961 matches
-
special sub carpeni dar și sub aluni, mesteceni sau plopi), "Leccinum crocipodius" (crește în păduri de foioase, mai ales sub fagi și stejari), "Leccinum duriusculum" (se dezvoltă sub plopi), "Leccinum piceinum" (se dezvoltă în păduri de conifere, mai ales sub molizi pe lângă afine), "Leccinum quercinum" (crește sub stejari), "Leccinum roseofracta" (trăiește sub mesteceni), "Leccinum scabrum" (crește în păduri de foioase, în special sub mesteacăn), "Leccinum thalassinum" (se dezvoltä sub mesteceni pe teren nisipos și umed, destul de răspândit, dar numai puțin cunoscut
Pitărcuță () [Corola-website/Science/335215_a_336544]
-
Munțilolor Brețcului (grupă muntoasă a Carpaților de Curbură, aparținând lanțului carpatic al Orientalilor). Rezervația conservă trei tipuri de habitate naturale de interes comunitar; astfel: Flora lemnoasă este constituită din arbori și arbusti cu specii de pin de pădure ("Pinus sylvestris"), molid ("Picea abies"), mesteacăn pufos ("Betula pubescens"), arin-alb ("Alnus incana"), răchită ("Salix pentandra"), merișor (Vaccinium vitis-idaea), afin (Vaccinium myrtillus), răchițeauă ("Vaccinium oxycoccos"). La nivelul ierburilor vegetează o gamă diversă de plante caracteristice turbăriilor; printre care: curechi de munte ("Ligularia sibirica") - specie
Turbăria Ruginosu () [Corola-website/Science/323970_a_325299]
-
sunt lungi și geroase. Crivățul, venit din zona nord-estică a Rusiei către sud-vest, produce viscol și temperaturi foarte scăzute. Verile sunt uscate și călduroase. Flora de pădure cuprinde: tei, stejar, frasin, ulm, salcâm, carpen, alun, corn dar și rășinoase - brad, molid și plante ierboase - scumpia, bujorul simplu, lăcrămioara, ghiocelul, brebenelul, dedițelul, ceapa-ciorii, leurda, salimandru ș.a. Flora de baltă cuprinde: plopul, salcia pletoasă, salcâmul alb și cel ornamental, răchita, tuia, papura, stuful, pipirigul, nufărul, nuca de baltă, izma. Fauna de pădure cuprinde
Isaccea () [Corola-website/Science/296918_a_298247]
-
Cel mai numeros gen este "Potamogeton" - 15 specii, răspândite sunt stufărișurile ("Phragmites australis") și păpurișurile ("Typha latifolia", "Typha angustifolia"). Pinofitele sunt reprezentată de o singură specie în flora spontană - Cârcel ("Ephedra distachya"). În parcuri, fâșii forestiere au fost plantați pini, molizi, tui, jneapăni, anterior nespecifice pentru Moldova. O distribuție redusă prezintă ferigile și ecvizetofitele. În urma cercetărilor din 1965-1996 s-au determinat 26 specii ferigi ce se referă la 9 familii și la 15 genuri ("Dryopteris filix-mas", "Salvinia natans", "Asplenium trichomanes"). Din
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
precum pirul, trestia, papura, lintița, diverse graminee ș.a. plante. În partea de nord se află Pădurea Morii formată preponderent din stejari, carpeni, aluni, etc. În centrul Gherlei, în parc cresc specii de castani, plopi, tei, stejari, brazi, ulmi, carpeni, pini, molizi, fagi, salcâmi, tisa și două exemplare de Gingobiloba, considerate monumente ale naturii . Parcul este denumit și Grădina Elisabeta. Fauna este formată din specii de iepure, mistreț, căprioare, viezure, vulpe, lup, și diverse specii de păsări: vrăbii, stăncuțe, grauri, porumbei, turturele
Gherla () [Corola-website/Science/296963_a_298292]
-
importanță comunitară Cușma. Aria protejată reprezintă o zonă naturală constituită din lacul omonim ("", lac format în urma alunecării unui val de grohotiș din abruptul Vărfului Țiganca) și zona împrejmuitoare a acestuia. Lacul este înconjurat de suprafețe împădurite cu arboret predominant de molid ("Picea abies") și adăpostește o gamă diversă de floră protejată la nivel european prin "Directiva CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (bulbuc de munte, lalea pestriță, crețușcă, cupa-vacii, darie, poroinic, roua cerului) și faună cu specii aflate pe
Tăul Zânelor () [Corola-website/Science/325374_a_326703]
-
între municipiul Cluj-Napoca și orașul Jibou, județul Sălaj. Flora din zonă este caracteristică zonei de deal, cu păduri de foioase. Arborii predominanți sunt cei de esență tare, din familia stejarului, gorun, cer, carpen, fag, frasin; precum și plantații de pin și molid. La mijlocul secolului trecut exista și o pădure de mesteceni. Arbuștii sunt reprezentați de măceș, murul, porumbarul, socul. Din vegetația spontană fac parte: margaretele, chiminul, mușețelul, sunătoarea, coada șoricelului, traista ciobanului, nalba, păpădia, sânzienele, ștevia, potbalul, cicoarea etc. Fauna este specifică
Așchileu Mic, Cluj () [Corola-website/Science/300317_a_301646]
-
albae"); Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Tufărișuri alpine și boreale și Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane. Flora are în componență o gamă diversă de arbori (molid, fag, stejar, carpen, mesteacăn), arbusti (alun, soc, cătină mică din specia "Myricaria germanica", afin, zmeur, mur, măceș), ierburi și flori. La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice protejate prin "Directiva Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai
Penteleu (sit SCI) () [Corola-website/Science/332211_a_333540]
-
1700 și 1950 m. Vegetația lemnoasă este reprezentată în principal de Jnepăn(Pinus mugo), Ienupăr(Juniperus communis), Smîrdar (Rhododendron Kotsckyi), Azalee pitică (Loisleuria procumbes), Părușca (Festuca supina), Scrântitoare (Potentilla ternata), Afin(Vaccinium myrtillus), Merișor(Vaccinium vitis idaea). "Etajul pădurilor de molid", cuprins între 1300 și 1700 m, este alcătuit în principal din molidișuri pure (Picea abies), brad(Abies alba), zimbru(Pinus cembra), scorușul de munte (Sorbus aucuparia), socul (Sambucus racemosa), paltinul de munte(Acer pseudoplatanus). În răriștile din pădure apar: Macrișul
Munții Șureanu () [Corola-website/Science/306299_a_307628]
-
munte (Sorbus aucuparia), socul (Sambucus racemosa), paltinul de munte(Acer pseudoplatanus). În răriștile din pădure apar: Macrișul iepurelui(Oxalis acetosella), Perișorul(Moneses uniflora), Feriga(Driopteris filix mas). "Etajul pădurilor de foioase" este alcătuit din păduri de fag în amestec cu molid, brad, și păduri de fag în amestec cu gorun și ocupă suprafețe apreciabile în partea de nord și de vest a masivului. Pădurile de amestec de fag cu rășinoase au extensiune mai mare în cursul superior al văilor Strei și
Munții Șureanu () [Corola-website/Science/306299_a_307628]
-
nord și de vest a masivului. Pădurile de amestec de fag cu rășinoase au extensiune mai mare în cursul superior al văilor Strei și Cugir, la înălțimi cuprinse între 900 și 1400 m; ele sunt alcătuite din fag(Fagus silvatica), molid(Picea abies), brad(Abies alba), paltin de munte(Acer pseudoplatanus), ulm de munte(Ulmus glabra), scoruș de munte(Sorbus aucuparia). "Pădurile de fag" înconjoară ca un brâu masivul pe laturile sale nordice și vestice, ocupând spațiile cuprinse între 500 și
Munții Șureanu () [Corola-website/Science/306299_a_307628]
-
La această rezervație se poate ajunge pe 2 trasee: Arboretul din rezervație are o proveniență naturală în proporție de 97%. Cea mai importantă intervenție silvică din acest perimetru a avut loc între anii 1875-1880, când s-au plantat puieți de molid, larice și pin silvestru. În jurul anului 1890, s-a plantat un hectar cu stejar și paltin. Marea majoritate a arborilor au vârste cuprinse între 110-130 de ani. Acestei rezervații i s-a dedicat un studiu monografic, "Fagetum Dragomirna", apărut în
Comuna Mitocu Dragomirnei, Suceava () [Corola-website/Science/299780_a_301109]
-
se încadrează în limita a 550-650 millimetri pe an. Tampere este un oraș "verde", clădirile fiind separate de spații cu iarbă și arbori. Pe teritoriul orașului sunt inventariați peste 1.100.000 arbori. Arborii caracteristici orașului sunt mesteacanul, arțarul, pinul, molidul și bradul. Dintre păsări și animale, cele mai frecvent întâlnite sunt: vrăbii, porumbei, sturzi, codobaturi, sticleți, coțofene, rațe sălbatice, veverițe și iepuri de câmp. Iarna, în împrejurimi sau chiar pe teritoriul orașului, pot apărea sporadic și animale mari : elani, lupi
Tampere () [Corola-website/Science/296681_a_298010]
-
habitate naturale de interes comunitar de tip: "- Pajiști montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase, Turbării active, Tufărișuri alpine și boreale" și "Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane". Floră este constituită din arbori și arbuști cu specii de: molid ("Picea abies"), brad ("Abies"), fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), ienupăr ("Juniperus communis"), alun ("Corylus avellana"), păducel ("Crataegus monogyna"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), mur ("Robus fruticosus"), zmeur ("Robus idaeus") sau măceș ("Roșa canina"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe
Muntele Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330337_a_331666]
-
șase sinonime. Ultima redenumire este din 2014, făcută de micologul italian Alfredo Vizzini sub numele de Imleria badia. În popor buretele duce numele hrib murg. Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza, formând micorize pe rădăcinile de arbori specifici sub molizi, larice, fagi precum stejari și, în zone mai calde, de asemenea sub Castani comestibili. Buretele poate fi confundat în cel mai rău caz cu "Tylopilus felleus" sin. "Boletus felleus" care este neotrăvitor dar amar. Acesta poate fi recunoscut prin tubulețele
Hrib murg () [Corola-website/Science/335136_a_336465]
-
Grapelli, care la rândul său l-a dăruit unui prieten italian. Ea a rămas la acesta până de curând, când a fost vândută la licitație. Lutierul francez Maurice Dupont a restaurat-o conform planurilor lui Selmer, utilizând o placă de molid veche de jumătate de secol, restaurând totodată și tastatura. Cea mai celebră ghitară însă, a fost Nr. 503, cumpărată de Reinhardt în 1940. A fost instrumentul său preferat, cu care a cântat până în ultima clipă a vieții. După moartea sa
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
Moldoviței, precum și filiale fără biserici la Frumosu, Paltin și Sadova. Prin decret episcopal, a fost înființată la 1 august 1939 Parohia Vama prin desprindere de Parohia Câmpulung. Noii parohii i-au fost arondate comunitățile catolice din Argel, Deia, Frumosu, Moldovița, Molid, Rus pe Boul (Paltin), Vatra Moldoviței, Eisenau (Prisaca) și Freudenthal. Ca urmare, Parohia Câmpulung a devenit o simplă parohie orășenească fără filiale. Ca urmare a încheierii Tratatului româno-german prin care locuitorilor germani ai României li se permitea să emigreze în
Biserica romano-catolică din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323512_a_324841]
-
1908, Pojorâta - cu Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din 1893, Prisaca Dornei - cu Biserica "Înălțarea Sfintei Cruci" din 1911, Vama - cu Biserica "Nașterea Sfintei Fecioare Maria" din 1886 și Vatra Moldoviței - cu Biserica "Sf. Ana" din 1891) și 1 fără biserică (Molid). În biserica parohială din Câmpulung Moldovenesc se celebrează zilnic liturghii, la Fundu Moldovei, Moldovița, Pojorâta și Vama o dată la două săptămâni (într-o duminică două și în alta trei filiale), iar la Prisaca Dornei și Vatra Moldoviței (Valea Stânei) se
Biserica romano-catolică din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323512_a_324841]
-
sub linia orizontului, este suficientă lumină la orice oră pentru a depune activități diurne fără iluminat adițional (așa-numitele nopți albe). În Stockholm, în luna iunie, noaptea durează câteva ore. Jumătate din suprafața țării este acoperită de păduri (mesteacăn, pin, molid). Mai puțin de 10% este teren agricol (cultivat cu ovăz, cartofi, secară, sfeclă de zahăr, grâu). În partea nordică și centrală a țării există păduri de conifere, în sud păduri amestecate, iar în extremitatea sudică pădure de fag și stejar
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
de 50 de hectare. Aria protejată aflată pe versantul sudic al Munților Rodnei, în zona de obârșie a pârâului Mihăiasa, reprezintă o zonă constituită din roci cristaline ("Masivului Mihăiasa" - 1.804 m, "Stânca Iedului, Bujdeie"), acoperită parțial cu pădure de molid ("Picea abies"), pâlcuri de mesteacăn ("Betula"), poieni și fânețe. Rezervația găzduiește și asigură condiții de cuibărire pentru cocoșul de mesteacăn ("Lyrurus tetrix"), o specie de pasăre care face parte din familia fazanilor ("Phasianidae"). În vecinătatea rezervației naturale se află mai
Izvoarele Mihăiesei () [Corola-website/Science/311376_a_312705]
-
familia regală română și regentul Miklós Horthy. Din Remetea se poate accesa Giughiul de Nord. Munții cu marginile abrupte și prăpăstioase, sunt rămășițele erupțiilor vulcanice. Crestele acestor munți stăpânesc întreaga regiune. Regiunea muntoasă este acoperită în special cu păduri de molid în proporție de 35 - 40 %. Regiunea are o bogată floră și faună. Din fauna regiunii, numeroase specii de animale sunt ocrotite de lege: ursul brun, cerbul, pisica sălbatică, râsul și cocoșul de munte; iar dintre plante: papucul doamnei, gențiana galbenă
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
cerbul (Cervus elaphus), mistrețul (Sus scrofa), lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes Vulpes), râsul (Lynx lynx), căprioara (Capreolus capreolus), pisica sălbatică (Felis silvestris), jderul de pădure (Martes martes), veverița (Sciurus vulgaris) și mândria stâncăriilor, capra neagră (Rupicapra rupicapra). În pădurile de molid viețuiesc: cocoșul de munte (Tetrao urogallus), ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius) - "cea mai mare ciocănitoare din România", aușelul (Regulus regulus) - "cea mai mică pasăre din România". În locurile umede de păduri trăiește o specie de amfibieni - tritonul carpatic (Lissotriton montadoni), endemism
Masivul Ceahlău () [Corola-website/Science/297115_a_298444]
-
de genul "Lactarius" în familia " Russulaceae". Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord crește solitar, dar și în grupuri, în păduri de conifere mai ales sub pini și molizi precum în cele foioase pe lângă fagi și stejari, din iulie până octombrie. În anul 1753, buretele a fost descris oficial pentru prima dată de Carl von Linné în volumul a 2-lea al operei sale "Species Plantarum" ca "Agaricus lactifluus
Lăptucă dulce () [Corola-website/Science/335539_a_336868]
-
este interzis și Tufărișuri subcontinentale peri-panonice. Floră ariei protejate este una diversificata, alcătuită din specii de plante (arbori, arbuști, ierburi, flori) distribuite în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului sau altitudinii unde aceasta vegetează. Arbori și arbuști cu specii de: molid ("Picea Abies"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), arțar ("Acer platanoides"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), mesteacăn ("Betula pendula"), ulm ("Ulmus glabra"), arțar
Defileul Crișului Repede - Pădurea Craiului () [Corola-website/Science/337134_a_338463]
-
nivel de ecosisteme terestre. Parcul natural se suprapune sitului de importanță comunitară - "Bucegi" și dispune de mai multe tipuri de habitate; astfel: Păduri alpine cu "Larix decidua" și/sau "Pinus cembra", Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri sud-est carpatice de molid ("Picea abies") cu "Soldanella hungarica", Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri medio-europene de fag din "Cephalanthero-Fagion", Păduri din "Tilio-Acerion" pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene, Pajiști montane de "Nardus" bogate
Parcul Natural Bucegi () [Corola-website/Science/313455_a_314784]