882 matches
-
la Veneția. Nu mai există barbari, Faulques. Sunt cu toții Înăuntru. Și nici măcar nu mai există ruine asemenea celor dinainte, avea să adauge mai târziu, la Osijek, pe când fotografia o casă a cărei fațadă dispăruse sub o bombă și care, din spatele molozului Îngrămădit În stradă, lăsa la vedere, Încă În picioare, canavaua intimă a odăilor cu mobile, ustensile casnice și fotografii de familie atârnate pe pereți. Pe timpuri, spusese (se mișca cu precauție printre fragmentele de beton și fiarele răsucite, cu aparatul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
indestructibile. Nu crezi? Dăinuiau veac după veac, deși lumea folosea pietrele pentru case și marmura pentru palate. Apoi veneau Hubert Robert ori Magnasco cu șevaletul lui și le pictau. Acum nu mai e așa. Uită-te aici. Lumea noastră fabrică moloz În loc de ruine și, de cum poate, bagă un buldozer și face totul să dispară, dispusă să uite. Ruinele moderne incomodează. Și firește. Fără cărți din piatră ca să citești viitorul, ne vedem imediat pe mal, cu un picior În barcă, fără obolul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Toate noile ei fotografii aveau să fie o reacție Împotriva lor. Din ele dispăruseră persoanele și frumusețea; numai lucruri adunate ca Într-o dugheană de haine vechi, rămășițe de viață absente, pe care timpul le azvârlea la picioarele ei: ruine, moloz, scheletele unor clădiri Înnegrite care se profilau pe ceruri sumbre, draperii sfâșiate, faianță spartă, dulapuri pustii, mobile arse, cartușe goale, urme de șrapnele pe ziduri. Acesta fusese timp de trei ani rodul muncii ei, mereu În alb-negru, antiteza scenelor de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
prăbușiri. S-ar fi zis că o mână gigantică și haotică răscolise pământul, manevrând unelte puternice, până când Îi smulsese viscerele de mineral și piatră, lăsând apoi timpul să lucreze peste tot, ca un artist Într-un atelier enorm. Atunci, printre molozurile care se Întindeau până la marea din apropiere, soarele la asfințit se arătase o clipă pe sub stratul de nori plumburii și o strălucire roșie explodase În apă, ca să se Întindă precum erupția unei lave incandescente prin peisajul chinuit, peste crestele sparte
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de bucurie, În timp ce-ți jupuiai victima. - E ca alcoolul și sexul, a adăugat. Te calmează mult, te ușurează. Dar pentru oamenii care, ca noi, au privit multă vreme același peisaj, această ușurare e departe. Un brici rupt În molozul unei case, un munte golaș În spatele unui gard de sârmă ghimpată, fundalul unui tablou spre care mergi Întreaga viață... Locuri, amintește-ți, din care nu te mai poți Întoarce nicicând. A privit În jur, parcă pentru a vedea dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
care acoperea malul, Începeau să răsune, Întâi unul izolat, apoi două-trei și, În fine, Înmulțindu-se În jur, trăgacele armelor, care ciocăneau. Tonuri portocalii și aurii se insinuau pe cer, spre răsărit, când intraseră până la brâu În apă, trecând peste molozul podului cu ajutorul frânghiilor montate Întreaga noapte. Ajunși de cealaltă parte, când Începeau să urce un povârniș printre două coline, uzi de la talie În jos, cu picioarele clipocind În ghete, lumina cenușiu-albastruie era suficientă pentru ca Faulques, cu diafragma unei camere foto
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
stîncă, care se străduia să cadă ucigător peste alții, și în truda ei se sfărîmă". Marelui efort de reacție nu-i rezistă însă încercarea intelectuală: "În zidirea ei compactă, clătinarea ideilor puține înfipte adînc făcea să se cearnă ca un moloz ce-i zăpăcea orice înțelegere." Ironia autoarei nu face decît să individualizeze temporar o "sensibilitate" cinică, precum a Adei Razu, pe de o parte, iar pe de alta să introducă o temă foarte productivă în discursul romanului. "Tratat" ca obiect
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
orașul își schimbase pielea, și cerul și plaja", cum în absolut tot ce-l înconjoară zăcea acum o simplicitate elementară a obiectelor ca și cum ar fi fost doar desenate și așezate la locul lor, nicio vechime, nicio amintire nu intra în molozul zidurilor și în asfaltul străzilor. Era o materie nouă a realității din care se clădise acum orașul și eu în mijlocul ei, inedit, proaspăt, fără greutate și fără organe, ca o linie simplă a propriului meu contur 430 , sau cum "odaia
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
-se pe acest fundal, să nu își dilueze, ci să își amplifice lamento-ul: "Mări, lovituri deschise orizontului,/ mă leagă la catargul de sub pasăre/ dar mai funebru, mai faustic,/ mă suge destinul/ în pojghița mizeră de sub cârtiță/ Prea repede circulă molozul/ de cranii și pământ!" Singură, poezia văzută ca realitate organică "dârz ținând poezia în dinți/ din care țâșnea sângele" ( Soldatul) se poate opune acestui irepresibil, funebru cânt al neantului. Referințe critice (selectiv): Dan Mănucă, în "Convorbiri literare", nr. 3, 1998
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
trăiri plenare, al unei vârste ce își ține în mâini, cu putere, destinul, pentru ca în ultima strofă să devină simbolul unui trecut ce nu se mai regăsește în realitatea înconjurătoare"51: "Arcul de vișin uitat pe umăr se legăna,/ Călcam molozul cu ură în rând cu băieții-/ Pe dureroase străzi de mahala/ Târam tăcuți pisica moartă a ceții". (Învingători) "Poezia, în general, e un monolog, care are eventual ecou în conștiința publicului, dar nu cunoaște replici propriu-zise"52, teoretizează Alex Ștefănescu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
rezolvat pe loc problema, a dat în fața ei un telefon, s-a interesat și a decis imediat! Era vorba despre o locuință, parcă. Și administratorul de bloc i-a povestit că tot tovarășul Lascu a rezolvat și rușinea aceea cu molozul rămas de ani de zile de la constructori. În două săptămâni s-a eliberat terenul și oamenii au plantat flori și au făcut și un loc de joacă pentru copii. Dacă nu era tovarășul Lascu, tot în moloz am fi înotat
Audiența by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/7738_a_9063]
-
rușinea aceea cu molozul rămas de ani de zile de la constructori. În două săptămâni s-a eliberat terenul și oamenii au plantat flori și au făcut și un loc de joacă pentru copii. Dacă nu era tovarășul Lascu, tot în moloz am fi înotat și astăzi... Îi trebuiră paisprezece zile până să prindă un loc pe lista de audiențe. Însă în ziua cu pricina, tovarășul Lascu fusese convocat la o altă ședință, mai mare, iar audiențele s-au amânat. După care
Audiența by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/7738_a_9063]
-
restrângerea brutală a activităților, nu ar deveni autodistructive pentru "vectorii modernizării"? Răspunsul afirmativ ne îndreaptă spre respingerea căii extrem de dură și de costisitoare a defrișărilor, înțelenirilor de terenuri, demolărilor ucigașe, care pot să ne îngroape de vii în mormanele de molozuri din betoane și materiale nerecuperabile, rămânând pentru puțin timp doar "escavatoriștii". Urmează și alte întrebări cu răspunsuri asemănătoare: nu cumva această cale a fost prea insistent sugerată țărilor care de-abia pășiseră în modernitate? Și apoi, dacă industria este inevitabil
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
nici un motiv să ne îndoim de sinceritate unui martor ocular ce avea să devină primar), atunci imaginea orașului va fi fost una de coșmar. Iată continuarea descrierii autorului raportului: „...străzile Orașului erau de o murdărie de nedescris. Resturi de tankuri, moloz dela imobilele distruse, țăndări de geamuri împrăștiate în toate părțile și peste toate acestea cadavre de oameni (probabil, cadavrele erau ale militarilor celor două armate, subl.și n.n.) și cai în diferite puncte ale Orașului formau cortegiul trist al străzilor
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Piatra Neamță ș.a. Bacăul de azi nu păstrează, însă, aceste suprapuneri armonioase ale „straturilor” istorice și, în consecință, evoluția sa nu poate fi citită „în secțiune”. Campaniile de sistematizare și urbanizare din anii ’70-80 ai secolului trecut au cufundat în moloz vechea fizionomie citadină, reconfigurând-o la parametrii săi „tovărășești”. La tot pasul, monotonul peisaj arhitectonic - tipul de bloc -, induce sentimentul absenței legăturilor cu trecutul. Efectele acestei politici iresponsabile: odată cu trecutul, Bacăul și-a pierdut, de fapt, propria sa identitate. Tot
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
ardă. Vedeam roșu în fața ochilor, nu mai aveam nici o fărîmă de sentiment uman în inimile noastre. Peste tot unde am poposit, pămîntul gemea de distrugerea pe care o provocam. Pe unde am trecut, acolo unde fuseseră case, era acum doar moloz, cenușă și grinzi fumegînde ca niște abcese pe cîmpul gol. O dîră uriașă de fum rămînea în urma trecerii noastre. Dădusem foc unei mari grămezi de lemne, care a ars mai mult decît materia moartă. Odată cu ea au ars și speranțele
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
de cauciucuri sparte pe trotuarele îmbibate cu petrol. Urmărește armata de macarale "second hand" specializate în a demola zi și noapte clădirile sfărîmate și desfigurate, terminînd treaba pe care o începuseră oamenii mascați, înarmați cu bazookas. Urcă pe "zgîrie-norii" de moloz. Ici și colo zărești cîte un copăcel de smochin sau de alun luptîndu-se pentru dreptul de a supraviețui. Admiră-i pe muncitorii cățărați pe schele, cizelînd, transpirînd, încercînd să salveze ziduri nemarcate pentru demolare. Observă tancurile verzi, pe jumătate camuflate
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
pentru că o citim într-un "cod" diferit: cel al relației ei cu alt bărbat, Celălalt. Nu mai identificăm aici nimic din gingășia, apropierea sufletească pe care o împărtășeau cei doi parteneri ai cuplului de la Moara cu noroc categoric identificabile dincolo de molozul ce a acoperit până la urmă totul. Vorbele și faptele traduc, de această dată, o violență care nu e atât semnul unui instinct nerafinat, cât al unei coruperi prin păcat. Față în față cu Lică, de pe o poziție care se vrea
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
termenului de Republică, înseamnă a te condamna să nu înțelegi nimic din istoria pasională și morală a Franței de după 1900. Posibilă consecință a uriașului traumatism provocat de primul război mondial, înfățișîndu-se sub diverse forme, devenind dintr-odată un morman de moloz sau fărîmițîndu-se încetul cu încetul, acest sistem construit în secolul trecut s-a prăbușit aproape în întregime. "Dezamăgire a lumii", această veche, faimoasă formulare a îui Max Weber a dobîndit adevărata sa semnificație. În realitate, fenomenul e departe de a
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
stâlpii cu firele electrice se legănau...”, la fel și zidurile... „A văzut pe cer o lumină puternică, ca un arc care mergea de la o zare la alta, ca o explozie mare...” înfiorătoare drama bucureștenilor sufocați între ziduri sau zidiți în moloz transpare exemplificată prin cazul lui Cristian Badea - suspendat în „chicineta”, unde ar fi urmat să prepare o cafea pentru Tudor... Gestul acela l-a salvat de la moarte. Gest salvator... de prieten. în jur, hidoșenia morții. în anii comunismului, indicat ar
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
ale sale, iar asta nu ne împiedică deloc să spunem că, din punct de vedere literar, e un rahat cu perje! Iar din "capodopera" lui Petru Dumitriu putem arunca fără părere de rău mai mult de jumătate, că e curat moloz. Cartea aceea rezistă parțial prin câteva insule de literatură. În schimb, nu putem tăia un cuvânt din Mateiu Caragiale, din superba carte a crailor. Ai amintit în enumerarea ta o carte care-mi permite să fac o mărturisire rușinoasă: am
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
treabă!"; iar mâine se transformă în poimâine și în loc de două săptămâni, cum s-au înțeles să dea în primire apartamentul, durează o lună, iar locatarul își mănâncă ficații, cu mobila în mijlocul casei, acoperită cu folii de polietilenă, călcând în picioare molozul și încărcându-și plămânii cu praf. Contabilii vorbesc, de obicei, în toiul balanțelor trimestriale de verificare și a bilanțului anual, când își scot pieri albi pentru că nu le iese trei bani; Generalul vorbește la un examen de grad când, la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
că un scriitor maghiar, tradus la "Gallimard", procedează absolut identic. Am rămas visător. M-am culcat apoi, și am căzut într-un somn greu. M-am trezit spre dimineață. Dormitorul era pustiu, tavanul căscat și în jurul meu și pe pat, moloz și cărămizi. Am ieșit afară înspăimîntat. Toată lumea era adunată în curte, era întuneric, o atmosferă de sinistru domnea peste tot. Ce era? Ce se întîmplase? Cum, nu știam? Unde-am fost? Nu m-a trezit cutremurul? Ce cutremur? Cutremurul de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fină. Iar în clădirile dărâmate din jurul lui, membrii grupului 814, care îi arătaseră atâta bunăvoință lui Trask, muriseră arși în focul distrugător. Cel mai dramatic era că ei muriseră fiindcă savantul descoperise un secret. Pășind țeapăn pe podeaua plină de moloz, se îndreptă spre fostul laborator. Îi veni încă o idee: chiar dacă el va supraviețui pedepsei cu moartea, Creierul îl va căuta neîncetat pe cel care știa despre existența lui \ adică Marin în persoană. VENISE TIMPUL SĂ DOVEDEASCĂ O GÂNDIRE LOGICĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Trask nu mai rămăsese nimic. Nu voise să se mulțumească cu imaginea palidă a realității pe care ți-o oferă un ecran TV. Dintr-un motiv sau altul, simțise nevoia să vină la fața locului, să vadă ruinele, să simtă molozul sub tălpi, să aspire mirosul lăsat de explozie. BRUSC, ÎL COPLEȘI OBOSEALA. ERA UN OM CĂRUIA I SE DEMONSTRASE CĂ PROPRIUL LUI TRUP NU MAI EXISTA. CHIAR DACĂ VIAȚA NU ÎI VA MAI FI NICIODATĂ PUSĂ ÎN PRIMEJDIE, RĂMÂNEA INCONVENIENTUL DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]