2,071 matches
-
și poartă și în zilele noastre răbdarea costumului lor popular. Năvalnic la horă, evlavios la biserică, fericit la sărbătorile tradiționale și ocaziile familiale, portul le aduce aminte de moșii și strămoșii veacurilor ce au trecut. Schimbările petrecute peste satele Țării Moților au făcut, ca încă din ultimele decenii ale secolului al douăzecilea, să altereze, în cea mai mare parte a zonei, atât portul cât și obiceiurile însă din inimile lor, în zilele de sărbătoare, renaște tot trecutul pe care îl lasă
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
parte a zonei, atât portul cât și obiceiurile însă din inimile lor, în zilele de sărbătoare, renaște tot trecutul pe care îl lasă într-o odihnă binemeritată, peste an. 2. Chimirul, rost al voiniciei Știm că bărbații munților, din Țara Moților, și-au prins mijlocul trupului, precum brâul Carpaților, cu o cingătoare a vieții, împletită cu pădurile și apele care șerpuiau și încă mai șerpuiesc pe cărările ce i-au dus și îi duc mereu spre locurile tăinuite ale străbunilor. Chimirul
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
ar fi încetat să mai existe. Brâul casei, adăugarea aceea de zidire care îngroașă și susține temelia casei, constituie baza corpului locuinței, durabilitatea acesteia. Poate de aceea, partea de mijloc a corpului a fost definită ca temelie a trupului. Brâul moților își avea ornamentul propriu. Dacă era țesut din lână, la război, femeia îi purta iubirea și neuitarea de casă, de familie. Când era lucrat din piele, brâul își purta amprenta libertății cavalerului plaiurilor. Mâna voinicului încrusta și încrustează și astăzi
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
bărbatului și îi dădea voinicia, taina chimirului era tocmai încingerea mijlocului, a vieții care circula în trup prin sânge. Cu cât cămașa era mai scurtă, cu atât chimirul era mai lat, pentru a proteja și susține, la diversele acțiuni ale moțului, trupul zvelt. Astăzi, chimirul se poartă mai rar, doar la muncile din gospodăria omului sau la câmp, protejându-i pe oșeni în muncile lor de la munte. În drumul meu, trecând prin Târșolț, Cămărzana, Lechința și apoi Gherța am tot văzut
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
lor, indiferent de momentul când se cădea să fie purtat, atrăgea atenția, prin prezența unei teci special construite. Această teacă adăpostea cuțitul, al cărui mâner din os sau lemn era observat de la distanță. Cuțitul era folosit de locuitorii din Țara Moților atât pentru necesitățile uzuale, când era vorba de alimente, cât și la apărarea orgoliului nemăsurat al oamenilor munților și numai în cazul în care acesta le-ar fi fost ofensat. Sunt atât de molcomi și de pacifiști încât niciodată nu
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
încingea, / Mijlocelul că-și strângea”(8) , vârtoșea coloana legăturii tânărului cu Universul, îi prelungea viața până la lămurirea neînțelegerilor, după care sufletul i se desprindea și înălța la ceruri. Brâul era curcubeul lui Dumnezeu și, poate, de aceea bărbatul din Țara Moților a crezut mereu că trupul lui este parte din crestele munților. ”No, fără chimir mă simt un om slab, căzut în genunchi”, îmi zise la un moment dat un locuitor din Țara Zarandului: ”și fără el nu-mi pot purta
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
strânse întru binecuvântare, o dublă legătură a acestui sens al unirii: “Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului, / că-mi voi aduce aminte de minnunile Tale cele dintru început”.(10) Cât de vechi este brâul în portul popular din Țara Moților, numai istoria o va putea spune odată, însă Biblia, ca mărturie, ne-a dat sensul potrivirii acestui element auxiliar al îmbrăcăminții, descoperindu-i semnificațiile atât materiale, cât și spirituale. Rostul lui este de a încinge, a vindeca, a întreține viața
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
Zalmoxianism, până în Creștinismul Cosmic al Valahilor / Dacoromânilor), Timișoara, Editura Aethicus, p.277. Tsamis, Dimitrios G., (1995), Patericul sinaitic, Sibiu, Editura Deisis, p.232. Vulcănescu, Romulus, (1985), Mitologie română, București, Editura Academiei Române, p.712. Referință Bibliografică: BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOȚILOR, SEMN ȘI ÎNSEMN AL VIEȚII DUPĂ MOARTE / Ștefan Lucian Mureșanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1624, Anul V, 12 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ștefan Lucian Mureșanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
sfântă și Mecca românilor care e numită “Roma luminată” - sunt cântate de poet cu fervoare și înflăcărare muiată-n lacrimi, atunci când le calcă pământul sfânt, amintindu-și de ilustrele nume care le-au dat strălucire: “Așa gândit-au Crăișorul / Și moții săi cu chip de piatră, / Că libertatea-și ia obolul / Din trăitori pe astă vatră. // Alături fostu-i-a Ciparu, / Bărnuțiu, Axente și Șaguna / Și luminatul Mureșanu, / Uniți în gând, cu toții una” (Cruce de istorii). Pentru toate aceste jertfe eroice
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
într-un ochi curat de apă. Acasă sărbătoream trei zile, fiecare Sărbătoare religioasă mare, ca urmare păstrez minunata tradiție până azi. Și noi, Degustătorii Avizi Ai Zilelor Libere Nonșiproreligioase, facem același lucru, doar nu vei fi fiind tu mai cu moț decât alții! Primind ceea ce merit, pornesc pe drumeagul noului an, despre care doar numerologii știu ce ne pregătește. Ca în orice dimineață mă postez, pe www.rightwords.ro, ca să mă bucur de cei care au venit pe lume în ziua
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349686_a_351015]
-
într-un ochi curat de apă. Acasă sărbătoream trei zile, fiecare Sărbătoare religioasă mare, ca urmare păstrez minunata tradiție până azi. Și noi, Degustătorii Avizi Ai Zilelor Libere Nonșiproreligioase, facem același lucru, doar nu vei fi fiind tu mai cu moț decât alții! Primind ceea ce merit, pornesc pe drumeagul noului an, despre care doar numerologii știu ce ne pregătește.Ca în orice dimineață mă postez, pe www.rightwords.ro, ca să mă bucur de cei care au venit pe lume în ziua
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349686_a_351015]
-
Când slujea la bisericile satelor din jur, unde nu erau preoți, străbătea câte 7-8 km peste dealuri și văi, dornic să propovăduiască Cuvântul lui Dumnezeu spre întărirea sufletelor credincioșilor. După Sfânta Liturghie, zilnic era chemat pentru diferite servicii pe la casele moților, cum se obișnuiește în Munții Apuseni. Până seara oficia 20 - 30 sfeștanii, urcând și coborând poteci singuratice. Se îngrijea de viața spirituală a măicuțelor din mănăstire, dovedind mult tact duhovnicesc. Era preocupat ca ele să nu ducă lipsă nici de
UN AUTENTIC EROU AL CREDINŢEI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349800_a_351129]
-
de lanțul munților Carpați în două părți distincte. Zona estică și de sud oameni cu caracter predominant slav, ortodocși, mult influențați de Orient datorită lungii suzeranități a Țărilor Românești sub sultanii turci. Zona de vest, oameni de vigoarea Hunilor (bătăioșii Moți), occidentali, în preponderență catolici, multinaționali deși fiecare etnie componentă își păstrează cultura și cutumele. În Transilvania NU EXISTĂ zone cu preponderență etnică. Populația rurală trăiește în bună vecinătate deși face parte din trei etnii predominante, română, maghiară și săsească. Populația
MECIUL SCOŢIA – TRANSILVANIA. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349949_a_351278]
-
am văzut acum câteva zile două tablouri. Unul înfățișează pe Horia, celălalt pe Cloșca. Sunt falnici. Cu pușca peste spate, pistoale la brâu și în privire adunată toată dârzenia strămoșeasca, scrutează zările și sfidează dușmanul. În ei doi sunt toți Moții. Port românesc, cu mana'n șold, caută cu privirea fulgerătoare pe cel care ar voi să le stea în cale. Două tablouri ! Le-a găsit aici, acum o săptămână, cel care a scris năvalnic despre pământul moștenit : "De-acest mănos
SCRISOARE DIN STRĂINĂTATE (1935) de ION CHIŢIMIA în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344553_a_345882]
-
a găsit într-o prăvălie cu lucruri vechi, din orașul acesta, tocmai poetul Aron Cotrus, care l-a înțeles pe Horia și pe ai lui, nu din pagini uscate de carte, ci din destăinuirea pământului, a tradiției și a graiului Moților. Chipurile lor au călătorit și prin alte țări. Sub ele lămuririle sunt date în limba germană. În munții cu aur și fier în adâncuri, cu brazi pe creste, se trezia din când în când energia celor care trăiseră atâtea veacuri
SCRISOARE DIN STRĂINĂTATE (1935) de ION CHIŢIMIA în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344553_a_345882]
-
ani. Au fost uciși pe roata, pentru că voiau o mână de pământ liber. Îl știau al lor. Muncit și cutreerat de secole la deal și la vale cu turmă. Murea Nicolae Ursu și Ion Oarga și Crișan, dar mai rămâneau Moți în Țară Moților. Nu piere viața cum piere ziua în fața nopții. Cu Tudor Vladimirescu într-o parte, cu Doja, Horia, Avram Iancu de alta, cu Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul în trecut, sufletul, graiul românesc n'au murit. Și-
SCRISOARE DIN STRĂINĂTATE (1935) de ION CHIŢIMIA în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344553_a_345882]
-
știe moștenire din vremuri batrine. Doina ! Credința noastră e sfânt creștină. Religia pamantullui nostru e însă doina. În pace de seară, când, de undeva, din negura și tăcere, prinde viață o doina, doina din Țară Oltului sau doina din Țară Moților, e un cântec de leagăn ieșit din pământul negru, din aurul și din cărbunii lui, ca să adoarmă FIREA și durerea EI. E un cântec pe care-l spune pământul de veacuri, laolaltă cu viața de pe el. Și când se canta
SCRISOARE DIN STRĂINĂTATE (1935) de ION CHIŢIMIA în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344553_a_345882]
-
viața de pe el. Și când se canta'n munți : "Du-te dor Pe cel pripor Și despica molidu Nu-mi despica sufletu Și despica cetina Nu-mi despica inima..." nu-i un cântec. E o țară. Aceasta-i și Țara Moților. I o n C h i ț i m i a Varșovia, Decembrie 1934 ACEST TEXT C R E D CĂ TREBUIE MULTIPLICAT ȘI RĂSPÂNDIT ÎN TOATĂ ȚARA, ÎN TOATĂ ZĂRILE ȘI PE TOT PĂMÂNTUL !!! ESTE UN RĂSPUNS ANTICIPAT LA
SCRISOARE DIN STRĂINĂTATE (1935) de ION CHIŢIMIA în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344553_a_345882]
-
un sfat , femeie Grasă și cu dinții mari? De vrei să te mai iubească Adu-i Grasă de Cotnari! Unui conducător beat de putere Stă pe neam ca pe oliță, De putere îi beat criță Și se crede mai cu moț Dar e vai...un mare hoț! Unui premier salvator Referință Bibliografică: Constante / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 372, Anul II, 07 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elena Spiridon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
CONSTANTE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361865_a_363194]
-
mi pasă mie că ești ardelean Cu vorba domoală ca un râu în câmpie! La ce-ți servește că unii te cheamă oltean, Dacă vorbiți ca o slugă la sapă de vie? Ori crezi tu, moldovene, că ești mai cu moț, Doar pentru ca auziși de Eminescu mai ieri? Opriți-vă! că sunteți țărani, ingineri sau oieri, Tot una mi-e! Ia-ți cartea în geantă, sau în desagă pe băț! N-AM SĂ JELESC IUBIREA, AM S-O CÂNT N-am
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
oftalmolog, Lanu, cum îi spuneau prietenii, hălăduind prin munții Apuseni. Ajungând la Albac, ne-am întâlnit cu istoria stând la umbra gorunului lui Horea și depănând fragmente din acele evenimente care s-au înscris adânc în inimile noastre. Întâlnirea cu moții localnici ne-a umplut pieptul de mândrie pentru acești oameni de stirpe aleasă. Ajungând în această localitate, Lanu ardea de dorința de a revedea un om căruia îi păstra o deosebită dragoste și aleasă prețuire pentru că i-a dovedit un
ŞANSA VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366024_a_367353]
-
Timișoara. Nu ne-a ajutat șansa, ne-am zis noi și am plecat mai departe întorcând pe toate fețele motivul șansei în viața omului, Lanu făcând multe trimiteri la întâmplari din timpul războiului. Străbătând cu pasul minunatele locuri stăpânite de moți, am ajuns la niște case răslețite pe dealuri. Acolo am legat vorbă cu un sătean care ne-a invitat la el în casă, bun prilej să aflăm nemijlocit aspecte din viața moților. Multe și frumoase imagini ne-au umplut inima
ŞANSA VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366024_a_367353]
-
războiului. Străbătând cu pasul minunatele locuri stăpânite de moți, am ajuns la niște case răslețite pe dealuri. Acolo am legat vorbă cu un sătean care ne-a invitat la el în casă, bun prilej să aflăm nemijlocit aspecte din viața moților. Multe și frumoase imagini ne-au umplut inima de bucurie, admirație și prețuire pentru moți, dar, cu deosebire, mi-a rămas în minte un joc al întâmplării, legat de tema în discutie, șansa vieții. Săteanul cu care stăteam la taifas
ŞANSA VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366024_a_367353]
-
pe dealuri. Acolo am legat vorbă cu un sătean care ne-a invitat la el în casă, bun prilej să aflăm nemijlocit aspecte din viața moților. Multe și frumoase imagini ne-au umplut inima de bucurie, admirație și prețuire pentru moți, dar, cu deosebire, mi-a rămas în minte un joc al întâmplării, legat de tema în discutie, șansa vieții. Săteanul cu care stăteam la taifas, om de mare omenie, i s-a adresat lui Lanu: - Domnu` doctor, avem în vecini
ŞANSA VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366024_a_367353]
-
își păstrează dărnicia, devein favoriții gradaților dobândind oarece privilegii. De aceleași privilegii, dacă nu chiar de mai multe, au parte cei care vor ști cum să intre pe sub pielea purtătorilor de trese pe epoleți, dovedindu-se a fi mai cu moț decăt toți ceilalți. Tunși proaspăt și îmbrăcați în uniforme militare, fiecare rămâne surprins de noua înfățișare a celorlalți fiindu-le greu să se mai recunoască. Prea puțini sunt încântați de chipul din fotografia făcută pentru carnetul militar, noul act de
VII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365287_a_366616]