494 matches
-
automată de apărare, a existat în Răsăritul creștin un refuz al istoriei și al modernității, pe care monahii tradiționaliști îl mai predică și astăzi. Disputa dintre slavofili și occidentaliști în secolul al XIX-lea rusesc sau cea dintre tradiționaliștii și moderniștii români în prima parte a secolului XX au făcut să se ciocnească aprig refuzul istoriei occidentale și dorința de îmbarcare rapidă în această istorie, scop în care bagajele tradiției răsăritene trebuiau abandonate. Intelectualii interbelici, printre care Mircea Eliade și Constantin
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
peisaje evocatoare, locurile copilăriei. În anii ’60, odată cu relativa relaxare a presiunilor ideologice, poetul se regăsește pe sine și procedează la o primenire a emisiei lirice. Momentul este marcat de apariția volumului Timp răstignit (1969), prin care se manifestă ca modernist radical, neofuturist îndrăzneț în ideație, exprimare și chiar în grafie, recurgând la artificii tipografice de inspirație avangardistă. Cultivă versul alb, imaginea frapantă, uneori arborescentă și contrariant bizară, un anumit pitoresc sau „exotism” al juxtapunerilor neașteptate. Asemănarea cu avangarda rezidă mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
bună calitate! Dacă savoarea primară trebuie prezervată, atunci ea trebuie să fie excepțională.) 3. Să nu încarci meniul! (Listele interminabile de pe vremea lui Escoffier sunt abandonate în favoarea unor meniuri reduse, compuse tematic, deseori pe criteriul anotimpurilor.) 4. Să nu fii modernist cu orice preț! (De aici provine interesul pentru tradiția bucătăriilor regionale.) 5. Să nu neglijezi noile tehnologii! (Se gătește și la cuptorul cu microunde ori sub vid.) 6. Să eviți marinarea, fezandarea și fermentarea! (Tot pentru a păstra savoarea primară
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
cultivat? Din nefericire pentru noi, nu... La fel de săraci erau și țăranii italieni, spre exemplu cei din Liguria (regiune din nord vestul „Cizmei“), care umpleau și ei flori de bostan. Găteala aceasta s-a păstrat până în zilele noastre. Până și un modernist cosmopolit în ale bucătăriei britanice, precum Jamie Oliver, a pregătit, în fața camerei de luat vederi, flori de bostan umplute... Tradiții culinare caracterizate prin izolare geografică și culturală („Insula Delta“, cum o numește Radu Anton Roman) ne mai oferă câteva unicate
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
a formula credința în expresii riguroase, punând-o la adăpost de contaminări sau aproximări. Fractura dintre teologie și etică, dintre adevăr și acțiune, s-a creat atunci când teologii catolici, optând pentru caracterul său abstract și rigiditatea noțiunii, au reacționat împotriva moderniștilor care optau pentru nedeterminarea conceptuală a experienței religioase. La preocuparea de a acorda o mai mare relevanță practicii a contribuit redescoperirea ideii de adevăr biblic și a caracterului său istoric, contrar reflecției grecești care conducea spre o filosofie a permanenței
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
clasele sociale printr-o altă organizare a orașului și a condițiilor de locuit 139. Modernitatea locuinței standardizate trebuia să favorizeze integrarea socială. Drept fundamental al oamenilor, locuința nu trebuia să diferențieze. Prin uniformitatea sa, ea viza realizarea egalității între oameni. Moderniștii credeau cu tărie în virtuțile standardizării locuinței, fiindcă, potrivit lui Le Corbusier: "Toți oamenii au aceleași nevoi."140 Această convingere întreținea și idealul unui urbanism total. Adresându-se studenților de la școlile de arhitectură, Le Corbusier îi îndemna să descopere "[...] vocația fraternală
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
se stabilește totuși un consens pentru a face din reversul urbanismului progresist emblema tehnocratică a viitorului orașelor. Aceste dezbateri sunt prezentate în numeroase lucrări despre oraș, adesea pe fondul exhumării revanșarde a principiilor unui urbanism culturalist, până atunci ironizat de moderniști. Urbanismul modern nu a fost cruțat de suflul contestației șaizecioptiste*. Critica făcută de mișcarea din mai 1968 societății de consum în numele "vieții adevărate" însemna denunțarea orașului-bidon și a posturii savante pe care se bizuiau moștenitorii Cartei de la Atena. "Nici bidonville-uri
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
legături între trecut și viitor"187. Dacă uneori trece prin nostalgia pentru orașul medieval, cu străzile sale sinuoase, care rezervau plimbăreților surprize, pentru dezordinea construcțiilor care nu limitau monumentele la simplul rol decorativ, indignarea acestor critici privește mai ales nepăsarea moderniștilor față de exigențele antropologice elementare. Aceste critici sunt pregnante în operele lui Henri Lefebvre: strada se preta indispensabilei "aproprieri a orașului" de către locuitorii săi, care "nu erau proprietari, dar își puneau amprenta asupra ei, modelând-o și organizând-o"188; înlăturând
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
obiectiv de realizat, ci ca un mod de guvernare, se prezenta mai mult ca niciodată ca fiind cheia democrației"224. Atunci când examinăm dispozitivele instituționale care încurajează participarea, constatăm că modelul administrării "prospective"225 și/sau "consultative"3 reprezenta pentru numeroși moderniști forma superioară a exercitării democrației spre care trebuia să se tindă. Or, Planul de amenajare teritorială și "regionalismul funcțional"4, care întruchipau acest demers, constituiau leagănul planificării urbane. Prospectiva trasa calea unei raționalizări a luării de decizii politice, consultarea, pe
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
sau subansamblu regional, obiectivele operaționale care aveau vocația de a impregna procesul decizional ce viza teritoriul respectiv. Planificarea urbană era principala traducere a demersului prospectiv în practicile concrete. Confruntată cu exigențele schimbării, societatea urbană nu putea să mai spere, potrivit moderniștilor, să-și apere coeziunea refăcând modalități tradiționale de reglare socială. Ea trebuia să se adapteze, să parieze pe destinul său, și aceasta în condițiile exigențelor schimbării. În această perspectivă, planificarea urbană servea la depășirea modalităților obișnuite de a face urbanism
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
exemplu, problemele demografice. Iată cum operațiunile de urbanism au ajuns să modifice corpul electoral, generând o neîncredere paralizantă în el. Dacă amenajarea teritorială și planificarea urbană cereau orașului să facă alegeri în privința viitorului, atunci aceste proceduri au fost, potrivit curentului modernist, o oportunitate de a se ajunge la o adevărată participare. "Mai rămâne scrie Olivier Guichard să facem oamenii să participe. Acesta este domeniul în care ar trebui căutate empiric soluții, incitând, nu constrângând. Restrângerea numărului celor din administrație, dezvoltarea mijloacelor
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
teritoriului să încurajeze intervenția militantă a asociațiilor în gestionarea afacerilor locale. Modernizarea politică visată de elita administrativă spera să determine cetățenii să adere la mizele locale. Animarea socioculturală urbană: terenul misiei democraților moderni Opera de deșteptare a populațiilor urbane Pentru moderniști, restaurarea autorității statului nu înseamnă doar exigența eficienței contabile în sine, ci orientarea spre căutarea "binelui comun". Puterile publice nu se mai pot mulțumi să arbitreze conflicte sociale generate de antagonisme economice, ci trebuie să le prevină. Această responsabilitate impunea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
1995, p. 42. 143 Citat în Bernard Oudin, Plaidoyer pour la ville, Paris, Robert Laffont, 1972. Aillaud a construit mai multe mari ansambluri (Pantin, Forbach...). 144 Duplicitatea lecturilor reprezintă tocmai acest dispreț pentru fetișismul funciar al orașului vechi afișat de moderniști, care va garanta amplasarea marilor ansambluri pe terenuri fără legături de continuitate cu orașul preexistent, aceasta cu intenția de a realiza oportunități politice și funciare aflate câteodată în contradicție cu existența unui plan de amenajare mai amplu. 145 Le Corbusier
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
cimitirul Sf. Petru și Pavel din Iași. BOICU, LEONID (1931-1997) ISTORIC Istoric de vocație, Leonid Boicu s-a impus ca un autentic slujitor al zeiței Clio, ca un maestru al cuvântului scris și rostit. Caracterizându-l, acad. Al. Zub scria: „Modernist cu preocupări multiple, atent la structurile social-economice, la viața politică, la raporturile internaționale, la cultură, el se recomandă totodată prin lucrări de minuțioasă reconstituire monografică și prin sinteze ce reclamă un spirit de largă amplitudineă”. Leonid Boicu s-a născut
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
preoți să colaboreze cu publicații care semănau idei contrare moralei creștine 147; l-a indicat ca model de jurnalist catolic pe Louis Veuillot, pentru că respectase cu fidelitate doctrina Bisericii, în ciuda dificultăților și a criticilor la care a fost supus de moderniști 148. Tonul instrucțiunilor a fost dur, dar trebuie să ținem cont de faptul că aceeași severitate răzbătea și din partea publicațiilor liberale față de Biserică, iar amenințarea modernismului punea în pericol însăși existența credinței 149. Prin normele și concepția referitoare la presă
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și în condițiile concrete în care erau inserate Bisericile locale. Datorită viziunii Conciliului Vatican II, s-a lărgit câmpul competenței la raportul întregii comunități ecleziastice cu societatea profană, sub toate aspectele acesteia (Ibidem, p. 40). 59 Grupul tradiționalist și cel modernist s-au "confruntat" la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea pentru impunerea Suveranului Pontif. Acesta a adoptat și a aplicat viziunea și linia sa de gândire. Pontificatele Papei Pius al IX-lea (1846-1878) și Papei
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
de conștient că, dacă se năștea un al doilea Joyce, romanul ar fi fost ras de pe fața pământului. Nici poezia n-a dus-o mai bine sub tirania lui T.S. Eliot, dar poezia nu e în primul rând narațiune (deși Moderniștii așa o concep, doar că în maniera lor eliptică și care ar putea păcăli pe mulți), deci Eliot e mai bine tolerat. Din nevoia imperioasă de a supraviețui salturilor sinucigașe Moderniste, trans-romanul Desperado e în primul rând clar. El respectă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
convenție (ca și cum acest lucru ar fi posibil atâta vreme cât acceptăm să citim...). Disciplinele de teoretizare de la marketing la teoria criticii literare iau locul convenției în sine (la care neîndoielnic noi, cititorii, vrem să participăm, altfel n-am citi). Vorbele aveau la Moderniști o putere esențială de a comunica altfel decât discursul basmului. Accentul cădea mai mult pe cuvânt decât pe frază. Pe de altă parte, internetul de azi e în fond tot tirania cuvântului. Moderniștii au sfidat un discurs coerent ce se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
altfel n-am citi). Vorbele aveau la Moderniști o putere esențială de a comunica altfel decât discursul basmului. Accentul cădea mai mult pe cuvânt decât pe frază. Pe de altă parte, internetul de azi e în fond tot tirania cuvântului. Moderniștii au sfidat un discurs coerent ce se întindea pe nouăsprezece veacuri, fragmentându-l, operând o revoluție în sânul lui. Trans-romanul neagă convenția / coerența însăși. Dar cum am putea să nu știm că orice lucru devine convenție și că orice convenție
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lasă gustul amar-dulce al neîncheierii. Hibridizarea Amestecul de genuri literare a fost născocirea Fluxului conștiinței, la începutul secolului XX, marea inovație a lui James Joyce, Virginia Woolf și T.S. Eliot, împreună cu textul livresc. Autorul Desperado merge pe drumul deschis de moderniști: el scrie roman poematic și poem romanesc, ambele puternic contaminate de dramă, eseu, critică și istorie literară. El reciclează toate tehnicile, din toate timpurile, într-un carusel al tehnicilor literare. Cuvântul e mânuit cu grijă pentru claritate, dar și cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe rând. 1.5. Eroul Desperado: Amintirea viitorului Întoarcerea la personaj Eroii Fluxului conștiinței aveau o aură (afectivă, meditativă). Autorul construia o stare de spirit, nu un destin, în ciuda faptului că realul îi copleșea personajele. Ordinea realului era confuză, pentru că moderniștii au desființat regula cronologiei, drept care incidentele pluteau, își pierduseră greutatea, gravitația, sensul narativ în construcția intrigii. Clarissa Dalloway, de pildă, amesteca "amintiri și dorințe" (cum numea T.S. Eliot sindromul, în The Waste Land): ea lucra cu un trecut imens, un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sens. Modernismul desființa timpul; cronologia nu mai avea niciun înțeles. Personalitatea eroului se prăbușea. Epoca Desperado recuperează, din cronologie, trecutul. Acest trecut înghite celelalte două momente ale timpului. Absorbit de trecut, viitorul e nu numai știut dinainte (lucru descoperit de moderniști), dar și despărțit de orice sentiment de așteptare. El e mai mult decât un lucru deja cunoscut: este o amintire. Eroul și povestea lui revin, deci, în roman. Romanul Desperado e adesea un jurnal de întâmplări. Autorul picaresc vedea romanul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Graham Swift, eroul Desperado trăiește suspendat într-un "azi" atemporal. E atât de lipsită de timp existența lui, încât până și viitorul nu mai e o așteptare, ci o amintire. Dispariția cronologiei duce inevitabil la schimbarea așteptărilor, pentru cititor. Până la moderniști, textul avea o încheiere, dincolo de care lectorul nu mai putea fabula. Eroul avea un destin de împlinit. Ce așteaptă oare de la soarta lor eroi Desperado cum sunt Winston Smith (George Orwell), Justine (Lawrence Durrell), Anna Wulf (Doris Lessing), Alex (Anthony
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Ultimul lucru care i-ar trece prin cap atunci când citește, ar fi să întrebe: "Și? Și?" Plăcerea lecturii (orizontul ei de așteptare) vine din complicarea jurnalului eroului, din priceperea cu care autorul zădărnicește istorisirea. Lipsa viitorului din poveste (care, la moderniști, avea încă o legătură subterană cu tradiția basmului cu final fericit) împovărează "ziua" modernistă, ca unitate de narare, făcând din viața eroului o distopie apăsătoare și, tocmai de aceea, provocatoare pentru lectură. Eroul Desperado e pasiv și resemnat, spre deosebire de eroii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
apus. Mecanismul de descifrare a cuvântului modernist îl ducea pe lector direct la planul / intenția autorului. Autorul Desperado, ca orice autor, în fond, are și el un proiect în minte. Diferența între Fluxul conștiinței și autorii Desperado este că, la moderniști, planul era înțelesul ascuns în stil, în vreme ce autorul Desperado își face un plan din a complica mecanismele narațiunii. Cu alte cuvinte, în vreme ce moderinștii reduceau firul narativ și încâlceau cuvântul, autorul Desperado mizează (ca pe vremuri, înainte de răsturnarea modernistă) pe simplitatea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]