978 matches
-
pictorului urcat prea devreme la ceruri, tărâmuri neștiute gemând sub chemări. Copilărești odată cu fetele poetei și crești împreună cu ele. Stai și tu smerită sub privirile blânde ale soțului, tată, prieten, liniștindu-te ca-n ținutul din nord-vestul țării, ținutul vorbei molcome și calde. Și înverzești luând din seva florilor, a frunzelor de început de primăvară sau din amprentele celor uscate. Și fără vrei devii și tu o curajoasă, căci scrierile Irinei Lucia Mihalca sunt curajoase, nu prin părăsirea rimelor stas, ci
INVITAŢIE LA LANSARE DE CARTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344782_a_346111]
-
m înscris la Liceul Comercial din Orșova, unde director pe atunci era domnul Teodor Trâpcea (.....) Fragment dintr-o scrisoare prinită de noi în 1997. Redam și noi un fragment din manuscrisul intitulat Amintiri Închid ochii, ascultând cum apele Dunării curg molcom, aproape de picioarele mele , îndemnându-mă spre locul acela tainic învăluit în ceață dimineții irizata pe margini de întâile raze ale soarelui . De acolo răzbate mirosul tulburător al florilor, apoi deslușesc pufăitul unui motor și ghicesc silueta albă a remorcherului avântându
FOSTA INSULĂ ADA KALEH ÎN LUMINA UNOR SURSE DOCUMENTARE.2 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346006_a_347335]
-
Micle? - sparse Eminescu tăcerea, privind-o drept în ochi și zâmbindu-i cum numai el știa s-o facă. Se lăsase brunul amurgului peste oraș, întunecând mătasea zilei cu pânze de doliu, bătute-n argintul lunii, se-auzea acel susur molcom al Dunării peste care aluneca prelung fluierul strident al vreunui vapor rătăcit în noapte. Și ce de stele mai răsăriseră pe bolta albastră, pe Calea Laptelui, în creștetul capetelor lor; și ce miresme îmbătătoare bătute de vântul primăverii veneau din
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
-
Cetate și Ozana, lângă Agapia și Văratic, având drept strajă Ceahlăul și toți Munții Moldovei... Apoi am plecat la Ieși la Petru Câmpeanu... Restul cred că-l bănuiești! -Restul - se întrebă Eminescu - care rest? Iar tăcură și urcară un deal molcom prin împrejurimile Vienei. Și ce lună se ridicase pe cer, curată ca Sfânta, străjuită de mii de stele, paji în cinstea Măriei-Sale! Și adia vântul și foșneau plopii și cântau, cântau apele Dunării. Ajunseră, fără să știe când, la Templul
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
-
ci, urgent și cu un ultim efort, se impune să o schimbăm. Este un efort uriaș. Un efort titanic și nemilos, ce trebuie să înceapă mai întâi cu noi înșine. Acesta este, de fapt, îndemnul cărții. Să ieșim din inerția molcomă și consumistă în care trăim. Să restabilim ordinea firească a lumii, detronând lucrurile și avuția, pentru a pune gândul mântuirii și trăirea lui Iisus Hristos, emoția și frumosul, bunătatea și milostenia în chiar centrul vieții noastre de oameni lesne muritori
CIPRIAN VOICILĂ, SFINŢII DE LÂNGĂ NOI, (ÎNTÂMPLĂRI. PORTRETE. REFLECŢII), EDITURA AREOPAG, BUCUREŞTI, 2014, 272 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347939_a_349268]
-
încărcătura naturală, îi mai trebuie ceva adăugat, îndeosebi când vine de la persoana iubită, și anume fericita rostire cu care să i se înmiresmeze sâmburele semantic: „m-ai invitat la masă/ farfuriile sunt pline de versuri/ de verbe răsfățate la foc molcom/ căldură multă flori de cais/ răpesc aromele metaforelor și ochii tăi/ lumină și blândețe într-o rafinată alcătuire/ orice gurmand așteaptă asemenea răsfăț /” („invitație la masă” ) Discursul poetic este brodat cu îndrăznețe asocieri de imagini, venind în avalanșă uneori, sau
AUTOR: DOAMNA COSTINA SAVA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348758_a_350087]
-
dreptatea, cum ar fi putut să aleagă între o prietenă oarecare și copiii sau slujba ei?! Se mai putea îndoi de ceea ce ar fi putut ea să aleagă...?! Apoi mai era și soțul ei, care mereu îi păruse ciudat. Aparent molcom și fără culoare, cu vorba tărăgănată, neavând parcă niciodată nimic de zis decât banalități de toată jena și lăsându-se vizibil dominat de soția care-l expedia fără menajamente din discuții, cu câte o vorbă aspră și repezită, avea totuși
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
pentru suma de circa 1100 dolari! Îmi spusesem că drumul este destul de greu și chiar era pentru lipsa mea de experiență așa că din cauza tracului, îmi impusesem o conduită mai mult decât prudentă. Prima parte am parcurs-o cu ușurință, dealurile molcome și pline de verdeață încântându-mi privirea și ferindu-mă de monotonie. Cred că începusem să murmur o melodie la modă, dar pe care auzind-o, nimeni nu ar fi fost în stare să o recunoască, într-atât pot să
ACTELE, VĂ ROG. de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348953_a_350282]
-
pe aripată. Coțofana nu mai apucă să-i răspundă, fiindcă Murgea, care voia s-o înhațe, fiindcă-i călcase teritoriul, ajunsese lângă poartă și scheuna nervos. * * * O pocnitură destul de tare, urmată de explozia scâteiilor din resturile de buturugi, care ardeu molcom, l-a făcut să-și zică: „Dacă-oi fi bolnav de inimă?” Bănuiala îi intrase în suflet mai demult. Cum se repetau aceleași sintome, de data asta, bănuiala se transformase în convingere. Uitase ce pățise cu ani în urmă, și
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
mea face acest zgomot ca de apă în cascadă... Sper că nu deranjez vecinii... - Cred că nu, nu s-a plâns nimeni... - Atunci, noapte bună, domnule!... Așadar, mă lămurisem cumva, „drăcovenia” inginerului emitea sunete ciudate, ca de apă când susurând molcom, când în cădere, când parcă țâșnind învolburată și totul pe un fond melodic ritmic, liniștitor... Noi doze de curiozitate jenantă îmi otrăveau obsesia. Nu mă mai recunoșteam. Traversam o perioadă obscură, mă vedeam lipsit de randament, de eficiență, de claritate
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347021_a_348350]
-
puterii de a privi și a vedea mult mai departe. E un privilegiu, dar și o corvoadă. Un fel de datorie de a răsplăti ceva ce îți este dat mai mult decât altora. Promiscuitatea universului deschis, zbaterea când furtunoasă, când molcomă, dar tenace a apei, murmurul sau strigătul permanent al valurilor, adierea blândă a brizei sau tumultul aspru al vânturilor ce se întretaie încrucișat pe faleză ... toate acestea te urmăresc, te bântuie, te constrâng. O întorsătură oarecum neașteptată, în drumul vieții
PROFILUL AUTORULUI DE DOINA BERCHINĂ. AŞCHIUŢĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348261_a_349590]
-
mai bine să fie prudentă, să nu caute scuze mai târziu că nu a știut și să dea vina pe altcineva. Soarele începea să pună stăpânire peste întreaga întindere de apă. Razele deveneau din ce în ce mai puternice și se reflectau în valurile molcome ce se îndreptau într-un ritm continuu spre mal. Turiștii se aventurau unii doar până la geamandură, însă alții dădeau de lucru salvamariștilor ce-i fluierau să se întoarcă din larg. Spre larg se vedeau bărcile pescarilor ca niște jucării. Erau
SARUTUL SARAT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348243_a_349572]
-
el multe povești. Dacă nu ar fi poveștile tale, le-ar spune pe ale lui, dar tu ai propriile povești despre locurile pe care le vezi din înalt. Cuvintele tale izvorăsc, se adună-n oceane, conturează țărmuri. Glasul tău curge molcom. Eu și Suflețel stăm cu gurile căscate. Florile din chenarul covorului se adună încet, încet, mai aproape de noi să te asculte; doar păsările măiastre, sfioase, rămân încadrate în romburile țesăturii. Au muțit cu ciocurile deschise; poveștile tale sunt minunate! Uneori
ECCE HOMO! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345017_a_346346]
-
după mărimea averii. Un suflet în dezvoltare trebuie să absoarbă cultura. Este la început vorba despre cultura locală. Limba maternă este primul element cultural care nu se pierde niciodată în viață. Trebuie cultivat însă cu grijă. Născut isteț oltean sau molcom ardelean copilul are drept limbă maternă dialectul folosit în colectivitatea natală. Dar toată viața sa copilul va circula și în alte localități ale județului, regiunii sau a țării. Chiar dacă se va putea face înțeles vorbind dialectul matern va avea dificultăți
OMUL ŞI SUFLETUL SĂU de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345127_a_346456]
-
iar, pe rând, este cuprinsă de neantul neînțeles în profunzimea-i... Acesta, secunde întregi, mă privea nedumerit de îndrăzneala-mi iscoditoare, firească, de muritoare de rând, apoi începe să se aplece cu privirea-i, murmurând pe sub buzele-i tăioase, însă molcom, precum îi sunt clipele cumpătate, ca legile firești ale lumii își urmează cursul lor în planul existențial limitat pământesc, dominându-le cele ale spațiului Universului, sub a căror supraveghere își desfășoară propria-le activitate, iar, asemeni lor, și el își
DIALOG CU TIMPUL de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376939_a_378268]
-
ce-i capabilă să-i ofere, cu toate că era conștient de faptul că nu și-a etalat toată pasiunea de care era în stare o femeie vulcanică și plină de temperament ca ea. Să mai spui acum despre moldovence că sunt molcome în pat. Nici vorbă, dacă o întâlnești pe cea care știe să-și etaleze toate calitățile de amazoană când preludiul este bine realizat. - ”Nu, nu trebuie să-mi scape fata. Doar și Gloria a recunoscut că-i atrasă de mine
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
se scăldau în undele ei, se strecurau iuți și umbrele negricioase ale guvizilor. Cu chiote tot mai ascuțite, copiii săreau printre pietrele digului, aplecându-se, iscodind tot mai febril, însoțiți în joaca lor de șuieratul subțirel al vântului și plescăitul molcom al apei, simțind că sunt pe cale să descopere acea misterioasă ființă, al cărei miros umed, greu și sărat, emana dintre micile crevase. Dar nevăzută și neauzită, liniștea continua să se ascundă cu un zâmbet, tot mai departe, în firidele doar
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
pe-un unic Dumnezeu/ În zadar voiți a-i smulge, în zadar mitraliați/Dacii nu pot fi nicicum din țara lor concediați”. Emoționant!..Cuvinte care fac să tremure fibrele oricărui suflet de român! -dacă suferința poetului arde-n sfeșnicul rugăciunii molcom și senin în majoritatea poemelor sale, uneori răbufnește agitat și țipă ca în „Blestem actual”: „Foaie verde, noroc n-are/Soarta mea ce-n van o port./ Țara noastră-i de vânzare,/Țara noastră-i de export.” Disperat, poetul strigă
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
avem loc de-ntors. Ce simți când te plimbi pe Corso? Pavajul din piatră cubică îți fură ochii cu rotocoalele lui simetrice, nările ți se inundă cu miros de covrigi, kürtös colac și langoși calde. Pe un fond general de liniște molcomă auzi frânturi răzlețe de conversații potolite, purtate de voci domoale, ardelenești. Lumea se perindă la șpazier, cumva alene. Fațadele multicolore se aliniază ordonat, străpunse din loc în loc de ochii de lumină ai portalelor de intrare, prin care se întrevăd curți adânci
SIBIUL – SINGULAR, CU ARTICOL HOTĂRÂT de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/375283_a_376612]
-
doi năvăliră în odaie înnebuniți, neștiind ce vor descoperi acolo. Paula o îndepărtă pe Elena ce o imobiliza pe micuța aproape sufocată și o înlocui incredulă și neștiind ce să simtă : teroare sau bucurie. Începu să o liniștească cu vorbe molcome, să o împiedice să se miște sau să țipe și o îndemnă să respire ușor și să nu încerce să vorbească. Codruț sună de urgență la spital, explicând cu tot calmul de care mai era în stare ce se întâmplă
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
apare acolo unde se întrerupe fericirea și se face vizibilă tristețea, răul de inimă, o tristețe care nu-i mai aparține, ea încorporează întreg cartierul. Este surprinzător cum poate poetul să mânuiască atâta blândețe în cuvintele sale. Totul se derulează molcom, fără încăpățânare, de parcă ar fi normal pentru sine ca viața să i se scurgă în prea multă liniște și singurătate. Întuneric, frig, umbre, noapte, margine, tristețe, nimic, imposibil sunt elemente din care construiește ori, acolo unde e cazul, reconstituie agale
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
una lângă cealaltă să atragă asupra lor toate razele soarelui după amiezii. Adia o briză mai răcoroasă, nu caniculară ca prima dată. Discutau nimicuri să le treacă vremea mai ușor, privind la turiștii din apă cum se scaldă în valurile molcome ale mării. O ambarcațiune cu motor acostă lângă dig să-i debarce pe cei din ea și să se încarce cu cei ce doreau o plimbare pe mare. Nu-i ducea prea departe, așa că revenea iar la mal după vreo
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
început de mai, ce anunța o vară fierbinte. Fiind zi de joi, speram ca tot weekendul să fie frumos și să nu plouă, chiar dacă aveam cu noi cortul impermeabil Motonava aluneca maiestuos pe apa tulbure a Dunării, care își cobora molcomă undele spre marea cea mare, precum o bătrână care își târăște greoi picioarele obosite. La Crișan am debarcat și-n timp ce așteptam să apară vreo barcă pescărească pentru a ne trece pe malul celălalt, ne-am aprovizionat cu apă
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
realitate de Cuțu, cățelușul santinelă al lui Bebe, care o întâmpină cu un lătrat prietenesc, parcă certând-o de întârziere. În atmosferă, plutea o liniște desăvârșită. Adia un vânticel dinspre pădure și din când în când se mai auzeau pâlpâirile molcome produse de frunzele plopilor tremurători. Transpirase de mersul pe jos și de emoțiile care puseseră stăpânire pe ea și se frământa să găsească izvorul sentimentelor contradictorii, provocate în urma discuțiilor plăcute din ziua precedentă. Fusese atrasă de acest bărbat frumos, manierat
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
Dar, de fapt, și Doc, și Patriarhul, și chiar și tu, Americanule, sunteți la fel de responsabili pentru dezastrul ăsta! Toți ați ținut-o de-a gaia mațu’ cu aiureala cu tunelurile... -Aiureală sau nu, iată că s-a adeverit ceva... șopti molcom Diplomatul. -Băieți, încetați cu sfada, în loc să vă bucurați că arătăm ca odinioară, dar avem memoria intactă și mintea coaptă, vă țineți de fleacuri! spuse răspicat Flower-Power, cu încrederea unei fete frumoase de șaptesprezece ani. -Are dreptate zâna mică, o alintă
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]