2,200 matches
-
fost unul dintre cele mai folosite tunuri anti-aeriene din timpul celui de-al Doilea Război Mondial; doar Statele Unite au fabricat un total de 124.735 de tunuri de acest fel. Când a fost introdus în 1941, americanii au înlocuit fiecare mitralieră Browning M2 de 12,7 mm cu un astfel de tun. Tunul Oerlikon a rămas principala armă antiaeriană a Marinei Statelor Unite până la introducerea tunurilor de 40 mm Bofors în 1943.
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
Eroi ai Uniunii Sovietice, 101 decorați de două ori, 3 decorați de trei ori și 2 decorați de patru ori). Mulți dintre cei care au primit ordinul au fost decorați postmortem, așa cum a fost Alexandr Matrosov, după ce a blocat o mitralieră inamică cu propriul său trup. În timpul războiului sovieto-afgan, între 1979 și 1989, 65 de persoane au primit ordinul de Erou al Uniunii Sovietice. Primii care au primit această distincție au fot piloții Anatoli Liapidevski (certificatul nr. 1), Sigizmund Levanevski, Vasili
Erou al Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/307571_a_308900]
-
al podului pentru a opri trecerea albanezilor. Trupele KFOR au blocat podul folosind gaze lacrimogene, gloanțe de cauciuc și grenade paralizante pentru a despărți cele două tabere. Cu toate acestea, s-au deschis focuri de armă în ambele tabere cu mitraliere, pistoale și grenade, omorând cel puțin șase persoane (patru albanezi și doi sârbi) și rănind peste 300, iar unsprezece soldați pentru menținerea păcii au fost răniți, doi dintre aceștia fiind în situație gravă. Violențele au continuat pe 18 martie cu
Revoltele din Kosovo din 2004 () [Corola-website/Science/314066_a_315395]
-
dezastru, printre altele și pentru că a trimis trupele și marina înarmate mai prost decât chiar adversarul "asiatic". Făcând bășcălie de știrea că țarul a trimis icoane trupelor demoralizate, pentru a le încuraja, generalul Dragomirov zicea că "japonezii ne bat cu mitralierele, dar nu contează, noi o să-i batem cu icoane." De altfel, în afară de a fi vinovat pentru că a implicat armata într-un război fără a o fi pregătit în prealabil din punct de vedere material, regimul lui Nicolae al II-lea
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
Poloniei din 1939. De asemenea, mai exista și o cantitate de arme și muniție capturată de la germani, dar și arme fabricate în ateliere clandestine poloneze sau arme parașutate de Aliați. Dintre armele ascunse în 1939, AK avea în dotare 614 mitraliere grele, 1.193 mitraliere ușoare, 33.052 puști, 6.732 pistoale, 28 de tunuri ușoare antitanc, 25 de puști antitanc și 43.154 de grenade de mână. Totuși, datorită condițiilor proaste de păstrare, multe dintre aceste arme s-au deteriorat
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
asemenea, mai exista și o cantitate de arme și muniție capturată de la germani, dar și arme fabricate în ateliere clandestine poloneze sau arme parașutate de Aliați. Dintre armele ascunse în 1939, AK avea în dotare 614 mitraliere grele, 1.193 mitraliere ușoare, 33.052 puști, 6.732 pistoale, 28 de tunuri ușoare antitanc, 25 de puști antitanc și 43.154 de grenade de mână. Totuși, datorită condițiilor proaste de păstrare, multe dintre aceste arme s-au deteriorat și au avut nevoie
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
unui coșciug, fiind inspirată de autoblindatul german SdKfz 222. Plăcile blindate erau sudate și aveau o grosime de 15 mm în partea din față, 6 mm în lateral și 4 mm în partea din spate. Armamentul principal consta într-o mitralieră DT de calibrul 7,62 mm. Inițial, aceasta era pivontantă, suprastructura fiind de tip cazemată. Ulterior a fost folosită o turelă fără plafon. În caz de vreme rea, turela era protejată de o prelată. Armamentul putea fi folosit și împotriva
BA-64 () [Corola-website/Science/325711_a_327040]
-
Inițial, aceasta era pivontantă, suprastructura fiind de tip cazemată. Ulterior a fost folosită o turelă fără plafon. În caz de vreme rea, turela era protejată de o prelată. Armamentul putea fi folosit și împotriva țintelor aeriene. Unele echipaje au înlocuit mitraliera DT cu pușca antitanc PTRD de calibrul 14,5 mm sau cu tunuri automate germane de calibrul 20 mm (capturate). Echipajul era format din doi militari: șoferul și mitraliorul. Șoferul stătea în camera de conducere, amplasată în partea din față
BA-64 () [Corola-website/Science/325711_a_327040]
-
pierdut un marinar ucis de atacul unui avion britanic. Ambele vase au lansat au fost trase în siguranță la mal la 09:30. Vedetele torpiloare "T13" și "Jaguar" au fost avariate ușor de șrapnelele bombelor de aviație și de focul mitralierelor grele, iar echipajul celui de-al doilea vas a pierdut un marinar mort și doi răniți. Dintre aparatele de zbor ale "Luftwaffe" care au participat la asigurarea umbrelei de protecție a vaselor, 17 avioane de vânătoare au fost doborâte, iar
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
în Bătălia de la Midway. Portavionul a fost lansat la apă în data de 14 decembrie 1940 avându-l la comanda pe Marc Mitscher. La bord avea de exemplu: Armamentui lui a fost modernizat în ianuarie 1942, s-au eliminat toate mitralierele de 13 mm și s-au înlocuit cu treizeci tunuri antiaeriene Oerlikon de 20 mm. Un indiciu al unei viitoare misiuni a avut loc la 2 februarie 1942, cănd Horneț a plecat din Norfolk cu două bombardiere medii tip B-25
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
în jurul intrărilor protejate de câmpuri minate și de sârmă. Fiecare punct cheie era legat de celalalt prin trasee și tunele. Un total de pană la 60 de piese de artilerie au fost depozitate în aceste puncte cheie, acestea fiind puști, mitraliere și artilerie ușoară. Armamentul greu era stocat în 8 cazemate și 4 poziții deschise și armamentul ușor era localizat în alte 35 de buncăre. Alte 18 tunuri anti-tanc au completat dispunerea artileriei pe plajă. Zonele dintre punctele cheie au fost
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
deschise și armamentul ușor era localizat în alte 35 de buncăre. Alte 18 tunuri anti-tanc au completat dispunerea artileriei pe plajă. Zonele dintre punctele cheie au fost echipate ușor având gropi pentru puști, tranșee și arete 85 de amplasamente pentru mitraliere. Nici o zona nu a fost lăsata descoperită și dispunerea armelor era făcută astfel încât frontul putea fi mutat oriunde pe plajă. Spionajul Aliaților a identificat apărarea ca fiind întărită de un batalion de 800-1000 de oameni din cadrul diviziei 716. Aceasta era
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
Cei care au ajuns la bancul de pietriș au făcut acest lucru într-un ritm lent, pentru că erau atât de încărcați cu armament. Cei mai mulți dintre ei au trebuit sa suporte greutatea a armelor de calibru mic, a mortierelor, artileriei și mitralierelor. Când bombardamentele au stârnit focuri pe plaja, fumul rezultat oferea camuflaj trupelor de atac împiedicând pe cele de apărare sa le poată localiza. Așa s-a întâmplat la Red Dog, într-o zona opusa punctului cheie Les Moulins. Unele batalioane
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
16 și E/116 s-au reunite și au urcat împreună dealurile la Easy Red, între WN-64(trecătoarea E-1) și WN-62(E-3). La 09:05, observatorii germane au raportat că WN-61 a fost pierdut, și că doar o mitralieră mai trăgea la WN-62. 150 de oameni, majoritatea din G/16, care au ajuns la vârf mai mult răniți de mine decât de gloanțe, au continuat spre sud ca să atace WN-63, post de comandă de la marginea Colleville. Între timp E
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
grupului, să nu mai vorbim și de atingerea obiectivele lor pe ziua D. [67] Ca un exemplu al eficienței de apărarea germană în ciuda numărului lor batalionul al 5-lea Pușcași a fost oprit în pe căile sale de către o singură mitraliera ascunsa într-un gard viu. Un pluton a încercat să iasă din flanc, doar ca au alergat spre o altă mitralieră la stânga de prima. Un al doilea pluton a încercat să profite de această nouă poziție si a fugit într-
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
germană în ciuda numărului lor batalionul al 5-lea Pușcași a fost oprit în pe căile sale de către o singură mitraliera ascunsa într-un gard viu. Un pluton a încercat să iasă din flanc, doar ca au alergat spre o altă mitralieră la stânga de prima. Un al doilea pluton a încercat să profite de această nouă poziție si a fugit într-un cel de-al treilea flanc, și încearcă să se descurce cu focurile de arma dintr-a patra poziție. Succesul MLR
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
a unor forturi de secol XIX. Aceste efective au fost puse sub comanda lui Dutfoy de Mont de Benque. Apărarea antiaeriană era asigurată de opt baterii de tunuri QF 3.7-inch din cadrul Regimentului al 2-lea artilerie grea antiaeriană, opt mitraliere ale Regimentului al 58-lea de artilerie ușoară antiaeriană și de o baterie de proiectoare sosite din anglia pe 20 mai. Apărarea terestră era asigurată de două tunuri de câmp de 75 mm, două tunuri antitanc de 25 mm și
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
echipaj (cel condus de locotenentul Bill McRae) a fost pe punctul să decoleze fără încărcătura de bombe. Locotentul a remarcat chiar înainte de decolare că nu fusese încărcat compartimentul bombelor. În timpul zborului spre ținte, comandantul escadrilei Paul Harris a odonat servanților mitralierelor să testeze armele. Niciunul dintre servanți nu s-a dovedit capabil să folosească armamentul, grupul de bombardiere îndreptându-se spre teritoriul inamic practic fără posibilitatea să se apere. În ciuda acestui fapt, Paul Harris a continuat zborul spre ținte. Escadrila nr.
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
avion de vânătoare pentru cinci bombardiere doborâte, în vreme ce nicio baterie antiaeriană nu a pretins să fi doborât un aparat inamic. Mai multe bombardiere care au fost avariate și au reușit să se reîntoarcă la bază prezentau urme ale gloanțelor de mitralieră, dar nu și ale proiectilelor de artilerie, ceea ce face ca niciuna dintre concluziile responsabililor RAF să fie realistă. Organizarea apărării aeriane a "Luftwaffe" a suferit mai multe schimbări în primele cinci luni ale războiului. Apărarea porturilor din Germania de nord
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
a lungul coastei, bombardierele au fost supuse tirului artileriei antiaeriene din port și de pe vasele militare. Odată ajunși în zona desemnată pentru atac, bombardierele au fost supuse tirului artileriei antiaeriene din Bremerhaven și Wilhelmshaven. Bombardierele au răspuns cu rafale de mitraliere. Proiectilele germane au explodat la înălțimea corectă, dar în spatele bombardierelor, neprovocându-le astfel pierderi. Când bombardierele au survolat portul Wilhelmshaven, "Gneisenau" și "Scharnhorst", două dintre țintele britanicilor, erau ancorate prea aproape de țărm, iar Kellett a hotărât să nu le atace
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
total de 75 de tancuri R-35 disponibile pentru serviciu în armata română la sfârșitul anului 1939. Tancurile R-35 au înzestrat Regimentul 2 care de luptă, înființat la 1 noiembrie 1939. Mai multe ajustări au fost aplicate vehiculului original, precum înlocuirea mitralierei Chatellerault de 7,5 mm cu mitraliera ușoară ZB de 7,92 mm, îmbunătățirea suspensiilor sau înlocuirea roților având jante de cauciuc cu unele mai rezistente care aveau jante de metal proiectate de locotenent-colonelul Constantin Ghiulai. Deoarece caracteristicile operaționale ale
Renault R-35 () [Corola-website/Science/317383_a_318712]
-
pentru serviciu în armata română la sfârșitul anului 1939. Tancurile R-35 au înzestrat Regimentul 2 care de luptă, înființat la 1 noiembrie 1939. Mai multe ajustări au fost aplicate vehiculului original, precum înlocuirea mitralierei Chatellerault de 7,5 mm cu mitraliera ușoară ZB de 7,92 mm, îmbunătățirea suspensiilor sau înlocuirea roților având jante de cauciuc cu unele mai rezistente care aveau jante de metal proiectate de locotenent-colonelul Constantin Ghiulai. Deoarece caracteristicile operaționale ale tancurilor R-35 față de cele ale mai modernelor
Renault R-35 () [Corola-website/Science/317383_a_318712]
-
superioară a ușilor este rabatabilă. Ambii membri ai echipajului au la dispoziție periscoape de vedere montate în lateral. Blindajul transportorului este relativ subțire și asigură protecție doar împotriva schijelor mici și gloanțelor de calibru mic. BTR-152 este vulnerabil la focul mitralierelor grele și la schijele mari ale artileriei. Pneurile vehiculului nu sunt protejate de blindaj și pot fi perforate de toate tipurile de gloanțe. Unele variante ale transportorului blindat pentru trupe au la dispoziție un troliu cu o capacitate maximă de
BTR-152 () [Corola-website/Science/322919_a_324248]
-
blindaj. Șoferul și comandantul erau singurele persoane care aveau plafon deasupra la primele variante. O prelată era folosită pentru a proteja încărcătura sau trupele de ploaie și zăpadă. Totuși, când era montată prelata, infanteriștii nu puteau sări din vehicul, iar mitralierele SGMB laterale nu puteau fi instalate. Soldații stăteau pe două banchete din lemn. Modelul BTR-152K a fost singurul care avea blindaj deasupra camerei desantului și un sistem de protecție NBC. Restul variantelor nu aveau aceste dotări. BTR-152 este înarmat cu
BTR-152 () [Corola-website/Science/322919_a_324248]
-
nu puteau fi instalate. Soldații stăteau pe două banchete din lemn. Modelul BTR-152K a fost singurul care avea blindaj deasupra camerei desantului și un sistem de protecție NBC. Restul variantelor nu aveau aceste dotări. BTR-152 este înarmat cu o singură mitralieră SGMB pivotantă de calibrul 7,62mm care reprezenta armamentul obișnuit al transportoarelor blindate ale epocii. Mitraliera SGMB putea fi înlocuită cu o mitralieră grea DȘK 1938/46 de calibrul 12,7mm. Mitraliera avea un câmp de tragere orizontal de 45
BTR-152 () [Corola-website/Science/322919_a_324248]