1,324 matches
-
de la Banca Mondială în anul școlar 2002-2003, aspectul este modest, sărăcăcios, cu mobilier învechit, holuri înguste, săli de clasă friguroase și neîngrijite. Atât elevii, cât și cadrele didactice aveau o ținută vestimentară în ton cu atmosfera din școală: modestă și mohorâtă. Unul dintre puținele aspecte comune între cele două școli este acela că toate cadrele didactice intervievate sunt de părere că școala în care-și desfășoară activitatea e amplasată într-o zonă defavorizată (cartier muncitoresc - în mediul urban, sat, comună foarte
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
atmosferă apăsătoare de claustrare, concretizată de regulă prin încăperi sumbre, posomorâte. Arhanghelii este reprezentativ sub acest raport, primele lui rânduri fiind constituite din descrierea interiorului seminarului pe care urmează să-l părăsească Vasile Murășanu. Este ca o prevestire a caracterului mohorât al conflictului, chiar dacă personajele „pozitive” vor câștiga în final. Lupta lor este însă chinuitoare, victoria va fi dobândită trudnic, după tribulații asupra cărora naratorul insistă pe îndelete. „Fericirea” deznodământului este expediată în câteva rânduri, de parcă naratorul, rușinat de ea, o
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
Mulțimea se desfăcu deodată și pe cărarea ivită trecu o căruță trasă de-o mârțoagă scheletică, dusă de căpăstru de-un bărbățel cărunt. Rușinată că o privesc atâția ochi, cu mâinile în poală, în căruță ședea o femeie slabă, îmbrăcată mohorât. O bătrână naltă, cu fața zbârcită și curată și buzele subțiri răsfrânte în afară, asculta dojana unui bărbat pântecos care arăta o supărare foarte gravă : - Am auzit că domnu’ Iordache nu și-a ținut gura și a spus ceva de
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
lui cea pudică Își făcea zdrențe Îmbrăcămintea sub ochii lui poalele rochiei, talia, pieptul, gulerul. Cu o ultimă sfâșiere, rochia se despică În două și Desdemona se Întinse pe linoleum, arătându-și lenjeria ei jalnică: sutienul cu balene, supraâncărcat, chiloții mohorâți și corsetul imens, de ale cărui jartiere trăgea acum, apropiindu-se de culmea pandaliilor sale. Dar până la urmă se opri. Înainte să rămână complet dezbrăcată, Desdemona căzu pe spate, sleită. Își scoase plasa de păr și părul se revărsă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ocupau trei șiruri de dulapuri. Uite-le acolo, grase și slabe, palide și pistruiate, punându-și ciorapii cu stângăcie sau trăgându-și În sus lenjeria care le stătea prost. Erau exact ca instrumentele care ne fixau pliurile fustelor scoțiene: neînsemnate, mohorâte, dar utile În felul lor. Nu-mi amintesc numele nici uneia dintre ele. Trecând de Brățările cu Talismane și printre Acele de Kilt, Calliope se duse, șchiopătând, și mai adânc În vestiare. Acolo unde gresia de pe jos era crăpată și tencuiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Milton a mijit ochii, iar eu m-am ascuns după păr, ca de obicei. Am Încercat să privim În altă direcție, așa că ne-am uitat la rafturile cu cărți. Dar nici aici nu eram pe teren sigur. Într-o companie mohorâtă, cu Jurnale ale Asociației Medicilor Americani și alături de Jurnalul de Medicină din New England, se zăreau niște titluri incredibile. Unul dintre ele, cu niște șerpi Încolăciți pe cotor, se numea Relația erotosexuală a cuplurilor. Mai era o chestie purpurie, gen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
n-am crezut. ― E o chestie genetică. Doctorul la care am fost spune că se Întâmplă În satele mici. Unde toți se căsătoresc Între ei. ― Doctorul Phil și el a spus despre asta. ― Da? ― E numai din vina mea. Dădu mohorâtă din cap. ― Ce? Ce e din vina ta? Nu se poate spune că plângea. Glandele lacrimale Îi secaseră și pe obraji nu-i curgea nimic. Dar chipul ei făcea grimasele plânsului și umerii i se scuturau. ― Preoții spun că nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din lemn de arțar, legate cu sârmă între ele, pe care și-a însemnat ce trebuie să discute cu împăratul. — Resursele economice de care dispunem sunt pentru al treilea an consecutiv depășite de cheltuieli, rostește la un mo ment dat mohorât, cu ochii ațintiți asupra cifrelor. De partea cealaltă a biroului, sprijinindu-și șalele de o pernă și cu o cuvertură aruncată peste genunchi, Augustus îl fixează din priviri. — Imperiul are nevoie, întâi de toate, de armată, hârâie răgușit. Ca să păzească
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cetățeni romani, nu plătesc nici un fel de taxe directe. Cată pe furiș către principe. Tresare când îl vede fixându-l din ochi la rândul său. Am făcut cumva o alegere greșită cu acest om și cu familia lui? se întreabă mohorât principele. Sau Pollio nu a conceput bine departamentul de conturi? Ar trebui să-mi înlesnească controlul economic, nu să-mi pună bețe-n roate. Libertul pleacă fruntea sub focul privirii imperiale. Înțelege că împăratul este nemulțumit. Se simte copleșit de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
avea fără îndoială dreptate. Bătrânul nebun și-a sortit pieirii o parte din familie, în timp ce râmătorii erau lăsați să moară de moarte bună în cotețe. Îl aude pe Iulius Agrippa și ridică ochii spre el. — Astăzi este sâmbătă, spune el mohorât, ziua lui Saturn, și ar fi trebuit să se afle încă de aseară la sinagogă, să slăvească așa cum se cuvine începutul sabatului... Ziua lui Saturn? se revoltă în sinea lui tânărul roman. Auzi colo! Ce-or fi statornicit tocmai ziua
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și mă gândesc la ce-ar spune prietenii mei dacă m-ar putea vedea acum. Cu toate că a trecut mai puțin de o săptămână, știu că m-aș putea obișnui cu asta. Cum să mă întorc acolo, înapoi în vechea și mohorâta Londră, când Los Angelesul e atât de cald, de interesant și de îmbietor? Apoi nu mă pot abține să mă gândesc la Ben. Interesant cum apare în cele mai ciudate momente. Poate să treacă mult timp fără să mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-n fundul Domei stă întunecoasă, mare, Nepătrunsă de-ochii roșii de pe mucuri ostenite, În biserica pustie, lângă arcul în părete, Genunchiată stă pe trepte o copilă ca un înger; Pe-a altarului icoană în de raze roșii frângeri, Palidă și mohorâtă maica Domnului se vede. O făclie e înfiptă într-un stâlp de piatră sură; Lucii picături de smoală la pământ cad sfârâind Și cununi de flori uscate fîșîesc amirosind Ș-a copilei rugăciune tainic șopotit murmură. Cufundat în întuneric, lîng-o
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lună! Ce frumoasă, ce nebună E albastra-mi, dulce floare! Și te-ai dus, dulce minune, Ș-a murit iubirea noastră Floare-albastră! floare-albastră! Totuși este trist în lume! {EminescuOpI 56} ÎMPĂRAT ȘI PROLETAR Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă, Unde pătrunde ziua printre ferești murdare, Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă, Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită, Copii săraci și sceptici ai plebei proletare. Ah! - zise unul - spuneți că-i omul o lumină Pe lumea asta plină de-amaruri și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de laba, Cum mai bine i se șede unui purceluș de treabă. O beșică-n loc de sticlă e întinsă-n ferăstruie Printre care trece-o dungă mohorâtă și gălbuie. Pe un pat de scânduri goale doarme tânăra nevastă În mocnitul întuneric și cu fața spre fereastă. El s-așează lângă dânsa, fruntea, ei o netezește, O desmiardă cu durere, suspinând o drăgostește, Pleacă gura la ureche-i
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Și mă-ntrebam pe gânduri: Oare, cum A fost făptura-i la nceput de lume ? Din care veacuri înecate-n fum Porni el oare, ca un scai, la drum, Să se oprească-n dreptul meu anume ? Ce vânt vrăjmaș și mohorât Ca pe-un macieș pitic l-a scuturat, De-a mai rămas dintr însul doar atât: Un ghem de spini, ostil și speriat ? O fi având el oare pui ? Mă-ntreb, deși nu pot pricepe: Cum sug ei fără să
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cu iubirea de pământ și de oameni, cu bucuria vieții sănătoase, cu vigoarea portugheză, cu măreția națiunii" (29 iulie 1933). "Tristețea decadenței" era climatul moral al Portugaliei de la începutul veacului, în care rodiseră toate deznădejdile și autoflagelările poeților, toate viziunile mohorâte ale romancierilor, toate apologiile pesimismului și nihilismului pe care le urziseră generația de la Coimbra și celelalte centre de fosforescentă invectivă din a doua jumătate a secolului trecut. Dar toate aceste lucruri frumoase, triste și inutile - erau acum lucruri moarte, aparțineau
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
încă tremurând, pe micul prieten. 2 Audbert mai avea trei copii, toți băieți: unul de șaisprezece ani, unul de treisprezece, iar cel mai mic nu împlinise încă trei. Cei mai mari mâncară împreună cu el în seara aceea, într-o tăcere mohorâtă, înghițindu-și furia și supraveghindu-i pe furiș pe cei patru huni ce ședeau cu ei în jurul mesei largi, simple, din scânduri masive de stejar îmbinate. Pe când soția țăranului, o burgundă nu peste patruzeci de ani, dar îmbătrânită înainte de vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sub pădure. La picioarele noastre, valea Filioarei, ondulată și presărată cu 1 Lustru - interval de cinci ani. buchete de copaci de toate formele și de toate mărimile. Departe, în stânga, șirul vânăt al munților de peste Ozana, cu Cetatea Neamțului, cenușie și mohorâtă, pe un piept ieșit în afară al muntelui. Mai înspre dreapta, plopii și lucirile Târgului. Apoi dealul Boiștei, trăgănat, acoperit până aproape de vârf cu lanuri înguste ca niște velințe multicolore, și în față, departe, peste Moldova invizibilă, dunga sinilie a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
curte Într-o așa manieră reușind cu o delicatețe dezarmantă să respingă orice tentativă de a fi abordată. Totuși, atunci când se aștepta mai puțin, avu parte de o surpriză, suficient de neplăcută. În după amiaza unei zile de toamnă oarecum mohorâtă, Atena rămase la birou după orele de program și observăndu-l pe Gică Popescu În biroul lui, se prezentă la acesta cu un dosar de producție ce apărea cu unele nepotriviri financiare. Îl privi câteva momente, apoi se așeză pe scaunul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
momentul să solicit permisia bine meritată și pândeam momentul când Îl pot găsi În toane bune - permanent era nervos iar unii angajați militari din depărtare schimba direcția mersului ocolindu-l - și, amânam de pe o zi pe cealaltă când, Într-o mohorâtă zi de noiembrie a anului 1952, “Lovitură de moarte”, acesta comandă careul și Însuși el,cu o mutră disgrațioasă Îmi rupe galoanele de pe umăr, mă dezbracă de hainele noi militare și pune doi soldați să mă ajute să Îmbrac noul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să ajute, să aline, să consoleze, iar pentru o femeie, acele minunate puteri sunt așa de des cele ale unui bărbat. Așa cum, când Marc Antoniu era pe moarte, Cleopatra a strigat că nu mai rabdă să trăiască În această lume mohorâtă care „ce fără tine doar gunoi rămâne“1. Și? Gunoi, și? Își aminti acum sfârșitul, potrivit pentru această seară. „Nimic de seamă de-aici Înainte sub luna călătoare nu rămâne.“2 Iar el trebuia să fie acel lucru remarcabil, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Sună ocupat, spuse ea. — Da, știu. — Oricum, se Întâmplă ceva cu telefoanele În tot New York-ul. Specialiștii se ocupă de problemă. Ieși În grădină și Sammler Încercă din nou să sune la spital. Toate liniile erau ocupate În acel loc mohorât, așa că Închise, amuțind cârâitul repetat al aparatului. Gândindu-se la numărul colosal de conversații, la toate acele comuniuni. Folosind puterile invizibile ale universului. Afară În grădină, Shula era și ea angajată Într-o conversație. Era cald. Lalele, narcise albe, narcise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să spună mama ei atunci. E greu să comunice cu fiica ei, dar fără motivația unei audiențe e aproape imposibil. Dacă nu e nimeni care să vadă răbdarea și delicatețea ei, i se pare mult prea obositor să abordeze misterele mohorâte ale lui Polly. „Stăteam acolo, zice ea, adunându-mi energia pentru a încerca o conversație voioasă, iar apoi pur și simplu m-am prăbușit, zicând în gând, la dracu, las-o să fiarbă.“ Până la urmă l-au văzut pe Richard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
starea ei prezentă fusese, spunea ea, în ultimul trimestru al sarcinilor când, exact ca acum, se trezea emoționată până la lacrimi de cele mai banale lucruri. Începuse să-i scrie scrisori lungi, pline de lirism lui Connolly - scrisori pline cu analize mohorâte ale sentimentelor și declarațiilor pasionate pe care i le făcea. Era prea riscant să le trimită, așa că i le înmâna la sfârșitul întâlnirilor. (Câteodată, când se întâlneau cu proxima ocazie, el îi cerea să-i explice anumite cuvinte.) Pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
că se va termina în curând, despre asta nu știu nimic. Ei nu știu cum e să construiești un întreg weekend în jurul unei vizite la spălătorie. Sau să stai pe întuneric de Haloween, pentru că nu poți suporta să-ți expui seara ta mohorâtă unui grup batjocoritor de colindători. Sau să-l vezi pe bibliotecar zâmbind cu milă și spunând: „Doamne, da știu că citești repede!“ când returnezi șapte volume citite din scoarță-n scoarță pe care le-ai împrumutat doar cu o săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]