3,411 matches
-
desprins? - Mai nimic, În afară de o idee generală despre forma pe care o are. Și În afară de... - Ce? - A fost clădit pe drumul morții. Iar moartea l-a vizitat. Poate că era una din etapele traseului său, după hanul Îngerului. Și după mlaștină. - Mlaștină? Ce vrei să spui, messer Alighieri? - Există un Styx mai aproape decât ai putea crede, afirmă poetul, Îndepărtându-se, sub privirea perplexă a celuilalt. La sediul breslei constructorilor Dante Îi Întinse lui Manoello, priorul breslei, foaia pe care Rigo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Mai nimic, În afară de o idee generală despre forma pe care o are. Și În afară de... - Ce? - A fost clădit pe drumul morții. Iar moartea l-a vizitat. Poate că era una din etapele traseului său, după hanul Îngerului. Și după mlaștină. - Mlaștină? Ce vrei să spui, messer Alighieri? - Există un Styx mai aproape decât ai putea crede, afirmă poetul, Îndepărtându-se, sub privirea perplexă a celuilalt. La sediul breslei constructorilor Dante Îi Întinse lui Manoello, priorul breslei, foaia pe care Rigo schițase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
capete? Îmi aduc bine aminte elogiul pe care i l-ai făcut lui Ianus, celălalt simbol al vostru. Demonul dublu pe care-l purtați adânc În inimă, până Într-acolo Încât Îl sculptați la prora corăbiilor, ca aceea pierdută În mlaștinile de pe Arno. Voi Înveșmântați În noblețe ceva ce nu e decât o cale a ereziei și a pierzaniei. - Așadar, a ajuns! exclamă francezul, Întrerupându-l. Și unde... - A ajuns cu Încărcătura ei de moarte. Asta așteptați? - Dumneata nu Înțelegi, messer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
la ea, lașule, ai privit-o pe furiș doar atunci când pleca și era cu spatele! am fost pedepsit suficient, am pierdut femeia vieții mele, o iubesc și acuma... iubești mai mult nefericirea în care te complaci, nefericirea puturoasă ca o mlaștină în care te tot scufunzi... Vezi tu, la sfârșitul fiecărei discuții plângeam amândoi... Puțină lume mai știe de noi, de Anita și de mine. Doar mama și strigoiul din mine. Anita, ca o lumină... — De atunci, orice clipă s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
chiar în ziua în care s‑a pierdut războiul, fiindcă înainte tatăl bătea oameni străini, diferiți ca statură și înfățișare, acum nu mai are la îndemână decât statura și înfățișarea mamei și a copiilor. A mai și gonit oameni în mlaștini, unde și‑au găsit repede sfârșitul, este un fapt dovedit. A avut ghinion, din moment ce alții, care au făcut același lucru, astăzi parvin din nou, iar el nu. Asta ține de destin, care e individual. Fiindcă și în acest detașament de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
În mine o stranie iritare, ce părea că-mi străbate Întreg sistemul nervos, În căutarea disperată a unei portițe de scăpare. Era o senzație asemănătoare bulelor de gaz, mici și Întunecate, ce-și caută drumul spre suprafața apei Într-o mlaștină pe fundul căreia putrezesc frunze moarte. Acea excitare iritantă puse stăpânire pe puterea mea de judecată. Mi-am privit mâinile cum se Întindeau inconștient spre punga cu praful alb. Abia după cea de-a treia doză am simțit o excitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu te lăsa afectat de nimic venit din exterior. Astfel - pentru că el mai este prezentat și ca magistru al lui Pyrrhon, figură emblematică a scepticismului -, Anaxarh s-ar fi rătăcit într-o zi și s-ar fi împotmolit într-o mlaștină tocmai când Pyrrhon trecea pe-acolo. Filosoful suspendării judecății și al îndoielii, fidel indolenței sale filosofice și indiferenței sale existențiale, l-ar fi lăsat pe Anaxarh cu necazul lui, continuându-și drumul ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat... în loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
un miros insuportabil ca de intestin în putrefacție, tubul prin care sunt aspirat devine tot mai strâmt, ca un lumen care se strânge, mă simt imobilizat, mă zbat să mă desprind din masa ca un gel, din mâlul ca de mlaștină, hârâitul, șuierul, turbulențele ca de burduf mă năucesc, nu mă mai pot mișca, sunt captiv, mă scufund, mă sufoc, aer...! Referință Bibliografică: AER - proză scurtă / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 354, Anul I, 20 decembrie 2011. Drepturi
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
dar să nu le socotiți cele mai semnificative ... Marile adevăruri stăteau zăvorîte în adîncul sufletelor lor de femei tinere, ca greierii în iarbă. Fericirea este, pînă la urmă, atît de simplă ... Incercam să supraviețuim, eram tîrîți de conjunctura socială prin mlaștinile vieții, dar ea, spre diferență de mine, era optimistă. Adevărul este că jumătatea femeii este mai mare decît jumătatea bărbatului! Ca să-ți iei singură porția de orgasm. Iată că realitatea îi confirma teoria și îl arunca în acel haos inform
IOAN LILĂ. UN PARFUM CUNOSCUT VENIT DE DEPARTE SAU VIAŢA CA O GUMĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361540_a_362869]
-
să ne stricați pacea, bucuria de-a trăi și frumusețea Țării Lalelelor? Atunci unul din balauri răspunse: - Vulturilor și berzelor, noi suntem Capete de Pisică și de nimeni nu ne e frică! Noi am venit din Țara Buruienilor și a Mlaștinilor, pentru a face din această Țară a Lalelelor, o a doua țară ca a noastră. Nedumerit, unul din îngerii barză întrebă: - Dar de ce vreți să faceți așa ceva? Căci Țara Buruienilor și a Mlaștinilor este mult mai mare decât țara noastră
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
am venit din Țara Buruienilor și a Mlaștinilor, pentru a face din această Țară a Lalelelor, o a doua țară ca a noastră. Nedumerit, unul din îngerii barză întrebă: - Dar de ce vreți să faceți așa ceva? Căci Țara Buruienilor și a Mlaștinilor este mult mai mare decât țara noastră și nimeni nu v-a căutat vreodată ceartă! Nici una din Țările Pământului nu v-au căutat și nu v-au supărat. - Pentru că ne-am săturat să fim singuri și ocoliți de toată lumea. Și
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
cepele și, ca și tine, țopăie prin viață: din lac în puț, din puț în lac. Sarabandă pe verticală! Mai ai timp să eziți înainte de-a face următorul pas? Te va înghiț abisul viitorului ori vei rămâne împotmolit în mlaștina trecutului! RĂBDARE. RĂBDARE! RĂBDARE? Însă moartea de ce n-o fi având răbdare cu noi? A, ești fericit? Păi, atunci nu ești român! Românul se definește prin consumul cotidian de nefericire. NEFERICIREA ESTE PÂINEA ROMÂNULUI.Se pare că nu avem nicio
DEŞERTUL DE CATIFEA (68-70) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364011_a_365340]
-
cicoarea albastră ce părea cioburi de cer senin de vară timpurie căzute pe pământ. Vântul poznașul îmi fâsâia pe la urechi, iar stâlpii de telegraf aliniați defilau în poziție de drepți pe marginea șoselei. Cocostârcii înfulecau viermi și broaște de prin mlaștini. Aș fi vrut să oprească motocicletă, să pot prinde un cocostârc pe care să-l iau cu mine. Cand ma auzea tata ce vreau, îi zâmbea compilice mamei. Odată, la insistențele mele, a oprit motorul și m-a lăsat să
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
individului îi plac femeile, hotăra: „Să i se dea femeia!” Și i se trimetea femeia; dacă afla că îi place băutura, hotăra: „Să i se dea băutură!” Și i se oferea băutura. Și totul până la „terminarea” individului, căderea lui în mlaștină sau lichidarea fizică. Perfidia și cruzimea erau trăsăturile de caracter care se cultivau, încercându-se estomparea trăsăturilor nobile ale poporului român. Chiar dacă el nu a fost asasinat, Labiș a fost cu siguranță un ghimpe în coasta regimului. După Revoluția română
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
fac orice, Râsul meu mușca din platani, Mâinile mele zburau dincolo de orizont. La douăzeci, apele dragostei erau reci. La douăzeci și cinci, a început Furtuna, valurile. Rechinul a înghițit Geamandură după geamandură. Nu suport indiferența, Această sărbătoare mereu amânată, O plimbare între mlaștină și zbor, Dragostea. Nu mă mai joc! Strigă copiii. Din volumul CÂT MAI E VREME, de Rodica Elena Lupu, Editura ANAMAROL, 2010 ISBN: 978-6-6-8049-34-2 Referință Bibliografică: SCRISOARE / Rodica Elena Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1084, Anul III, 19
SCRISOARE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363456_a_364785]
-
o certă în gând, apoi îi zâmbi. Nu-i mai este somn. Privește pe geamul plin cu stropi de noroi rămași de la ultima ploaie. Câmpul e de un verde intens. Pe miriștea gălbuie cilindrii de paie stau aliniați, iar în mlaștinile ad-hoc de la ploaia abia oprită, niște gâște din satul apropiat, plutesc imaculate. Pe marginea șoselei scaieți înfloriți, cucute , câțiva maci întârziați, o mulțime de flori galbene și albastre înveselesc iarba crescută alandala. Ar mai citi din roamnul acela de dragoste
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
până la iaz. Să nu ne abatem de la drum indiferent de ispite. Cei doi se afundară în adâncurile codrului, iar ceilalți oșteni rămaseră în așteptare. După o goană nebună ajunseră la marginea iazului și mare le fu uimirea, când zăriră în mlaștină leșurile cailor din care câțiva corbi se înfruptau croncănind la drumeții nepoftiți. Se înfiorară atât de spectacol cât și de ce se întâmplase noaptea trecută spre plăcerile și deliciul vicleanului. Fără să zăbovească, făcură cale întoarsă în galop până la poarta cetății
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
nisipul clepsidrelor și noi vedem cum timpul curge mai repede prin sufletul omului.” Luceferii și cetina: „Brazii eminescieni au fost duși la căpătâiul dalbilor pribegi. Noi nu mai răsărim din umbră de cetini. Ne e deschisă mai larg calea spre mlaștina umană.” Florile albastre: „ Nu mai suntem «dulci minuni». Ne-a rămas tristețea repetării continue a versului: «Totuși este trist în lume». Ecoul ne răspunde cu vechea variantă eminesciană: « Totul este trist în lume»”. Geneza: „Odihna celui nepătruns s-aîncheiat. Din prea
IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361173_a_362502]
-
prin cioburi, raze de lumină reflectă scântei deformate de tăișul sticlei, cercuri noi se deschid. Ciudată clepsidră! Incertitudinea ta, un bulgăre ce zace-n stare latentă, la o ușoară adiere, privire sau șoaptă a minții se va rostogoli în abisul mlaștinilor din meadrele Styxului, un tăvălug ce va târî prin focul patimii, în ceață și umbre, amintiri calde, lumină și zâmbet, spre a uitării lui Lethe... Suntem călători pe cele cinci râuri spre Lumea de Dincolo. AȘA SE NASC ÎNGERII Să
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
de tăișul sticlei... nisipul din clepsidra noastră se scurge impasibil. Cercuri noi se deschid. Ciudată clepsidră! Incertitudinea ta e un bulgăre ce zace în stare latentă. La o ușoară adiere, privire sau șoaptă a minții, se va rostogoli în abisul mlaștinilor din meadrele Styxului, un tăvălug ce va târî prin focul patimii, în ceață și umbre, amintiri calde, lumina si zâmbetul, spre a uitării lui Lethe... Suntem călatori pe cele cinci râuri spre Lumea de Dincolo. Șoaptele timpului, subtil parfum de
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
un somn, undeva, într-un pat, unde doarme Moartea fără mine. Sunt treaz, Moarte! Am o iubire undeva, în inima ta, Viață, unde sufletul meu te vrea mereu vie. Să nu mori niciodată înaintea altora! Triștii trandafiri portocalii Stau în mlaștina singurătății și așteaptă deschiderea porții. Să intre în curtea florilor zâna fericirii și-a iubirilor. Vor s-audă pianul pașilor, să audă sunetul clapelor. Triștii trandafiri portocalii stau în mlaștina singurătății. Nimic Tu faci pași mărunți, căci crezi că ești
TRIŞTII TRANDAFIRI PORTOCALII de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360965_a_362294]
-
nu mori niciodată înaintea altora! Triștii trandafiri portocalii Stau în mlaștina singurătății și așteaptă deschiderea porții. Să intre în curtea florilor zâna fericirii și-a iubirilor. Vor s-audă pianul pașilor, să audă sunetul clapelor. Triștii trandafiri portocalii stau în mlaștina singurătății. Nimic Tu faci pași mărunți, căci crezi că ești mărunt și nu ajungi unde vrei nici la vremea părului cărunt. Tu te zbați să trăiești, căci crezi că ești viu și nu ajungi să-ți numeri anii până mai
TRIŞTII TRANDAFIRI PORTOCALII de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360965_a_362294]
-
al recunoștinței și al iubirii față de poeții selectați și incluși în acest volum, care este, deopotrivă, și o veritabilă crestomație din lirica universală, constructul lui Theodor Răpan devine ecoul propriei arte, a Poesiei: „Eu sunt Întrebătorul. Ca un „bivol în mlaștinile Universului” îmi pândesc zorii. Mi-e frică să ajung „un centaur siluind arborii poemului”, mi-e frică să urc scara Supremei Judecăți. Prostul de mine, am înfruntat uneori albastrul cerului, de aceea, „fiecare dimineață e o rufă roșie la orizont
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
într-o zonă deluroasă aflată între năvălitori și cetatea de scaun a țării. Cu cetele de oșteni ascunse în dosul copacilor urma să hărțuiască vrăjmașul sărindu-i în spate. Vor avea și avantajul râului ce brăzda câmpia dintre dealuri și mlaștina din lunca sa. Dar iată că sosi și ziua bătăliei. Fiind conștient de puterea adversarului, domnitorul trebuia să dea dovadă de curaj în fața oștirii sale. Dacă va fi scris să moară, o va face în numele poporului său pentru glia strămoșească
II. NĂLUCA DIN IUREŞUL BĂTĂLIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363257_a_364586]
-
cuvinte de aur, Nicolae Iorga:”Când Occidentul a pornit spre Orient, când răsăritul și-a dat mâna cu apusul, când Nordul a vrut să se întâlnească cu Sudul, aici s-au întâlnit.” Localitatea Comana a fost clădită pe locul unei mlaștini, la 35 de km , sud, de București, toponimul fiind menționat într-un hrisov, la 27 septembrie 1461, de către Vlad Țepeș. Așadar, așezarea este construită pe o mlaștină, precum Palatul Versailles, cel ridicat în 30 de ani de muncă neîntreruptă și
STATUIA UNEI IUBIRI CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368326_a_369655]