883 matches
-
piele cafenie, ce umbla cu mâinile-n buzu nare pe străzi, închi puin du-și că pășește exact pe urmele lui Ferlinghetti și Kerouac. Me troul, faimosul The Bart, e de o deosebită eleganță el însuși. Câtă deo sebire față de mizerul metrou new-yorkez, care pare, jegos de uleiuri și funingine, un lugubru peisaj de utopie nega tivă! Suplu și alb ca laptele, Bart-ul trece pe sub ocean atât de lin, încât parcă tot tavanul lui devine treptat de sticlă și poți vedea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
dinainte să-i aud cuvintele. Apoi am înghețat. Ne propuseserăm tacit să nu ne-ndră gostim unul de altul dar probabil că, fără să-mi fi dat seama, eu sau ceva din mine transgresase limi tele impuse. Eram într-un parc mizer și pustiu, spri ji niți de o masă de șah din ciment. Am condus-o acasă, ca-ntotdeauna, ne-am sărutat ca-ntot dea una, nu ne-am spus adio, nici măcar la revedere, apoi nu ne-am mai văzut niciodată. Avionul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și hârtii. Am rătăcit pe plajă ore-n șir, lăsând valurile să-mi ude tălpile goale. Seara, am găsit la bar o femeie oarecare și am iubit-o apoi întreaga noapte, udând-o cu lacrimi și cu salivă. Plângând peste mizerul corp de muiere (Mădă sau Cătă), în care intrasem nu ca-ntr-un templu, ci ca-ntr-o cofetărie, am știut că niciodată de-atunci încolo n-aveam să revăd știma de lapte și miere din golful cu stabilopozi, înfășurată
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
copii, pînă la Roma! Mergeți, mergeți Înainte! Tata face milioane!“. Ei bine, despre toate aceste lucruri și despre multe altele legate de viața incredibilă, nebună, fantastică și totuși plină de suflet a familiei pe care am cunoscut-o pe străduța mizeră din Brooklyn i-aș putea povesti gazdei mele. Și i-aș putea spune o mie de alte lucruri despre oamenii din jurul meu - despre armenii, spaniolii, irlandezii de pe străduță, care vin acasă În zilele de lucru și deschid aparatele de radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o Împrejurare plină de groază, de măreție și de noblețe, trăsături ce le lipseau celorlalte. Prima dintre aceste morți a avut loc acum trei ani, În aprilie, În primul an petrecut În oraș. S-a Întîmplat la colțul unei străduțe mizere, aglomerate, de la capătul malului de răsărit și a fost atît de crudă, de neașteptată și de nepăsătoare, Încît mi s-a părut mai Înspăimîntătoare decît orice act de cruzime deliberat și calculat - s-a ivit În chip atît de groaznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
deliberat și calculat - s-a ivit În chip atît de groaznic și de direct sub cerul strălucitor, În explozia și vraja anotimpului, Încît a distrus orice speranță și bucurie În inima celor care erau de față. Înaintam pe o străduță mizeră de la marginea cartierului de răsărit - o străduță plină Încă de fațadele aspre și colțuroase ale vechilor case de piatră care fuseseră cîndva, desigur, locuințele celor bogați, dar care acum se Înnegriseră de praful și funinginea anilor. Pe străzile acestea clocotește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
brutală, și a exclamat crispat: — Doamne! În clipa aceasta, un evreu mărunțel, cu obrazul cenușiu, cu nasul mare, cu părul cîrlionțat și slinos, ce pornea spre spate de deasupra frunții brăzdate ca de reptilă, a ieșit În goană din prăvălia mizeră a unui croitor de peste drum suflînd din greu, emoționat, aducînd o găleată cu apă. Evreul alergă spre mijlocul străzii mișcîndu-se caraghios pe picioarele strîmbe, azvîrli apa peste balta Însîngerată și se Întoarse În prăvălie la fel de repede cum venise. Apoi, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
au ajuns să-mi redea, cu un patos fără egal, toată povestea vieții acestui om, căldura lui binevoitoare, prietenia lui zîmbitoare - căci Îl văzusem de multe ori - și strădania lui măruntă și vrednică de milă de a-și duce existența mizeră, Însă plină de speranță, cum putea mai bine, sub un cer străin, În inima unui oraș imens și indiferent, o fărîmă de răsplată neînsemnată pentru truda sa amară și tenacitatea sa răbdătoare - țelul modest, dar poleit, alcătuit din siguranță, libertate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu sînii dansînd ritmic la fiecare pas, cu un zîmbet blînd și reținut ce-i Înflorește pe buze cînd trece. În alte locuri, bărbați și femei cu ochi Întunecați, cu fețe Întunecate, cu fețe cenușii, cu un aer febril, hăituit, mizer, chinuit, forfotesc Încolo și-ncoace, dar parcă lumina strălucitoare și vraja zilei i-au fermecat pe toți cu puterea unui descîntec, așa Încît și ei parcă sînt plini de speranțe, de veselie, de bunătate, parcă sorb, ca dintr-un izvor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
știm că ești plămădit din același lut ca și noi. Ceea ce sălășluiește În noi toți - ceea ce este Înălțător, josnic, meschin și eroic, ceea ce este rar, banal și măreț, zace mort aici, În inima orașului fără odihnă, iar În această imagine mizeră a lutului corupt se află scris destinul tuturor viețuitoarelor, da, al regilor pămîntului, al prinților inteligenței, al atotputernicilor stăpîni ai limbilor și al nemuritorilor făuritori de versuri, al speranței, dorinței și setei mistuitoare care pot sălășlui incredibil În Închisoarea minusculă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de versuri, al speranței, dorinței și setei mistuitoare care pot sălășlui incredibil În Închisoarea minusculă a capului și care pot zdruncina și zdrobi micul lăcaș În care sînt ferecate. Mortul era Îmbrăcat În niște haine banale și prin Îmbrăcămintea sa mizeră, ieșea la iveală din nou calitatea, condiția vieții sale, ca și cum hainele pe care le purta aveau gură, aveau personalitate, vorbeau o limbă proprie. Ele povesteau că stăpînul lor Își dusese traiul În sărăcie și Într-o jalnică siguranță, că destinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un aspect Învechit, uzat și obosit, inimitabil, pe care nici cel mai mare creator de modele al lumii nu l-ar fi putut realiza intenționat. Pe aceste veșminte era gravată viața a milioane de oameni. Aspectul lor lăbărțat, diform și mizer vorbea despre viața amărîtă a milioane de nulități ale străzii, fapt atît de pregnant și de evident Încît, În timp ce mortul ședea acolo, iar obrazul lui căpăta culoarea cenușie a cadavrelor, trupul său parcă se strîngea, se micșora, se subția sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nepăsătoare, ca un junghi ascuțit de foame care primește și devorează orice soi de hrană - ca În acest caz. Dincolo de pod, dincolo de linia ferată, În cartierul negrilor din Newport News - printre traversele, bordelurile și locuințele dărăpănate ale acelui cartier mohorît, mizer, abominabil, o baracă rudimentară din scînduri de brad adunate laolaltă cu graba primitivă, specifică războiului, pentru a răspunde unei nevoi primitive și lacome ca foamea Însăși, veche ca viața Însăși, nevoia oamenilor lipsiți de prieteni și de adăpost de pe Întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
graba primitivă, specifică războiului, pentru a răspunde unei nevoi primitive și lacome ca foamea Însăși, veche ca viața Însăși, nevoia oamenilor lipsiți de prieteni și de adăpost de pe Întreg pămîntul. Partea din față a acestei construcții grosolane, noi și totuși mizere, fusese Împărțită prin scînduri de brad astfel Încît să alcătuiască ceva ce semăna cu un restaurant și un bar. Înăuntru sînt cîteva mese, iar pe acestea cartonașe pătate de muște pe care este trecut meniul ce nu depășește șase feluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
meniul ce nu depășește șase feluri, dar la care nu se uită nimeni, și o tejghea de lemn Împodobită sărăcăcios cu sticle răcoritoare stătute, cîteva pachete de țigări și o cutie de țigări de foi ieftine, așezate sub o vitrină mizeră de sub un glob soios de sticlă, cîteva sandvișuri cu șuncă și brînză, care zac acolo de la deschiderea localului și vor continua să zacă acolo pînă la sfîrșitul războiului. Între timp, prostituatele Își joacă pe tăcute, sub o mască străvezie, rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se revarsă din plin peste apele liniștite ale canalului și peste satul indian. Se revarsă peste spaniolul cel chior și peste vaporașul său singuratic și peste echipaj, peste luminile lor calde estompate, peste chipurile lor Întunecate; se revarsă peste bogăția mizeră a hainelor lor zdrențuite și peste gîndurile lor mărunte și lacome, obsedate de mitul despre America făurit de europeanul lacom, căruia el Îi rămîne veșnic fidel cu o neobosită și stupidă Încăpățînare: „Unde este aurul risipit pe străzi? Du-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și ireală; de acolo, eu și fratele meu „prindeam“ primul tramvai care pornea spre „gară“, unde se instala circul, sau alteori se Întîmpla să Întîlnim pe cîte cineva cunoscut care ne lua cu mașina. Apoi, după ce ajungeam În zona murdară, mizeră și dărăpănată a gării, coboram, treceam repede peste șinele din triaj unde se vedeau focul și aburul locomotivelor și se auzeau scrîșnetul și bufniturile marfarelor, pufăitul răzleț al unei locomotive În mișcare, clinchetul clopotelor, zăngănitul trenurilor mari pe șine. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și brățări de lumină, firmele de neon la cinematografe, ca niște broșe de argint cu rubine, semnele de circulație licărind ca niște pietre de ambră și smarald - toate strălucind ca o comoară răsfirată pe o pînză neagră. Coborî pe străzile mizere și intră în gangul uneia din cele mai mizere. Scara era îngustă, prost luminată și mirosind a pișat de pisică. în fața unei toalete aflate pe un podest, păși pe deasupra doi copii care stăteau pe un preș și se jucau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ca niște broșe de argint cu rubine, semnele de circulație licărind ca niște pietre de ambră și smarald - toate strălucind ca o comoară răsfirată pe o pînză neagră. Coborî pe străzile mizere și intră în gangul uneia din cele mai mizere. Scara era îngustă, prost luminată și mirosind a pișat de pisică. în fața unei toalete aflate pe un podest, păși pe deasupra doi copii care stăteau pe un preș și se jucau cu o jucărie cu mecanism. Pe palier erau trei uși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un gang în care scările erau roase într-un unghi atît de ascuțit că abia puteai păși. Lui Thaw i se tăie respirația și se sprijini o clipă de pervazul unei ferestre. De-acolo vedea spatele teșit al unei biserici mizere vizavi de o jardinieră, în care căpățînile pătate cu funingine a trei conopide pitice se ridicau deasupra unui smoc de bălării. La ultimul palier, Drummond deschise o ușă vopsită într-un galben viu îlacătul era spart), își vîrî capul înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe înfundate domnul Drummond din pat. — Da, sînt mulțumit de lucrul meu de-o noapte, repetă Drummond acceptînd o ceașcă de ceai de la Janet. întunericul de-afară se rări și cerul se coloră într-un roz pal în spatele turnulețelor bisericuței mizere. Drummond deschise fereastra să lase aerul rece să pătrundă înăuntru. De deasupra acoperișurilor cenușii din stînga se ridica fleșa fals gotică a universității, apoi se văzură dealurile Kilpatrick cu peticele de pădure și vîrful clar al lui Ben Lomond în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Biserica și casa lui erau locuri pe care nu mai dorea să le vadă. Se duse în Renfield Street. Deși era miezul nopții, mai erau oameni pe stradă - unul sau doi bărbați spilcuiți mergînd vioi, un pierde-vară într-o haină mizeră care citea un ziar la colțul străzii. Două femei se opriră vizavi. Erau tinere, înalte și îmbrăcate în haine tivite cu blană, care lăsau să li se vadă rochiile. Una dintre ele scoase piciorul în afară, își ridică poala rochiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Catedrala e în sectorul cinci. Luați liftul unsprezece pînă la etajul douăzeci. Liftul era ca un dulap din metal plin cu oameni prost îmbrăcați. Cînd ieși din el, Lanark avu din nou sentimentul că reintră în trecut. Văzu o întindere mizeră pavată cu gresie și cauciuc gri, plină de oameni de toate vîrstele care se înghesuiau pe bănci. O tejghea împărțită în nișe se întindea de-a lungul peretelui, iar în nișa din fața liftului era un scaun și o plăcuță pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
postală micuță, împreună cu biletul de intrare, pe care scrie: „Stimate domn, acum poți să-ți călărești nevasta după cum dorești.“ Gilchrist rîse pînă i se vărsă cafeaua în farfurioară. — Pettigrew, ești incorigibil! Vorbești de parcă omul e vinovat de propria lui stare mizeră. Trebuie să recunoști că sărăcia, nebunia și criminalitatea s-au înmulțit de cînd am terminat cu industria noastră de bază. Nu e o simplă coincidență. — Dă vina pe sindicate! zise Pettigrew. Prosperitatea e adusă de boșii care se luptă între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la pămînt la capătul oficiului. Se auziră aplauze răzlețe. — Noroc! îi spuse Gilchrist lui Lanark, strîngîndu-i mîna. Promit că vei fi promovat imediat ce-ți vom găsi un înlocuitor. Pettigrew și cu mine bem la Vascular Cavity. E o cîrciumă mizeră dar aproape de birou, și vezi mereu cîteva frumuseți pe-acolo. îîi făcu cu ochiul). Dacă treci pe-acolo mai tîrziu, o să radem una împreună. Ieși repede. Omul cu avionul îl conduse pe Lanark la ultima dintr-un lung șir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]