996 matches
-
de carieră, înainte să vină el director. Am avut întâlniri dragi acolo. Îmi plăcea orașul, îmi plăceau oamenii, care păreau că încă trăiesc pe vremea Kaiser ului. Totul era au ralenti, toate konditorei-ele lor, cafeaua, societatea, totul era așezat și molcom. Totul, mai puțin spectacolele. Nu îți dădeau repetiții multe, câteva indicații de regie, o zi cu dirijorul și asta era tot. Don Carlo am cântat foarte mult acolo, mai ales cu Nicolai Ghiaurov. Când nu avea el chef să cânte
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
a descris procesul de contopire a mongolilor cu cultura han, în felul următor: "Etnia mongolă, asemenea unei viituri năvalnice, unui imens puhoi, s-a revărsat din stepele de la nord de marele deșert Gobi și s-a aruncat nestăvilit în cursul molcom al culturii han, răscolindu-l până în adâncuri și, până la urmă, contopindu-se cu el"8. Cea mai mare realizare în politica externă a dinastiei mongole Yuan este considerată și azi realizarea de comunicații pe întregul continent euroasiatic, practic de la Marea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
lui, omul cultivă cu asiduitate această plantă erbacee din rodul căreia obține pâinea cea de toate zilele, fără de care n-ar putea trăi. E adevărat că babica n-a văzut Câmpia Bărăganului: lanurile întinse de grâu unduindu-se sub adierea molcomă a vântului cald asemenea șoldurilor unei fecioare, ieșite din laboratoarele cele mai specializate ale Creatorului Divin; stolurile de vrăbii gureșe, zburătăcindu-se prin praful fierbinte al drumului, într-o baie rapidă și binefăcătoare, zvâcnind apoi spre înălțimi, scuturându-și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
este salutul vostru? Evident, cel al întregului Orient. Salaam (Pace). Și vremea se scurge, încărcată de pace, în aburii ceaiului... Soarele începe, ușurel, să dispară în spatele cupolelor albastre. Se apropie seara, una din serile acelea calde și blînde, ce lunecă molcom deasupra Asiei Centrale, după o zi călduroasă. Oferim țigările noastre gazdelor atît de îndatoritoare care ne întreabă: E darul vostru? Da. Ne zîmbesc și le acceptă senini și demni, fără false ezitări, căci așa este normal: să împarți ceaiul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
copilăriei și de cei dragi, dor ce îi macină neîncetat sufletul. Fiindu-mi rudă apropiată, am avut adeseori prilejul să-l întâlnesc, să ne bucurăm că ne am revăzut și să stăm de vorbă pe îndelete. În discuția lejeră și molcomă despre oameni, locuri și întâmplări din țară și de aiurea, s-au strecurat și unele destăiniri mai directe sau mai voalate despre traiul în înstrăinare, despre obsesivele gânduri, nostalgii și amintiri care îi populează neîncetat visele, clipele de răgaz, orele
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
imaginații, în care succesiunea de „scări și arcade" deschide perspectiva infinitului: „Acea priveliște ciudată, Cum nimeni n-a putut vedea, In dimineața asta, iată, Vrăjește încă mintea mea.[...] Și-acum vedeam, plin de mândrie, Cum în tabloul meu încape O molcomă monotonie De marmură, metal și ape. Un Babilon de scări și-arcade Se întindea la nesfârșit; Havuzuri împroșcau cascade Pe aur mat sau șlefuit; Și mari șuvoaie-apăsătoare, Ca lungi perdele de cristal, Sepovâmeau, strălucitoare, Pe niște ziduri de metal" Contemplând
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
ar fi trebuit să aibă loc? A.B. N-am vorbit despre muzică, am vorbit mai mult despre noi. Camera de luat vederi și sunete s-a mai deschis odată pe una din aleile înfrigurate ale parcului Copou. Cu pași molcomi, cu un zâmbet transfigurat, Adriana Bera a găsit, spontan, cele mai profunde, mai simple și mai frumoase cuvinte despre relația interpret-instrument. Ascultătorul poate nici nu-și imaginează că din tăinuita relație prinde viață muzica inventată de compozitor. A.B. Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
aici și, lucru decisiv, eu sunt, după tatăl meu, din Bârlad, sunt moldovean. Așa încât, atașamentele mele pentru Moldova și, cu atât mai mult, pentru Iași, au un temei genetic. A.V. Astfel se explică umorul pișcător, disimulat într-o voce molcomă și o privire inocentă? A.P. Sunt flatat, însă să știți că am și o mamă din Muntenia! Și asta, oarecum, echilibrează lucrurile... A.V. Ceea ce se simte și în textele Dumneavoastră, nu numai din felul cum vorbiți, sau cum trageți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
pare ciudat să mi se fi șters totul din memorie, doar subconștientul izolează amintirile traumatizante, cum fac albinele cu hoții din stup: îi învelesc frumușel în ceară și, adio! Ei bine, această baladă mi se părea, sub haina ei lirică, molcomă și, desigur, tristă, una dintre cele mai atroce povești." M. C. Da, așa este. A. V. Este, aici, literatură cu majusculă. E mai mult de cât confesiune. "Sunt aproape convinsă că așa cum am resimțit eu la vârste fragede frica să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Mi-am asumat riscul. E o aventură să scoți poetul din "scorbura" în care se ascunde, de unde trimite, când vrea el, trilurile numite poeme. L-am văzut de multe ori pe Emil Brumaru pe străzile Iașului, cu pasul egal și molcom, cu privirea în pământ, îmbrăcat (poate) în mantaua singurătății. M-am gândit și la ipoteza tăcerii poetului în studio, și nu m-am îngrijorat. Aveam cu mine două volume de poezii, eram gata să citesc, după voia hazardului, oricare. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Uneori, mi se pare că acest om își face de cap, cum îi era obiceiul de a face ceea ce vrea, își face de cap umblând noaptea prin grădinile Socolei ca o stafie. Despre el nu se poate vorbi în cuvinte molcome: uite ce repede am ajuns la crâșmă, bețivi... Am ajuns pentru că era un om marcat de patima profesiei ca de o cicatrice cardiacă. Era, desigur, un medic excelent, cu unele excese, firește, și cu unele naivități incredibile. De aceea nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
în fază gravă sunt opriți în clădirea veche fosta cazarmă militară, ce-i drept călduroasă dar mizeră, sub stricta supraveghere a medicilor și a personalului asistent. Prin aceste ,,săli de așteptare’’ și prin coridoarele labirintice care le unesc, printre pacienți molcomi și asistente grăbite, mai mereu umblă unul sau mai mulți câini ,,eșuați’’ din haitele de afară. Sunt obișnuiți să se plimbe nestingheriți, cerșesc cu boturile lor umede câte un dumicat de pâine. Primesc chiar și câte un os ori chiar
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
scheletic suferind, dis de dimineață îl transportau către morga spitalului. Tânărul părăsise definitiv lumea aceasta. Toată ziua doar am tăcut. O zi rezervată muțeniei. Ce se mai putea spune, ce se mai putea face? Timpul lui înțepenise, timpul nostru curgea molcom departe de lume, aproape de cer. O ultimă strângere de mână după o ultimă țigară fumată cu poftă; câteva vorbe schimbate în grabă. Încerc să-mi amintesc de ce ,,în grabă’’ dar se pare că memoria m-a părăsit, iar gânduri u
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
față cu cea mai nesuferită dintre asistente, o individă grasă și ,,cu gura mare’’ așa cum se vorbește printre pacienții veterani și cum ea a ținut să demonstreze de multe ori. Am fost strigat pe nume, m-am apropiat cu mers molcom de ea... Mi-a întins un pumn de pastile între 10-12 bucăți, le-am înghițit pe toate deodată împreună cu sucul avut în cana de porțelan albastru. O cană obișnuită din porțelan ieftin, decorată cu floricele portocalii pe fond albastru. M-
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Golia din colecția Pinacotecii ieșene. Dominat de turnurile Goliei și ale Palatului Culturii, orașul de pe șapte coline, apare adâncit într-o liniște încărcată de istorie, de poezie, de reverii și meditații cuprinse de cețurile gri-albăstrii, care coboară învăluitoare dinspre dealurile molcome ale Buciumului, ale Cetățuii și Galatei. Ne întampină aici, în primul plan, copaci cu frunzișul pârguit, ruginiu, surprins în ocruri coapte, dincolo de care se desfășoară în planuri succesive, colinele unduioase ce se pierd în depărtări albastre învăluite în cețurile difuze
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
nu mai este o stare de spirit pasageră, ci devine o permanență, un mod de a trăi. Astăzi, poeta este mai cunoscută datorită poeziilor sale pentru copii (Jucării, 1938, Baba Iarna intră-n sat, 1954). Proza lui C. păstrează stilul molcom al poeziei și, în mare parte, sursele de inspirație. Amintirile din prima copilărie plutesc într-o atmosferă fabuloasă, în care copilul este un personaj care „piere” în prima zi de școală (A murit Luchi..., 1942). Poate mai puțin obișnuite pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286152_a_287481]
-
definit de Lucian Blaga (1936/1985, pp. 191 și urm.). Pornind de la teoria lui Spengler asupra spațiului ca factor sufletesc creator, Blaga consideră determinant pentru spiritul poporului român „plaiul, adică un plan înalt, deschis, pe coamă verde de munte, scurs molcom la vale”, „orizontul înalt, ritmic și indefinit alcătuit din deal și vale”. Expresia metaforică a acestui spațiu o identifică autorul în balada populară Miorița: „Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai”. Totodată, Blaga identifică expresii ale spațiului
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
dintre cei mai apropiați oameni ai acestuia. Pot spune acest lucru În mod precis, l-am văzut În noiembrie 2003 aici, la Washington, era tot timpul cu președintele Iliescu În timpul vizitei oficiale. Ioan Talpeș este o personalitate aparent letargică, retractilă, molcom ca stil, dar un excepțional colector de informații. Nu faci altfel față cinci ani și jumătate Întâi la Serviciul de Informații Externe, apoi pe post de consilier pe probleme de securitate națională al președintelui Iliescu. Mircea Mihăieș: Ce poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
le parfum des verts tamariniers, e Qui circule dans l'air et m'enfle la narine, D Se mêle dans mon âme au chant des mariniers E [PARFUM EXOTIC În calde seri de toamnă cînd sorb cu adîncire Mireasma care molcom din sînul tău adie, Un țărm al fericirii în mintea mea învie Orbit deo monotonă, fierbinte strălucire: Un ostrov leneș unde mărinimoasa Fire Dă arbori stranii, poame cu care te îmbie, Bărbați cu trup subțire și sprintenă tărie, Femei cuo
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
bucureșteni. Colaborează la „Viața românească”, „Luceafărul”, „Flacăra”, „Ateneu”, „Ramuri”, „Paradox”, „Viața nouă” ș.a. Egală cu ea însăși de la primele acorduri, poezia adunată în volumele Ard săniile, Deschideți luminii (1984), Eroare de iarnă (1990) și Interior (1998) este una a arderilor molcome, mocnite, întreținând în spațiul liric o căldură uniformă, plăcută, propice reveriilor, aducerilor aminte, meditațiilor existențiale. Natură solară, animată de un hedonism grațios, M. stăruie, îndeosebi în Ard săniile, asupra miracolelor vegetale în perspectiva traversării anotimpurilor rodirii ca expresie a perenității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
desăvârșirii a ceea ce s-a adunat la Muzeul Fălticenilor. Ilustra galerie a personalităților enumerate mai sus, situează Fălticenii pe locul 3 pe țară (după București și Iași). Mulți fălticeneni nu bănuiesc ce comori adăpostește orașul. Cu puțină bunăvoință, târgul acesta molcom poate deveni un al doilea Weimar, o „mică Florență”. Văd viitorul orașului în extinderea activității culturale, în valorificarea personalităților ce s-au dezvoltat aici. Un turism bine pus la punct, cu ghizi competenți; case de adăpostit turiștii (prin ONT); publicitate
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
din acadelele mirenești, iubea copiii și plângea alături de păcătoși. Fără a face din canoane o literă moartă de lege, nici din iconomie o iresponsabilă obișnuință, duhovnicul de la Sâmbăta are acel tip de prezență care impune fără să umilească. Figura sa molcomă ne cheamă întrucât nu iscodește, ne luminează pentru că nu răscolește. Părintele Teofil personifică harul bucuriei (nulla dies sine laetitia). Senin, spontan și uneori ironic, părintele Teofil e un zoon gelastikon slujindu-și aproapele. Surâsul îi este de copil, nostalgiile nevinovate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pragul bisericii”, mai apuc să aud, înainte de a mă îndrepta iarăși spre locul derulării pelerinajului. Numai că, surpriză, acesta aproape s-a sfârșit. Camionul încărcat cu gardurile Jandarmeriei face manevre încete, greoaie, pe pietrișul din curte. Colinde de Crăciun răsună molcom în aer, din boxele reglate acum la un nivel acceptabil. Oamenii care au mai rămas parcă nu se îndură să plece acasă, bâjbâie haotic printre brazii centenari din curtea largă. Tarabele comercianților se închid una câte una. Reprezentanții unei televiziuni
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de vânzătorii de pe bulevardul Elisabeta, azi Gheorghiu-Dej, care în zilele friguroase de iarnă vindeau castane prăjite, strigând cu umor: Ia calde maroane, calde castane! , făcându-ne să simțim parcă mai deplin frumusețea anotimpului rece și intimitatea orașului înghețat, în orele molcome ale serii, când ieșind de la cinematografe ne încălzeam palmele cu fructele pârguite de foc, și nu de ger? în memoria mea, acestor vânzători ambulanți, astăzi dispăruți ca și castanele lor parfumate, intitulez aceste rânduri: Calde maroane, calde castane, chiar dacă unele
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
oculte, pitite în palatele cu porți ferecate. Părăseam piața străjuită în dreapta de silueta fragilă a Bisericii Crețulescu și intram din nou în Calea Victoriei, coborând spre Palatul Telefoanelor și spre Capșa, abia întâlnind câte un trecător grăbit în drumul meu. Seara molcomă de vară nu atrăsese pe nimeni, plimbăreții de altădată dispăruseră nu se știe unde și ceea ce domnea în atmosfera apăsată și apăsătoare a acestei artere, în care pulsul nu mai zvâcnea, era ca să folosesc o expresie biblică urâciunea pustiirii. Nimic
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]