6,137 matches
-
pentru că, în visele lui, Emil nu auzea aproape nimic. Ploaia era caldă, de vară și îi șiroia pe frunte, pe obraji, pe umeri și pe picioare. Deschise ochii și văzu cum în jurul său vegetația creștea până în tavan. Jungla verde se modela după formele mobilei din cameră. Trunchiurile copacilor, moi ca de plastilină, erau înfășurate în liane groase ce se împleteau între ele ca plasele de păianjen. În vis ai tot felul de senzații și Emil se sperie că o să fie înghițit
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și constată că acest mediu sordid e chiar al lui. În zori, se regăsește acoperit de sânge mort, închegat, viermi anunțători ai unei descompuneri viitoare mișună pe corpul său. Detracatul care face această stranie mărturisire evoluează într-o lume care modelează halucinațiile sale, fără raporturi cu acesta, lume pe care o disprețuiește, lumea indivizilor normali - canalia. Acest univers e guvernat de alte canoane decât al nostru, obiectele, ființele, timpul, cauzalitatea suferă deformări deosebite, ca în viziunile provocate de febră. În zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
defunctă și m-am dus în camera mortuară. Două lumânări de camfor ardeau deasupra cadavrului. Cineva pusese un Coran pe stomacul nefericitei, ca să nu intre diavolul în corpul său. Ridicai pânza care-i acoperea fața. Fața gravă și atrăgătoare părea modelată de amprenta tuturor iubirilor pământești: expresia ei mă făcu să mă prosternez. Totuși, moartea mi se părea un eveniment natural, banal. Un surâs disprețuitor înghețase în colțul buzelor dispărutei. Mă grăbeam să-i sărut mâna și să mă retrag, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
refulată, consecință a nevoilor mele secrete, provoca, eliberându-se în visele mele, apariția formelor și manifestărilor neverosimile, totuși naturale. Astfel, mă îndoiam chiar și de existența mea, pierzând noțiunea propriului timp și a propriului spațiu. Totul se petrecea de parcă îmi modelasem toate visele și cunoscusem dinainte interpretarea lor exactă. Am adormit foarte târziu. Deodată mă văzui rătăcind pe străzile unui oraș necunoscut, ale cărui case bizare afectau forme geometrice: prismatice, conice, cubice; erau străpunse de lucarne joase și întunecoase; tufe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
a bătrânului cititor al Coranului, cea a măcelarului, cea a soției mele; le vedeam suprapunându-se în mine, de parcă ar fi fost reflexele mele. Erau toți în mine; și totuși nici unul nu-mi aparținea cu adevărat. Propria-mi fizionomie se modelase oare sub imperiul câtorva excitări misterioase, al unor manii, împerecheri, al unor disperări ancestrale? Depozitar al acestui patrimoniu, eu asiguram deci, inconștient, constrâns de o ridicolă nebunie, persistența unor atare expresii! Poate că fața mea nu trebuia să se elibereze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
strâmtă, buze cărnoase, umede și senzuale, ochi încercănați, oblici, buimaci, pomeții proeminenți, părul șaten, totdeauna în dezordine, tenul mat. Îi semăna trăsătură cu trăsătură târfei, dacă adăugăm și un oarecare aer satanic. Una din acele fețe turcmene, impasibile, fără suflet, modelate în lupta cu viața, fizionomie a unei ființe care crede că totul îi este permis pentru a-și câștiga existența. Natura părea că prevăzuse totul. Fără îndoială că strămoșii acestor două creaturi trăiseră mult timp sub intemperii și duseseră lupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
emoțională sau pe scurt spus, să gândim cu inima nu cu creierul. Liniștea sufletească (pacea interioară) se poate obține printr-o lungă și dificilă perioadă de transformare și remodelare psihologică, având în vedere modul în care am fost educați și modelați la nivel psiho-social, iar pentru această reprogramare a vieții, avem nevoie de multă răbdare și voință. Omul modern renunță ușor la frumusețea răbdării și astfel tensiunea provocată de un conflict, în loc să mobilizeze resursele și capacitatea interioară pentru ieșirea din impas
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
interesează cât sunt de frumoase frunzele primăvara, sau cât este de trist atunci când plouă și bate vântul, cum scria George Bacovia. Cine mai scrie acum despre sunetul dulceag al vântului șuierând printre copaci sau de susurul apei curgând printre pietrele modelate de timp. S-au dus timpurile când natura era o poezie fantastică, acompaniată de muzica sufletelor poeților și scriitorilor trecuți. Acum omenirea este interesată și citește ceea ce îl ajută să se înțeleagă pe ei și cum ar putea face față
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
fost că potențialitatea umană nu a atins niciodată acel prag care să ducă potențialitatea la certitudine. Și probabil, va rămâne această regulă până la sfârșitul omenirii. Însă „în marea trecere omul are dreptul de a crede în propria persoană. Că poate modela viitorul. Pentru acest viitor probabil, omul si-a concentrat potențialul deținut creând științele prin care a cunoscut natura înconjurătoare. Prin matematică, de la aria triunghiului a ajuns la teoria relativității, fizica l-a condus de la mișcarea mecanică la mecanica cuantică, prin
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93202]
-
egalitatea dintre sexe. În 2001, în cadrul festivalului de la Edinburgh, Doris Lessing a șocat încă o dată - și definitiv - când a vorbit despre ceea ce se întâmplă cu feminismul actual. În opinia ei, e vorba de o gândire "insidioasă și leneșă", care a modelat felul cum sunt văzuți astăzi bărbații: "Sunt șocată de felul negândit, devenit parte a a culturii noastre, în care bărbații sunt tratați în mod automat drept gunoaie." Ca să nu mai existe nici o urmă de îndoială a eforturilor de a se
Doris Lessing, pe treptele casei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9155_a_10480]
-
din războiul de independență, cetățenii orașului Huși i-au ridicat un monument, în parcul aflat în fața Liceului „Cuza Vodă”, care există și astăzi. Monumentul este opera lui Horia V. Miclescu 16, care aflat în 1914 la studii, ca bursier, a modelat piesele și le-a turnat în atelierul „Vignallia” din Firenze (Florența). „Tânărul Miclescu, fiul dlui Vasile Miclescu din Dorohoi, a gătit bustul generalului Iorgu Teleman. Primăria din Huși, în cap cu d. Primar Cișman a făcut la început greutăți nevoind
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93207]
-
typically associated with one sex", Merriam Webster Online; "the state of being male or female (chiefly in cultural and social contexts)", Concise Oxford Dictionary (1995). În română, gen e un împrumut cult din latină, ale cărui sensuri au fost însă modelate după limbile moderne, în primul rînd după franceză (așa cum o dovedesc îmbinările gen muzical, genuri și specii, pictură de gen etc.). Termenul gen nu a avut de la început o accepție gramaticală: în cele mai vechi gramatici românești, este folosit pentru
Genul din gramatici și cel din chestionare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9209_a_10534]
-
progesteron, estrogen, oxitocină, prolactină și faza de menținere - care are la bază interacțiunea cu puiul și activează circuitele „recompensei” din creierul matern. Acest tip de comportament este esențial pentru supraviețuirea speciilor. Mai mult, comportamentul matern este un factor epigenetic care modelează comportamentul de termen lung al puiului, fiind esențial și pentru evoluția speciilor. Sarcina și maternitatea se asociază cu modificări specifice de comportament la toate speciile de mamaifere, de la șobolan, la maimuță până la om. Un organism anterior egoist, centrat pe satisfacerea
Revista Spitalului Elias by ANCA PANAITESCU, RADU VLĂDĂREANU () [Corola-journal/Journalistic/92046_a_92541]
-
interacțiunea cu puiul. Starea de bine a puiului este o recompensă pentru mamă, care se implică și mai devotat în îngrijirea lui. Acest tip de comportament este esențial pentru supraviețuirea speciilor. Mai mult, comportamentul matern este un factor epigenetic care modelează comportamentul de termen lung al puiului, fiind esențial și pentru evoluția speciilor. PIERDEREA UNEI SARCINI Lucrarea de față prezintă rezultatele calitative ale experienței clinice practice susținute de cercetare, menite să ajute depășirea momentelor critice generate de durerea provocată de pierderea
Revista Spitalului Elias by ANCA PANAITESCU, RADU VLĂDĂREANU () [Corola-journal/Journalistic/92046_a_92541]
-
cu lame Gillette, bea Coca-Cola sau cumpără un anumit detergent. Ele Îți propun de fapt o nouă poveste despre tine, În care ești personajul principal și pozitiv. La fel și În cazul nostru: cînd mănînci ciorapi, convingerea că mănînci cîrnați modelează o nouă realitate. — Pe scurt, oamenii trăiesc din povești, adică niște minciuni meșteșugite, conchise Pablo. — Realitatea vizibilă, ceea ce numim de obicei realitate, este un efect condiționat, În sensul În care și imaginea care se produce la intersecția fasciculului de electroni
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
în jurul meu, zice domnul Președinte, e-adevărat însă că îmi place să am grijă de cei pe care-i am în preajmă, indiferent de convingerile lor legate de o idee sau alta. Nu există individ care să nu poată fi modelat, totul e să-i lași puțină libertate, și să-l întrebi din cînd în cînd ce îl doare. Cuvintele astea ar gîdila urechile oricui, spune Sena, am avut un noroc chior că ne-am întîlnit, simte nevoia să mărturisească, vă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
00000000000000000000 00000000000000000000 00000000000000000000 Fizician care a studiat la Aberdeen În 1872. Fost fotbalist scoțian, n.1942. Sărbătoarea scoțiană de Anul Nou. Magazine ieftine. Magazin mai scump decît celelalte două. Material folosit la decorațiuni interioare, care Îi permite decoratorului să-l modeleze după dorință. În argou scoțian Înseamnă corupt. În 1982, Argentina a invadat insulele Falklands, iar Margaret Thatcher, in acea vreme prim-ministru, a trimis flota pentru a le recuceri. Victoria pe care a obținut-o i-a adus o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
nelipsitele manele, țâșnesc În jeturi sonore făcând aproape imposibil dialogul. Își amintește de sandalele uzate pe care le purta profesoara de pian și În care picioarele păreau că Înoată. De ce vroia ea, care nu avea nici un talent la sculptură, să modeleze În lut, chipul bătrânului ? De ce mi-a povestit asta? Vroia să-mi arate că muzica nu era singura ei preocupare? De ce intra atât de des În casa lui? De ce nu i-a dat lui pictura? Să-l fi iubit oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și-i dădusem Antoniei doar o parte din ea, acum aveam senzația că, prin plecarea ei, ea îmi lua totul. Era ca și cum aș fi fost jecmănit. Sau, mai exact, ca și cum globul luminos al existenței mele, care fusese o replică perfect modelată după sufletul meu, era acum sfărâmat, lăsându-mă cu obrazul gol în bătaia vântului rece și a întunericului. Și totuși reacționasem bine. Așa se pare și ăsta era principalul lucru care mi se tot repetase cu o blândețe insistentă. Reacționasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în chip idilic. Locul ăsta este cu adevărat paradisul pe pământ după cum știm cu toții foarte bine încă din copilărie, de când încă nu ne lăsaserăm corupți de lume. Dacă chiar îți dorești să ai o ocupație pot să te învăț să modelezi lutul și să faci șerpi și nevăstuici din rădăcini de copac. Marea problemă a oamenilor din zilele noastre este că nu știu cum să trăiască nefăcând nimic. Mi-a fost destul de greu să o învăț pe Rosemary chestia asta, deși ea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
necioplită, rădăcini uriașe de copac puse una peste alta ca o piramidă, buturugi de mărimi diferite, ca niște cuburi uriașe de jucărie, obiecte înalte acoperite cu bucăți de pânză umedă, o cutie plină cu tărtăcuțe decorative, o coloană de abanos modelată de natură sau de mâna artistului, greu de spus care dintre cele două. Lângă peretele cu fereastra erau înșirate bidoane cu lut, iar la capătul lui o suită de modele de ghips: busturi, trupuri fără cap în mișcare, capete așezate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
n-am lucrat niciodată, s-ar putea chiar să nu iasă nimic. Ții minte că în urmă cu mulți ani am făcut niște capete de personaje fantastice. — În perioada de căutări. — Exact. Dar până atunci nici nu-mi dorisem să modelez capete omenești imaginare. Mișcă puțin lampa și lumina, căzând oblic pe model, trasă linii negre între fâșiile de lut. — De ce sculptorii de azi nu fac asemenea capete? am întrebat. — Nu știu, răspunse Alexander. Noi nu mai credem în natura umană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
îmi trezi vagi amintiri. Mă privi din nou cu ochii ei căprui, umezi și strălucitori. Părul ei lucea arămiu; îmi vine greu să cred că altă dată mi s-a părut că a început să îmbătrânească. Buzele ei rujate se modelau cu nespusă tandrețe. — Foarte bine, minunat, mă bucur că ești aici! am spus și am luat-o de mână. — Iubitule, nici nu știu ce să-ți spun pentru că nu știu cât știi din toată povestea, spuse Antonia. — Care poveste? — Dintre mine și Alexander. — Dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mămica - îmi cântă ea în timp ce, de fapt, ceea ce fac eu acolo, în picioare, cu mâna ei pe ciucălăul meu, reprezintă, după toate probabilitățile, viitorul meu. Imaginează-ți! Hal de situație ridicolă! Uite-așa se plămădește caracterul cuiva, uite-așa se modelează un destin... sau, vai, poate că nu... Oricum, în caz că informația asta are vreo importanță, niciodată nu pot, pur și simplu, să-mi golesc udul în prezența cuiva. Până-n ziua de azi. Vezica poa’ să mi se umple și cât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
s-o facă de-acolo, de sus. — Ar trebui să pleci acasă. Sigur, de asta aveam nevoie, să mă întorc în exil. Și de-acolo, de sus, mi-a aruncat un zâmbet larg. Sabra asta sănătoasă, monumentală. Cu picioarele ei modelate de muncă, cu șortul ei comod, cu bluza fără nasturi, sfâșiată în luptă - cu zâmbetu-i binevoitor, victorios! Iar la picioarele ei jegoase, încălțate în sandale, acest... acest cum să-i zic? Acest fiu! Acest băiat! Acest bebeluș! Alexander Portnoise! Portnose
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]