993 matches
-
lumii. Acela, cu un oftat, i-a răspuns - Aceasta se va petrece în momentul când nu vor mai exista căi de la vecin la vecin!” Deci, noi putem adăuga, când egoismul și singurătatea vor fi cuvântul de ordine în societatea noastră. Monahismul, ca formă de manifestare a vieții creștine, își are izvorul în Evanghelii. Căci idealul cerut în Evanghelie este cel al perfecțiunii și al devoțiunii totale pentru celălalt. a fi călugăr este o vocație și nu o trimitere, înseamnă un credincios
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
activă în același timp. Cu credință și pietate, el trăiește această căință continuă, această schimbare ca pe o reînnoire a dorului botezului, ca pe o evoluție întru Domnul, o evoluție spre existența și Sensul ultim. Nu dorim să exagerăm importanța monahismului ca atare, în contextul creștinismului contemporan, dar vrem să subliniem faptul că, dacă Biserica se află într-o situație grea, numai monahismul ar putea-o salva și revigora . Monahismul a constituit, în România, în perioada comunistă, locul de refugiu pentru
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
ca pe o evoluție întru Domnul, o evoluție spre existența și Sensul ultim. Nu dorim să exagerăm importanța monahismului ca atare, în contextul creștinismului contemporan, dar vrem să subliniem faptul că, dacă Biserica se află într-o situație grea, numai monahismul ar putea-o salva și revigora . Monahismul a constituit, în România, în perioada comunistă, locul de refugiu pentru creștinii care nu puteau să-și manifeste liber sentimentele religioase. Mai mulți “comuniști”, aderând la partid pentru a obține privilegii, dar fără
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
evoluție spre existența și Sensul ultim. Nu dorim să exagerăm importanța monahismului ca atare, în contextul creștinismului contemporan, dar vrem să subliniem faptul că, dacă Biserica se află într-o situație grea, numai monahismul ar putea-o salva și revigora . Monahismul a constituit, în România, în perioada comunistă, locul de refugiu pentru creștinii care nu puteau să-și manifeste liber sentimentele religioase. Mai mulți “comuniști”, aderând la partid pentru a obține privilegii, dar fără să împărtășească doctrina marxistă, veneau la mănăstire
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
atins o mare parte a populației, se observă numeroase biserici în construcție sau în renovare. În loc de Epilog - Despre necesitatea unei evaluări corecte a legăturii dintre neam și credința străbună „Spiritualitatea românească nu poate fi concepută fără Ortodoxie, dar nici fără Monahism“ Entitatea creștină a neamului nostru nu a fost un surogat al istoriei, ci „elementul structural care a înlesnit și a prezidat procesul de închegare și formare a națiunii române înseși“, după cum mărturisește marele nostru profesor și apologet Ioan Gh. Savin
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
creștine. (Cf. Arhid. Ioniță Apostolache - http://www.ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/spiritualitatea-romaneasca-nu-poate-fi-conceputa-fara-ortodoxie - 20.04.2015). Câteva concluzii și încheierea În altă ordine de idei, este absolut evident faptul că nu putem reduce spiritualitatea ortodoxă la aceste două aspecte aspectul sobornicesc și monahismul, Nu putem, de exemplu, face abstracție de importanța dată icoanelor, bisericilor pictate atât în interior, cât și în exterior, bogăției liturgice, Sfintelor taine, sau scrierilor filocalice, dar timpul acordat pentru intervenția noastră este foarte restrâns. Spiritualitatea ortodoxă este de o
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
nevoile și cu temerile omului contemporan. Ea propune, printre altele, pentru creștinismul celui de-al treilea mileniu, pe de o parte, o viață de comuniune, însoțită de un dialog permanent cu Dumnezeu și cu viitorul, pe de altă parte, un monahism viguros și activ, căci Biserica nu este în fond, doar comunitatea cu număr mare sau foarte mare de membri ci chiar și cea cu numărul cel mai mic, dar în care sălăsluiește mărturia cea duhovnicească despre trăirea în viața noastră
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
îi are profesori pe Anton Holban și Petru Caraman; își ia bacalaureatul la Liceul „Mihai Viteazul”. Urmează între 1941 și 1948 cursuri de teologie la București, Cluj, Sibiu și cursuri de medicină și muzică instrumentală la Cluj (1945-1946). Intră în monahism cu numele Bartolomeu și viețuiește o vreme la mănăstirea Antim din București. În 1958 e condamnat politic la douăzeci de ani de muncă silnică. Trece prin penitenciarele Jilava, Pitești, Aiud, unde îi cunoaște pe Petre Țuțea și pe Petre Pandrea
ANANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
II, 1850). Selectează, de asemenea, două culegeri, Din confesiile Sfântului Augustin (I, 1851) și Din meditațiile Sfântului Augustin (I-III, 1851). Se adaugă Proverbele lui Solomon (1852) și Ecclisiastul (1852), traduceri modernizate lingvistic ale vechilor texte biblice. Încercând să împace monahismul cu viața societății, asceza cu slujirea nației, D.R. a cultivat numeroase relații cu pesonalități culturale, politice și ecleziastice sau cu diplomați străini, bine reflectate în bogata lui corespondență. SCRIERI: Principii de retorica și elocuința amvonului, I-II, Iași, 1859; Principii
DIONISIE ROMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
ofensivă, de cucerire, la începutul secolului al XIII-lea, când expansionismul său avea să îmbrace, îndeosebi, haina cruciatei. Pe lângă acesta, al doilea instrument al papalității, în secolele XIII-XIV, în Europa răsăriteană, au fost ordinele cavalerești medievale, rezultat al îmbinării între monahism și cavalerism în epoca cruciatelor. Ordinele militare călugărești, precum teutonii, au avut rol de cruciată în Europa răsăriteană, acestora adăugându-se acțiunea ordinelor misionare ale bisericii, dominicanii (predicatorii) și franciscanii (minoriții). Înfruntarea între cele două lumi, în sud-estul Europei, are
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
divine, a Noului Testament, este timpul Fiului: el ține de la Elizeu până la revelarea lui Hristos; în cursul acestor veacuri, oamenii trăiesc după trup și spirit în credință; o a treia epocă, decurgând dialectic din cele două precedente, se deschide pe timpul monahismului sfântului Benedict: timpul Sfântului Duh care va fi trăit în milostivire în libertate și în inocența reînnoită a întregii umanități. Această nouă vârstă va fi marcată de întoarcerea prorocului Ilie. Pentru Ioachim din Flora, timpul Fiului a trecut deja. Biserica
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
teologia. La întoarcere se oprește la Viena, unde în 1779-1780 va audia și cursuri de drept canonic și natural la Universitate, dar mai cu seamă va intra în contact direct cu ideile și atitudinile iluministe. Revenit la Blaj, intră în monahism primind numele Paul și este numit profesor de logică, metafizică și drept la Seminarul Teologic. Între 1785 și 1808, renunțând la călugărie, este paroh la Reghin și protopop al ținutului Gurghiu și are prilejul să acționeze direct în sensul educării
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
cea mai fericită de colaborare și de bună înțelegere, care trebuie să domnească între Biserică și Stat“31. Această declarație nu făcea decât să sintetizeze o altă intervenție publică a patriarhului Justinian în care acesta anunța reforma învățământului teologic, a monahismului ortodox și a instrumentelor misionare și pastorale. Astfel, la 24 mai 1948, acesta declara în fața Marelui Colegiu Electoral: „Obiectivul misiunii Bisericii este omul - temelia Patriei și societății. Înălțarea omului condiționează îmbunătățirea tuturor celorlalte realități ale vieții omenești. Formarea unui om
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
42. Reforma învățământului teologic și introducerea cursurilor de îndrumare au fost catalogate drept „realizări“ sau „înfăptuiri“ și așezate întotdeauna în discursurile de omagiere a patriarhului Justinian alături de integrarea Bisericii greco-catolice, întărirea relațiilor de colaborare cu Biserica ortodoxă rusă și reforma monahismului ortodox. Astfel, arhimandritul Atanasie Gladcovschi, vorbind în numele arhiepiscopiei Bucureștilor cu ocazia împlinirii a doi ani de la înscăunarea patriarhului Justinian, sublinia rolul important al cursurilor de îndrumare în procesul de unificare bisericească și în schimbarea metodelor de pastorație prin introducerea unor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
retorică, ce funcționau de multă vreme, a contribuit la menținerea ei în viață. Oricum, situația e mai înfloritoare în prima jumătate a secolului al cincilea pentru că mai târziu și Galia intră într-o perioadă de decadență economică și culturală. Înflorirea monahismului a fost vitală pentru apărarea culturii și mănăstirile (de exemplu, cele din Marsilia, Lérins, Saint-Honorat) au fost centre culturale de primă importanță. Bibliografie: P. Courcelle, Les lettres grecques en Occident. De Macrobe a Cassiodore, de Boccard, Paris, 1948; E. Griffe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
așa cum am spus mai sus. Cassian pune bazele unei „rânduieli” monastice ideale despre care el crede că poate îndeplini foarte bine și o funcție juridică nu doar spirituală. De aceea, scriitorul nu trebuie privit doar ca o figură din istoria monahismului, unde oricum a ocupat o poziție importantă, ci și ca reprezentant al unui nou tip de monahism din perioada de trecere de la Antichitate la Evul Mediu creștin. El pornește de la constatarea că viața creștină, așa cum era practicată în vremea sa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
poate îndeplini foarte bine și o funcție juridică nu doar spirituală. De aceea, scriitorul nu trebuie privit doar ca o figură din istoria monahismului, unde oricum a ocupat o poziție importantă, ci și ca reprezentant al unui nou tip de monahism din perioada de trecere de la Antichitate la Evul Mediu creștin. El pornește de la constatarea că viața creștină, așa cum era practicată în vremea sa, se degradase și, într-o primă fază, el remediază acest lucru prin practicarea vieții anahoretice și a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a deveni monah echivalează cu acceptarea unei norme de viață a cărei depozitar este un maestru” (Leonardi). Viața desăvârșită este viața creștină, adică o viață supusă unei discipline: astfel, Cassian transferă în lumea occidentală concepția lui Pahomie privitoare la un monahism organizat; mai mult, reluând o tradiție orientală, consideră că monahismul are origini apostolice și că tocmai prin acest lucru este justificat. Asta pentru că modelul, așa cum am spus, este, potrivit lui Cassian, cel cenobitic (cenobionul reproduce comunitatea primitivă a apostolilor despre care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a cărei depozitar este un maestru” (Leonardi). Viața desăvârșită este viața creștină, adică o viață supusă unei discipline: astfel, Cassian transferă în lumea occidentală concepția lui Pahomie privitoare la un monahism organizat; mai mult, reluând o tradiție orientală, consideră că monahismul are origini apostolice și că tocmai prin acest lucru este justificat. Asta pentru că modelul, așa cum am spus, este, potrivit lui Cassian, cel cenobitic (cenobionul reproduce comunitatea primitivă a apostolilor despre care se vorbește în Fapt. 2, 1-4 și 4, 32); modelul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Cassian a avut câștig de cauză în raport cu cea a lui Augustin și chiar cu cea a lui Ambrozie. Călugărul nu se ocupă de lume, iar cine trăiește în lume este, sub anumite aspecte, pe același plan cu cei din afara creștinismului. Monahismul, mai precis regula monastică, este norma desăvârșirii: această normă poate propune unica posibilitate de a-l urma pe Cristos ce-i mai rămâne încă unui creștin din epoca postapostolică sau, oricum, creștinului ce trăiește într-o lume non-creștină. b) Origenism
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
activității ascetice: deși prin Decretul lui Ghelasie, la sfârșitul secolului al cincilea, operele lui Cassian fuseseră condamnate ca „apocrife”, adică neortodoxe, tocmai pentru că erau în contradicție cu doctrina augustiniană a harului, totuși, pentru că ofereau creștinilor un fel de „istorie a monahismului” și o nouă evaluare a vieții spirituale, au fost foarte răspândite în tot Evul Mediu. Au fost traduse chiar în greacă (o onoare destul de rară pentru operele latine), și din această traducere s-au păstrat unele extrase. c) Tratatul Contra
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
latini din secolul al cincilea. Bibliografie. Ediții: CSEL 13, 1886 și 17, 1888 (M. Petschenig); Schr 42, 19662; 54, 19672; 64, 19712 (E. Pichery); 109, 1965 (J.-C. Guy). Traduceri: BTP 94, 1991 (L. Dattrino). Studii generale, datorate specialiștilor în monahism (G. Penco, A. de Vogué, F. Prinz); F. Prinz (ed.), Mönchtum und Geselleschaft im Frühmittelalter, Wissenschaft. Buchgesellschaft, Darmstadt, 1976; C. Leonardi, Alle origini della cristianità medievale: Giovanni Cassiano e Salviano di Marsiglia, „Studi medievali” 18 (1977), pp. 491-608 și mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai ales cu susținătorii tezelor antipelagiene ale lui Augustin - lerinezii au fost adesea în polemică, chiar dacă nu explicită, și tocmai de aceea „grupul” din Lérin reprezintă un fenomen important în cadrul creștinismului din secolul al cincilea. Asceții din Lérin practicau un monahism care semăna din multe puncte de vedere cu monahismul galico-creștin a cărui figură predominantă fusese până atunci Martin din Tours, mort cu câteva decenii în urmă; Sulpicius Severus abia scrisese o operă de glorificare a lui Martin când a început
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lerinezii au fost adesea în polemică, chiar dacă nu explicită, și tocmai de aceea „grupul” din Lérin reprezintă un fenomen important în cadrul creștinismului din secolul al cincilea. Asceții din Lérin practicau un monahism care semăna din multe puncte de vedere cu monahismul galico-creștin a cărui figură predominantă fusese până atunci Martin din Tours, mort cu câteva decenii în urmă; Sulpicius Severus abia scrisese o operă de glorificare a lui Martin când a început să ia ființă, prin truda unui nobil numit Honorat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
alt ascet de-acolo) despre existența cenobionului din Lérin, confirmată și de Cassian care vorbește despre „un mare cenobion” prin 427. Aici, Honorat a rămas până când a devenit episcop de Arles în 427-428. Iată, așadar, o altă caracteristică a acestui monahism de la Lérin: comunitatea nu rămâne închisă în sine, ci păstrează un raport fecund cu mediul înconjurător și, întâi de toate, călugării de-aici sunt obișnuiți să urce pe scara demnităților ecleziastice în urma unor experiențe de călugărie, lucru mai puțin frecvent
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]