13,140 matches
-
apă cu ghimbir și usturoi, puși roată în jurul unui turn de orez basmati cu șofran și fulgi de migdale. Orezul e crocant și discret, șalăul îi cedează crevetelui locul întâi la ingredient principal, pentru că domnul King o merită: e dulce, moale, cu fină aromă de ghimbir. Excelent pentru un prânz încins într-o zi de primăvară inertă!
Şalău umplut cu creveţi King la Agrapalace [Corola-blog/BlogPost/97015_a_98307]
-
Helen Hunt și cu Marisa Tomei într-un film care a încercat să deslușească cel mai mare secret al omenirii. Meet the Fockers Și Robert De Niro a hotărât la un moment dat că e timpul s-o lase mai moale cu seriozitatea și s-a lăsat convins să joace rolul de tată socru într-o comedie în care mai apar Barbra Streisand, Dustin Hoffman și Ben Stiller. Recomandăm toată seria, e de râs!
Top comedii cu actori mari [Corola-blog/BlogPost/97067_a_98359]
-
unde ne așezăm când ni se face dor de Colosseum. Ei bine, lasagna de la Hard Rock este nemaipomenită! Carnea de vită cu legume este fiartă de nu necesită pic de mestecare, sosul bechamel e numai bine de sărat, foile sunt moi, deloc uscate, iar sosul de roșii de jur împrejur e aromat și bine încins la cuptor. Porția e mare, cam dublă față de ce primești în majoritatea restaurantelor, iar prețul e absolut decent: 21 de lei. Iar pastele Capellini piselli sunt
Cea mai bună lasagna [Corola-blog/BlogPost/97062_a_98354]
-
curte. Toată lumea s-a oprit din vorbele nesemnificative, căutând sursa care trezea pofte nebănuite. Papilele gustative au luat-o razna, cu toții ne uitam la el, surprinși de imaginea impunătoare. O furculiță s-a îndreptat brusc spre el, curmând timpul oprit. Moale și pufos, s-a desprins de pe os, dezvelindu-și carnea, o fibră rozalie, ușor afumată, fragedă ca pâinea scoasă proaspăt din cuptor care îi stătea alături. Mă uitam la el, visând să îmi îmbăt papilele în gustul spectaculos pe care
Restaurant cu Grădină [Corola-blog/BlogPost/97741_a_99033]
-
pat mi-am făcut de mușchi din pădure , de lângă pădure, la umbră ca-n vis când ochiul deschis, la turmă privește . Și era așa de pufos și de moale , arareori cum atingi vreunul ca el ,de parcă acolo eram pe plapuma moale dint-o altă lume adusă pe aripi de vânt , când vântul obrajii-ți mângâie , până pe apele vremii din ceața subtilă pe dealuri ce umblă ca floarea-n izvoare . Oile-mi pășteau iar eu mă odihneam în patul făcut cu mâinile mele
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
ca firul de iarbă ce urcă spre cer din tufele Ogrădesei . În tufe , acolo , pe patul de mușchi , savuram norii și cerul , tufele și umbra, parba și oile-n turmă la umbră când pasc . Era o plăcere pe patul acela moale , norii pe cer cum zboară să-i vezi , pe când cerul albastru , albastru-albastru , în urmă rămâne. Pășteau oile liniștite la umbră prin tufe , iar eu pe patul de mușchi , mă delectam cu norii , cu umbra și cu cerul până departe , departe
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
2017 Toate Articolele Autorului conjugare între calm și impulsiv am devenit un reflexiv, gustam din tine-un epitet, închis în veșnicul corset, strângeam petalele în dinți atunci când mă scoteai din minți mă exilai în câte-o joi cu scâncete lascive, moi și-ades mă trimiteai în rai cu câte-un pleacă, du-te, hai... o primăvară în absurd, eram și orb, eram și surd, cădeau din cer stele enorm și te visam adesea-n somn, ningeau la frunze de cais și
CONJUGARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383646_a_384975]
-
atâtea doruri mute,Și tristă, cu speranța, spre toamne mă cobor...... V. EVADARE, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2320 din 08 mai 2017. Azi voi evada din lume... Voi lăsa în urmă-mi gândul, Trupul meu de țărnă moale Va pluti spre nori cu vântul... Mă voi prinde-n hora vieții Dănțuind cu păpădia, Care -și poartă-n puf sămânța Și în zboruri bucuria. Și-ntr-un nor de voi ajunge , Mă voi face apă vie, Ploaie voi cădea
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
drăgălașe.Îi șoptesc vântului în gând, luându-l în zeflemea: - Ești nebun de-a binelea Vântule! Păi așa știi tu să alinți? Nu vezi cum m-ai ciufulit? Ești în stare, să mă îngheți cu suflarea ta. Las-o mai moale! Oricum sunt fericită că-mi ești aproape, dar lasă-mă, să-mi clarific ideile! Eu te plac, așa sălbatic cum ești și îți mărturisesc că mă simt curajoasă și cu inima ușoară! Mă simt la începutul acestui nou drum, ca
INGRID- PRIMUL CAPITOL (FRAGMENT DIN ROMANUL MEU PUBLICAT ÎN 2015) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383630_a_384959]
-
delicat-armonie între dulceața petalei de roză și amăreala cojii de nucă. După reiterate legănări în cavitatea bucală, percepe și-o împreunare neașteptată între răcorosul gust de verde limetă și salcă... Licoarea, metamorfozată clipă de clipă, trecuse perfect explicit de la textura moale la una-năsprită după doar 4 secunde, la alta acidulată, după încă 5, iar apoi la vaga senzație de coclit și sărat... Gust de moarte! Aruncă într-un bol sorbitura de vin. Și rămâne pe gânduri. După nici 10 secunde de
BLOODHOUND de ANGELA DINA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383661_a_384990]
-
stau cu ei de vorbă și să-nvieze ca și Crist. amiaza verii cade-n simțuri, mai trece-o zi cu umbre lipsă, o văd pe mama cum mă strigă de parc-ar fi-n apocalipsă. pe cer uitat, în moi oglinzi, pe stampa roasă-n ploi subțiri, mânându-și boii de la plug, îl văd pe tata scos din firi. au poposit în cuibul drag, la streșini două rândunele, le-aduc salutul meu pribeag și văd părinții mei în ele. joi
DOUĂ RÂNDUNELE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383738_a_385067]
-
Dar curiozitatea era mare. Luă din nou scara, urcă în pom până la scorbură, se uită înăuntru. Nimic, doar întuneric. Duse mâna în scorbură, încet, să nu strice ordinea. Când acolo, ce credeți? Degetele fine ale fetiței au dat de ceva moale. Erau niște ființe mici acolo, calde, pufoase. Știa că mai mult nu e voie de umblat în cuib. Coborî din pom, duse scara la loc. Vra' să zică de asta era așa de leneșă una din veverițe! Era pregătită să
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
simt eu fericită, Gigi? -Când? -Atunci când ne plimbăm seara pe Faleză. Pun capul pe umărul tău, mă agăț de brațul tău și visez...Văd valurile Dunării argintii cum sclipesc printre sălciile cu frunze de aur. Atunci plutesc pe gânduri moi, de mătase și mă simt ca un fulg...ușoară...ușoară... -Prostii! Dunărea nu are valuri de argint.Valurile ei sunt de plumb, vineții, pline de zoaiele Europei. N-ai fost atentă! -N-ai fost atent, tu, prostule! N-ai observat cum
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
îngrozitor. M-am uitat cu teamă la cei doi fericiți din pat. Sforăiturile lor erau mai puternice decât troznetul în căzătură al lui Mister Ornic. Am sărit și eu pe fereastră. Mister zăcea răsturnat printre cioburile capacului. Minutarul îi pendula moale între picioare. Se ținea, totuși, bățos și continua să scoată limba la mine:clanc, clanc! clanc, clanc! Iar m-a înfuriat și i-am șuierat: -Te ții tare, mă? Nu vrei să mai miroși pumnul? Îți pute? Ia mai miroase
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
astfel numiți voi Omabo . Pământeanul urcă două mici postamente ce nu semănau cu scările obișnuite. O cameră imensă îmbrăcată în albastru atât de plăcut ochilor încât pământeanul simți că se află undeva unde griji și suspine nu există. Se lăsă moale într-un fel de fotoliu rotativ. GHidul său îi spuse: noi comunicăm cu toată gama de culori. Pentru noi culorile sunt vii, ele lucrează în avantajul nostru sunt ajutorul de nădejde. Această nuanță cu care vă primim are scopul de
VISUL de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383750_a_385079]
-
ne primenesc- castanii! Matilda, fetiță cu priviri aprinse, Din care carte basme eu să-ți spun, În astă zi, pentru aniversare, Și,.. în rostuirea vorbelor s-adun ``Familia``...ce sfântă-adunare!... Se împletesc în ochii mei, cu dorul, Clipite în gesturi moi de zână Și,..nevăzută-i inima-mi în zborul Alintului schițat de mica mână. În poză, ai trei ani dragă brândușă, Minune cu ochi de dimineață, Surâs, dans al mirării jucăușă, Taină în lumini și multă viață?!.. Plecată sunt în
17 IULIE de LIA RUSE în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380147_a_381476]
-
visul scânteietor scăldat de lună (Martorul tainic al nopților senine!) Priveam în ochii tăi și inima-mi nebună Sărea din cercu-i de foc și de lumine! Gurița-ți dulce ca glasul primăverii Năștea cuvinte țesute în iubire, Iar păru-ți moale ca cel al Cosânzenii Curgea mănos pe-a spatelui golire!... Și adierile de vânt în șoaptă le aveai, Iar glasul tău era un susur de izvor. Adesea te pierdeam prin florile de Mai... O, floare, tu...(de-ai ști, chiar
CÂT TE ADOR... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380202_a_381531]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > CEAȚA Autor: Georgeta Zecheru Publicat în: Ediția nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ceața e un abur moale ce se lasă peste sat Te îngheață de la poale și te-apuci de tremurat . Ea apare peste noapte când e cerul nourat Și te udă pân la piele dac-afară mult ai stat . Se ridică pân-la prânz când e soarele
CEAȚA de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380227_a_381556]
-
Senin și stropi de liniște-absolută, Te căutam în clipă și-n eter Să-mi lecuiești în piept iubirea mută. Și bâjbâiam, de dragoste orbit, Prin pâcle reci, flămând de-o sărutare, Cu cerul gurii fad și pârjolit, Visând la buze moi, cu gust de floare. Sau îți pândeam - furiș, ca un tâlhar - Privirile, sperând să mă brodească, Și regretam că nici nu ai habar Cât poate-acest tâlhar să te iubească... Mă condamnam că nu pot să-ți vorbesc, Cerșeam sărmanei inimi
IUBIRE MUTĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380284_a_381613]
-
cina în familie pe care acesta și-o dorea. - Mi se pare că ți-am mai spus cum stau lucrurile între noi. Bine, fie. O să vin, deși, să știi că am rețineri în ce privește întreaga situație, murmură ea cu o voce moale, încă impresionată de abilitatea tânărului de a întoarce situația în favoarea lui. - Ok, Zeiță, îți mulțumesc de mii de ori și îți sărut buzele tale moi, strigă entuziasmat Sorin, răsuflând ușurat că a scăpat ca prin urechile acului dintr-o postură
ROMAN , CAP. UNSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380192_a_381521]
-
vin, deși, să știi că am rețineri în ce privește întreaga situație, murmură ea cu o voce moale, încă impresionată de abilitatea tânărului de a întoarce situația în favoarea lui. - Ok, Zeiță, îți mulțumesc de mii de ori și îți sărut buzele tale moi, strigă entuziasmat Sorin, răsuflând ușurat că a scăpat ca prin urechile acului dintr-o postură atât de incomodă, atingându-și totodată obiectivul presant al cinei de rămas bun alături de părinți și familia sa numeroasă. - Doar în visele tale, i-o
ROMAN , CAP. UNSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380192_a_381521]
-
de întoarcere ... Rog cititorul să păstreze această imagine în minte. Eu îmi continui călătoria printre cotloanele propriei minți și încerc să înțeleg cum am ajuns în această postură. Cum ajungi să stai nemișcat pe marginea prăpastiei ? Te așezi pe iarba moale, prinzi ușor creionul între degete. asculți la căști melodia preferată ( care sună ca un sentiment, pentru cunoscători ) și dai frâu liber imaginației pe foaia albă, mereu la fel de onestă. Fascinant lucru imaginația, lipsită de formă sau substanță, poate crea o nouă
Premiantul Taberei „ Ştefan Naciu ” [Corola-blog/BlogPost/94185_a_95477]
-
sparg nuci, fără ca ea să mă roage, ca-n fiecare ceas de sărbătoare. Coji de nuci sparte și cicatrice pe suflet. Lacrimi înghețate de vânt. Gânduri rătăcite. Amintiri tot mai vii. Sunetul papucilor săi prin curte. Halatul ei albastru și moale. Alunița ei frumoasă pe obraz. Vocea ei blândă, amuțita. Cine a inventat moartea și sinonimul ei, viața? Citește mai mult Tocmai ce am închis ochii și mi-am amintit...curtea casei, la câteva ore după trecerea mamei dincolo, ger afară
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
sparg nuci, fără ca ea să mă roage, ca-n fiecare ceas de sărbătoare. Coji de nuci sparte și cicatrice pe suflet. Lacrimi înghețate de vânt. Gânduri rătăcite. Amintiri tot mai vii. Sunetul papucilor săi prin curte. Halatul ei albastru și moale. Alunița ei frumoasă pe obraz. Vocea ei blândă, amuțita. Cine a inventat moartea și sinonimul ei, viața?... XV. ANII MEI, de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 2046 din 07 august 2016. Anii mei Cristina Pârvu Sub nimbul lunii
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
uite așa...și alătura cele două palme formând o sferă pe care o plimba dintr-o parte în alta. Jalea nu pricepe mare lucru din ce vrea omul din fața lui așa dintr-o dată. La început parcă era mai scorțos acum moale că o pernă umpluta cu puf de gașca. -Tu ai o stare sufletească ce se întinde pe ani de zile în viitor? -Hm ! -Ce ? - Mă lași să...să ajung...la un șef ? -Daaaaaaa...dar ca să ajungi la un șef...uite
FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, EP. 1 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378120_a_379449]