1,182 matches
-
cultură, văzută în sens larg (incluzînd economia, sociopolitica și ecologia) și personalitatea umană, mediată de procesul de socializare. în acest sens, s-au desprins patru direcții de abordare: configuraționismul (1920-1940), reprezentat de Ruth Benedict și Margaret Mead; personalitatea bazală și modală (1935-1955), articulată de Abraham Kardiner, Ralph Linton și Cora Du Bois; caracterul național (1940-1950), viziune împărtășită de Clyde Kluckhohn și Alex Inkeles; și interculturalismul (începînd cu 1950), reprezentanții principali fiind John Whiting și Robert LeVine. Primele trei abordări sînt concentrate
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
unei culturi. Teoria lui A. Kardiner leagă schimbările de personalitate de modificările din instituțiile primare. Orice alterare a acestora transformă structura personalității bazale și implicit instituțiile secundare. Pornind de la o asemenea abordare, Clara Du Bois (1944) a propus termenul personalitate modală, în care conceptul global de personalitate bazală a fost înlocuit cu unul statistic, personalitatea modală devenind acea structură de personalitate dintr-o colectivitate alcătuită ierarhic din trăsăturile ce se impun cu frecvențele cele mai semnificative. Demersul evocat i-a permis
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
Orice alterare a acestora transformă structura personalității bazale și implicit instituțiile secundare. Pornind de la o asemenea abordare, Clara Du Bois (1944) a propus termenul personalitate modală, în care conceptul global de personalitate bazală a fost înlocuit cu unul statistic, personalitatea modală devenind acea structură de personalitate dintr-o colectivitate alcătuită ierarhic din trăsăturile ce se impun cu frecvențele cele mai semnificative. Demersul evocat i-a permis autoarei tratarea variabilității personalității și discrepanței între personalitate și cultură. Astfel, personalitatea modală nu e
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
statistic, personalitatea modală devenind acea structură de personalitate dintr-o colectivitate alcătuită ierarhic din trăsăturile ce se impun cu frecvențele cele mai semnificative. Demersul evocat i-a permis autoarei tratarea variabilității personalității și discrepanței între personalitate și cultură. Astfel, personalitatea modală nu e privită doar ca un indice statistic, o abstractizare, ci reprezintă normativitatea culturii investigate. Caracterul național exprimă reunirea trăsăturilor de personalitate ale membrilor unei națiuni prezente constant la vîrsta adultă, referindu-se la durata caracteristicilor și patternurilor unor personalități
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
un nivel înalt al abstractizării, fără referință la o scală de măsură. Ei corespund conceptelor aflate la cel mai înalt nivel al inferenței, sînt accepțiuni largi, iar universalismul nu poate fi testat din cauza lipsei referințelor empirice precise. Termeni ca personalitate modală sînt expresia acestora. 2. Universalii slabi sînt concepte care au proceduri de măsurare specifice, iar validitatea lor a fost demonstrată în fiecare cultură investigată. Toate conceptele teoretice psihologice ar trebui să îndeplinească acest deziderat, altfel trebuie reformulate. 3. Universalii puternici
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
revelează pe sine numai atunci când El dorește și în condițiile pe care numai El le hotărăște. Este atitudinea sub care se revendică palamismul. Cea de a doua dimensiune implicată în controversa hesychastă este contrastul pe care controversa îl evidențiază între modali¬tatea de trăire mistică tipică Orientului creștin, față de ceea ce se întâmplase în spațiul creștinismului apusean. Răsăritul înțelege actul mistic ca pe o unire totală și o completă absorbție a sinelui în Dumnezeu, Apusul cunoaște însă o mistică carnală, în care
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
observat și că, în structura formațiilor analitice irrealis cu un sigur auxiliar (viitor propriu-zis și condițional prezent), verbul lexical apare la infinitivul scurt verbal; infinitivul se bazează pe tema imperfectivă (fapt observabil la verbe ca a merge), imperfectivitatea la nivel modal fiind citită ca irrealis. Mai interesant ni se pare că, atunci când necesitățile de satisfacere a temporalității impun selecția unui participiu perfect (prezumptiv perfect, viitor anterior, condițional perfect), auxiliarul principal (care are ca trăsătură de selecție selectarea unui complement irrealis) nu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de timp • o analiză transparadigmatică a formelor verbale românești (sarcină a unei cercetări viitoare) va stabili ce trăsături de gramatică universală sunt active în (morfo)sintaxa verbului românesc • un aspect care necesită cercetări mai amănunțite privește interpretarea temporală a formelor modale irrealis Relevanța faptelor examinate • poziția înaltă atât a formelor sintetice, cât și a formelor analitice în conjuncție cu deplasarea verbului ca grup explică în mod direct efectele de adiacență din grupul verbal (v. §1 supra) • acceptând ideea că strategia de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
aceeași formă are o morfosintaxă diferită. În structura formelor analitice, infinitivul scurt verbal se ridică la [Spec, TP] (146a) (eventual accesând [Spec, FINP] în inversiunea condițională, (146a')), tranzitând [Spec, ASPP], după cum arată încorporarea semiadverbului mai. În schimb, în structura configurației modale putea + infinitiv, infinitivul scurt verbal se deplasează până la [Spec, vP/VOICEP] (Nicolae 2015d), neaccesând domeniul flexionar (deci nici ASPP), pe cale de consecință nici permițând încorporarea lui mai. (146) a. Aș maiciti o carte. a'. Mailua-l-ar naiba! b. *Poate mai citi
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
avea urâciune, fi-vreați știindusă știți că și voi aceștii lumi deșartă vă priceștuiți și realeloru ei (CC2.1581: 470; Stan 2013) e. obida rrea, o, iudei, după cuvântu amu fire-aș ascultându voi (CV.1563-83: 1r;Stan 2013) În structura modală [putea + infinitiv scurt], inversiunea afectează verbul modal, ceea ce arată un grad mare de solidaritate al construcției cu predicat complex (Stan 2013: 206): (80) a. putea-se-vaspăsi(CC2.1581: 294) b. Doamne, de vei vrea, poți-mă curăți (NT.1648: 10r) c
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
voi aceștii lumi deșartă vă priceștuiți și realeloru ei (CC2.1581: 470; Stan 2013) e. obida rrea, o, iudei, după cuvântu amu fire-aș ascultându voi (CV.1563-83: 1r;Stan 2013) În structura modală [putea + infinitiv scurt], inversiunea afectează verbul modal, ceea ce arată un grad mare de solidaritate al construcției cu predicat complex (Stan 2013: 206): (80) a. putea-se-vaspăsi(CC2.1581: 294) b. Doamne, de vei vrea, poți-mă curăți (NT.1648: 10r) c. De vei vria, poți-mă curăți (NT
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de structurare a narațiunii (propoziții (thetice) care introduc un referent nou sau un eveniment nou (134a) în universul de discurs; introducerea descrierii și marcarea desfășurării acțiunii) și, pe de altă parte, deplasările determinate de factori pragmatici (marcând mai ales valori modale) (propoziții optative, iusive (134b), concesive, asertive, imperative; interogative totale; marcarea contrastului). (134) a. (Inopinantes nostri re nova perturbantur, ac vix primum impetum cohors in statione sustinet.) Circumfundunturhostes ex reliquis partibus, si quem aditum reperire possint '(Trupele noastre, neașteptându-i, au
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
care nu are statut de CP, structura sintactică maximală proiectată de infinitiv fiind vP/VoiceP 48 (Nicolae 2015d). Întrucât domeniul vP/VoiceP este un domeniu fazal (Chomsky 2001, 2008; v. §II.2.2 pentru prezentarea conceptului), constituenții interpolați între verbul modal putea și infinitivul scurt verbal din (171) sunt găzduiți în periferia internă propozițională. Pe scurt, spre deosebire de structurile cu dislocare discutate în secțiunile anterioare, în structura de față ridicarea verbului la infinitiv în domeniul flexionar nu doar că nu este obligatorie
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
la textele cantemiriene, am conchis că structurile cu verbul la finalul propoziției se derivă prin cea de a doua opțiune, deplasare A-bar prin exploatarea periferiilor stângi, ipoteză imediat confirmată de analiza unui exemplu ca (178). În (178), complementul verbului modal apare la stânga negatorului propozițional nu, ceea ce indică deplasarea acestuia în periferia stângă a verbului modal (deplasare A-bar), nu roll-up movement în specificatorul propriului centru (în această situație, negatorul nu ar fi trebuit să precedă structura [complement al verbului modal
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
cea de a doua opțiune, deplasare A-bar prin exploatarea periferiilor stângi, ipoteză imediat confirmată de analiza unui exemplu ca (178). În (178), complementul verbului modal apare la stânga negatorului propozițional nu, ceea ce indică deplasarea acestuia în periferia stângă a verbului modal (deplasare A-bar), nu roll-up movement în specificatorul propriului centru (în această situație, negatorul nu ar fi trebuit să precedă structura [complement al verbului modal - verb modal]). (178) Căci omul, săracul, în boală fiind, precum iarăși să vă însănătoșea adeverit
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
modal apare la stânga negatorului propozițional nu, ceea ce indică deplasarea acestuia în periferia stângă a verbului modal (deplasare A-bar), nu roll-up movement în specificatorul propriului centru (în această situație, negatorul nu ar fi trebuit să precedă structura [complement al verbului modal - verb modal]). (178) Căci omul, săracul, în boală fiind, precum iarăși să vă însănătoșea adeverit a finupoate(CD.1698: 41r) Cu alte cuvinte, Cantemir imită un model străin (verb la final) exploatând opțiunile din limba în care scrie (v. și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
la stânga negatorului propozițional nu, ceea ce indică deplasarea acestuia în periferia stângă a verbului modal (deplasare A-bar), nu roll-up movement în specificatorul propriului centru (în această situație, negatorul nu ar fi trebuit să precedă structura [complement al verbului modal - verb modal]). (178) Căci omul, săracul, în boală fiind, precum iarăși să vă însănătoșea adeverit a finupoate(CD.1698: 41r) Cu alte cuvinte, Cantemir imită un model străin (verb la final) exploatând opțiunile din limba în care scrie (v. și Poletto 2014
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
nu creează exemple negramaticale, nu același lucru se poate spune despre stilul lui Cantemir, care a fost calificat adesea ca artificial, "manierist" (Moldovanu 1969) etc. Se poate da o explicație formală pentru această artificialitate? Să rămânem în zona complementării verbelor modale. Exemple ca (178) sau (179) ilustrează fenomenul de topicalizare a complementului verbului modal, cunoscut ca topicalizare a CP-ului (engl. CP-topicalization); în ambele exemple avem a face cu un infinitiv scurt verbal precedat de complementizatorul nonfinit a, ceea ce califică structura
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Cantemir, care a fost calificat adesea ca artificial, "manierist" (Moldovanu 1969) etc. Se poate da o explicație formală pentru această artificialitate? Să rămânem în zona complementării verbelor modale. Exemple ca (178) sau (179) ilustrează fenomenul de topicalizare a complementului verbului modal, cunoscut ca topicalizare a CP-ului (engl. CP-topicalization); în ambele exemple avem a face cu un infinitiv scurt verbal precedat de complementizatorul nonfinit a, ceea ce califică structura infinitivală ca având natură propozițională (CP)). După cum arată derivarea schematică a exemplului (179
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
of Romanian Demonstratives and the Grammaticalization of the Article cel", Revue roumaine de linguistique LX, 1, 47-70. Nicolae, A. 2015c. "On the Clausal Structure of Romanian", lucrare prezentată la Romance Linguistic Seminar, Universitatea din Oxford, 14 mai. Nicolae, A. 2015d. "Modal Verb Configurations in Romanian", lucrare prezentată la Romanian Linguistics Afternoon, Universitatea din Leiden, 28 mai. Nicolae, A. 2015e. "Constraints on Aspectual Complement Ellipsis. The View from Romanian" (sub tipar). Nicolae, A. 2016. "Word Order and Configurationality", în: SOR 2016 (sub
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
G. 2005. "Some Firm Points on Latin Word Order: The Left Periphery", în: K. É. Kiss (ed.), Universal Grammar in the Reconstruction of Ancient Languages. Berlin / New York: Mouton de Gruyter, 429-456. Sava, C. 2013. "Ipoteze privind originile și istoria particulei modale să", în: L. Ionescu-Ruxăndoiu, M. Roibu (eds), Orientări actuale în cercetarea limbii române. București: Institutul European, 131-151. Săvescu Ciucivara, O. 2011. A Syntactic Analysis of Pronominal Clitic Clusters in Romance. The View From Romanian. București: Editura Universității din București. Schifano
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
să aibă smenteală (DÎ.1600: XXXIII; XXXIV) b. să nu cumva truda noastră și usteneala săpiiardem (CC2.1581: 19) c. să nu cumva săsă tâmple să fie neștine svătuit și amăgit de vicleșugul șearpelui (VRC.1645: IIr) 14 Dislocarea structurii modale putea + infinitiv scurt verbal, înregistrată în româna veche (i), s-a păstrat în oarecare măsură în trecerea la româna modernă (ii); aceste construcții, în care verbul putea a fost etichetat ca "semiauxiliar" (Guțu Romalo [1956] 2005), au o structură diferită
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
non-distinct from the feature on the higher v, namely [f1]". (97) a. ... v ... v ... v ... V [f1] [f2] [f2] b. ... v ... v ... v ... V [tense] [aspect] [voice] 43 De altfel, în analiza unitară pe care am propus-o pentru configurațiile modale (pe deplin verbale) - aflată încă în manuscris (cea mai recentă versiune, Nicolae 2015d) - am valorificat intuiția semantică (bine explicată în GALR (Pană Dindelegan 2008: 256-258)) conform căreia verbele modale sunt operatori care se combină cu ("take scope over") domenii propoziționale
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
altfel, în analiza unitară pe care am propus-o pentru configurațiile modale (pe deplin verbale) - aflată încă în manuscris (cea mai recentă versiune, Nicolae 2015d) - am valorificat intuiția semantică (bine explicată în GALR (Pană Dindelegan 2008: 256-258)) conform căreia verbele modale sunt operatori care se combină cu ("take scope over") domenii propoziționale complete. Domeniile propoziționale complete sunt fazele (v. definiția din Chomsky 2001). Astfel, atât a putea, cât și a trebui - când sunt pe deplin verbale (excludem deci construcțiile poate / trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
și Roberts (2010) arată că toate cele trei opțiuni sunt instanțiate în limbi / situații diferite. 70Și venind este gramatical când și se citește ca semiadverb de focalizare (Și venind, tot nu mă convinge =Chiar venind, nu mă convinge). 71În configurația modală putea + infinitiv verbal fără a, infinitivul a fost analizat ca proiectând o structură redusă (Avram 1999); în Nicolae (2015d), am analizat această formă de infinitiv ca proiectând doar domeniul lexical (vP/VOICEP), aducând în discuție, între alte argumente, și faptul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]