un negru mititel! Un alb mititel! Un negru... hei, ăsta-i albinos!" a continuat să curgă ca și cum n-ar fi fost niciodată întrerupt. Am încercat să uităm bufniturile constante din jurul nostru și să ne concentrăm asupra treburilor care trebuiau înfăptuite. Din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Dacă îi vedeți pe autori, nu ezitați să le dați înapoi o parte din gloanțe! Acestea fiind zise, torentul de remarci interesante și inteligente genul "'Tu-i morții mă-sii! Ăsta a fost aproape!" sau "Un negru mititel! Un alb mititel! Un negru... hei, ăsta-i albinos!" a continuat să curgă ca și cum n-ar fi fost niciodată întrerupt. Am încercat să uităm bufniturile constante din jurul nostru și să ne concentrăm asupra treburilor care trebuiau înfăptuite. Din când în când, se auzeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
au voie să se gândească la căsătorie înainte de a fi împlinit aproape patruzeci de ani, când e deja prea târziu. Își simte genele umede. Se șterge discret. Atât se angajează fetița asta neștiutoare să servească Zeiței. E drept că fiind mititică nu prea știe ce pierde. Schițează o ușoară mișcare a buzelor, după care oftează. Nu e vorba numai de bani. De mult timp a constatat că aristocrația nu se mai învoiește bucuroasă să și dea fetele pentru a fi preotese
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în lipsa lui bărbată-său. Cuprins de un acces brusc de furie, îl apucă pe celălalt de piept. — Da’ pe tine cum te cheamă de fapt? Îi dă drumul și-l măsoară din priviri. Că Pusio e doar o poreclă, nu? — Mititelul! hohotește uriașul. Râde vesel. Așa glumesc camarazii mei. Îi face cu ochiul. Sunt invidioși. Și adevăratul tău nume? insistă Rufus. — Amballus Gaius Iulianus. Prenume, nume și cognomen? se încruntă instructorul. Doar romanii liberi le au pe toate trei. Chicotește totuși
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care-au dorit sceptrul universului și gânduri Ce-au cuprins tot universul, încap bine-n patru scânduri... Or să vie pe-a ta urmă în convoiu de-nmormîntare, Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare... Iar deasupra tuturora va vorbi vr-un mititel, Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te așteaptă. Ba să vezi... posteritatea este încă și mai dreaptă. Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire? Ei
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nu merge. Nick Îi dădu drumul la Încheietură. — Auzi? Apucă-mă din nou de mână. Tu numără bătăile și eu număr până la șaizeci. Simțind bătaia lentă și puternică a pulsului sub deget, Nick Începu să numere. Îl auzea pe bărbatul mititel numărând Încet: unu, doi trei, patru, cinci și așa mai departe. — Șaizeci, spuse Ad. Un minut. Tu unde-ai ajuns? — Patruzeci, spuse Nick. — E bine, spuse Ad mulțumit. Nu se grăbește niciodată. Un om coborî taluzul și, traversând poiana, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din frunze Ie-a primit... Preluați serele... Pe lângă ascensorul care urca, Ionel văzu altul care cobora. Deodată, ascensorul se opri și băiatul se pomeni într o încăpere minunată, cu pereți verzi, transparenți, luminați puternic, în care o mulțime de ființe mititele, cu tichii verzi, se învârteau în jurul unor ceaunele de sticlă sub care scânteiau mici lumințe. Tichiuțele verzi cântau: Noi avem aici de toate: apă, aer și lumină. Bucătarul Clorofilă pregătește dulci bucate. Ha, ha, începu să râdă Ionel, pentru că din
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Anișoare: una eu și încă una Anișoara, numai că are breton și pistrui un milion și este din Sighișoara. Ne-am și împrietenit și-mpreună am construit cel mai minunat castel, cu un turn pe care am pus un steag mititel. Astăzi însă stăm acasă, fiindcă marea-i supărată. Clocotește înfuriată ca magiunul, pe care-l fierbea bunica în ceaunul ei cel mare. De acuma marea-i neagră, valurile ca de spumă parcă-s căpcăuni cu barbă. Soarele de frica lor
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
a uitat plânsul, și a râs, și s-a jucat zile de-a rândul cu buna și bătrâna uliță. Era prietenul ei răsfățat. Ea îi făcea mingi minunate, pe care doar le privea și săreau: vrăbii. Ea îi înălța zmeie mititele, felurit colorate, care zburau fără vânt și se cârmuiau fără sfoară: fluturi. Ea îi dăruia mătănii de os întortocheat, care se înșirau singure: melci. Ea mânuind mâini nevăzute, le juca umbrele prin văzduh ca pe un zid: ciori. Ea îi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Se Întoarse către ei. Dacă cineva mai vrea să lase un mic dar, vă rog. Și le făcu semn că puteau să se apropie. Domnul Joe se apropie și luă o țigară nouă din pachet și o puse În balconul mititel al altarului. După cum vedeți, spuse Walter, Naților noștri le place să fumeze și chiar să bea, orice, de la rachiu de palmier la Johnnie Walker Black. Esmé se apropie și ea și Îndesă cu solemnitate o punguță de M&M În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
tufișuri crescute sălbatic. Pe aceste câmpuri multicolore, se vedeau căpițe de fân În formă de stupe. De-a lungul albiilor râurilor, doamne grațioase se aplecau deasupra unor găleți stropindu-se cu apă, parte a ritualului de două Îmbăieri zilnice. Copii mititei stăteau cocoțați pe bivoli de apă, Învățați deja cum să-și țină echilibrul pe cocoașa păroasă a acestora. Se apropia Înserarea, trădată de mirosul de fum. Se aprindeau focuri pentru masa de seară. Din fiecare gospodărie se ridica un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
va intra Într-o cameră și va uita copilul acolo, așa cum făcea cu cheile. Copilul cerea atât de multă atenție și era istovitor să ții socoteala tuturor lucrurilor de care avea nevoie - atât de multe pentru o persoană atât de mititică. Și mai era și proiectul de cercetare care-i solicita atenția, dar era prea obosită ca să se organizeze pe ea și pe studenții ei. Avea un munte de informații din diferite expediții care trebuiau documentate și analizate, cercetări ale studenților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mi-am dat silința să fie cât mai frumos, că doar așa era normal, nu? Mă așteptam chiar să fiu lăudat. Vine în sfârșit comisia, intră în clase, eu după ei și numa' îl văd pe ăl mare de la județ, mititel și șpanchi cum îl știi, boldindu-se într-o dungă pe pereți, că se încruntă și se întoarce către mine: „Ce-i cu măgăria asta?!” - Care măgărie, domnule inspector? - am îndrăznit eu. - Tovarășe, dumneata îți bați joc cu nerușinare de
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
despărțire definitivă. Într-o scrisoare am avut curajul să-i spun multe. Îi arătam că nu-i pot promite nimic pentru viitor, că aveam de gând să-mi păstrez toata viața independența. Am găsit-o la scoborârea mea din tren, mititică, înfrigurată în paltonul subțire, neavând curajul să-mi iasă înainte, cerșind cu privirea o vorbă bună. Ce milă am avut de dânsa atunci! Cum mă socoteam o brută pentru toate planurile mele viclene! O luai strâns de mână și merserăm
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]