3,169 matches
-
își caută o mireasă iar una din candidate era Prințesa Patricia de Connaught, fiica fratelui regelui Eduard, Prințul Arthur, Duce de Connaught și Strathearn. Victoria Eugenie a intrat în atenția regelui și cum Prințesa Patricia n-a părut impresionată de monarhul spaniol, interesul lui Alfonso față de Victoria a crescut. Mama lui Alfonso n-a fost încântată de alegerea fiului, în parte din cauza faptului că nu considera familia Battenberg ca fiind regală și în parte deoarece voia ca fiul ei să se
Victoria Eugenie de Battenberg () [Corola-website/Science/315402_a_316731]
-
Țara Galilor, unde au vizitat târgul Anglesey Food și au deschis un centru pentru cei fără adăpost din Newport, În iulie 2005, el era în primul său tur peste ocean, călătorind în Noua Zeelandă și reprezentând-o pe bunica sa care este monarhul Noii Zeelande la comemorările celui de-Al Doilea Război Mondial, iar pentru cea de-a XXX-a aniversare a operei de caritate a tatălui său, „Trustul Prințului”, William și fratele său au dat împreună un interviu pentru prima dată la
William, Duce de Cambridge () [Corola-website/Science/311455_a_312784]
-
de Televiziune și Film. Prințl William a devenit al 1.000-lea membru al Ordinului Jartierei; a fost investit oficial de către regină la 16 iunie 2008 printr-un serviciu la capela St. George a Castelului Windsor. Ultima dată când un monarh și-a numit nepotul în Ordinul Jartierei a fost în 1894, când regina Victoria l-a investit pe Prințul Alfred de Saxa-Coburg și Gotha. Prin tatăl său, Prințul William descinde din regele Henric IV, regele Carol II și Iacob II
William, Duce de Cambridge () [Corola-website/Science/311455_a_312784]
-
fost în 1894, când regina Victoria l-a investit pe Prințul Alfred de Saxa-Coburg și Gotha. Prin tatăl său, Prințul William descinde din regele Henric IV, regele Carol II și Iacob II. Dacă va deveni rege, William va fi primul monarh de la regina Anna care descinde din regele Carol I. Prin mama sa, William este englez descendent din irlandezi, scoțieni, americani și armeni. Prințul William este descendent al tuturor regilor și reginelor Angliei, Marii Britanii și Regatului Unit descendenți ai regelui William
William, Duce de Cambridge () [Corola-website/Science/311455_a_312784]
-
regelui William I cu excepția a patru din ei: regele Henric V, regele Henric VIII, regele George IV și William IV (n-au avut moștenitori legitimi). De asemenea, este descendent al mai multor manarhi pre-Uniune ai Scoției și ai mai multor monarhi străini notabili printre care: Petru I al Rusiei ("Petru cel Mare"), Ecaterina a II-a a Rusiei ("Ecaterina cea Mare"), Nicolae I al Rusiei, Afonso I al Portugaliei, Andrei al II-lea al Ungariei, Ferdinand al II-lea de Aragon
William, Duce de Cambridge () [Corola-website/Science/311455_a_312784]
-
potențial voluntarii puteau completa rândurile Armatei Române cu câteva zeci de mii de soldați având experiența a 2-3 ani de război, cât și din cauza lipsei de înțelegere la adevărata valoare a semnificației politice a voluntariatului - care reprezenta însăși contestarea Dublei Monarhi de către cetățenii ei. Nu numai devotamentul ardelenilor și bucovinenilor față de România a fost contestat, ci a existat și suspiciunea unora precum că soluția voluntariatului a fost aleasă de către prizonierii din Rusia, doar pentru a scăpa din captivitate sau pentru a
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
unii au considerat lovitura de stat drept „capitulare”, o „predare” „necondiționată” în fața sovieticilor și a aliaților lor. Regele Mihai a evitat soarta unui alt fost aliat german, prințul Kiril, regentul Bulgariei, executat de sovietici în 1945, și a fost ultimul monarh din spatele Cortinei de fier care să-și piardă tronul. Actul de la 23 August 1944 se estimează a fi scurtat Al Doilea Război Mondial cu șase luni, salvând sute de mii de vieți omenești. Totodată, aceasta a oferit armatei române posibilitatea
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
Imperiul Austriac. Ungariei i s-a recunoscut statutul de „Regnum Independens”, ca teritoriu separat în cadrul imperiului, după cum a stipulat articolul X din 1790. După încetarea existenței Sfântului Imperiu Roman, (Regatul Ungariei nu a fost parte a acestuia), noul titlu al monarhilor habsburgi - Împărat al Austriei - nu a afectat în nici un fel drepturile Ungariei stabilite de Dietă și de proclamația lui Francisc I. Evoluția regatului a fost marcată de două evenimente importante: Răscoala lui Rákóczi la începutul secolului al XVIII-lea și
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
de amnistie tuturor rebelilor. Succesorul lui Leopold, regele Carol al III-lea (1711-40), a încercat să creeze relații mai productive cu ungurii după semnarea tratatululi de la Szatmár. Carol a cerut aprobarea Dietei de la Budapesta pentru aprobarea Pragmaticei Sancțiuni, prin care monarhul habsburgic urma să guverneze Ungaria nu ca împărat, ci ca rege supus limitărilor constituției și legilor țării. El a sperat că prin aceasta să poată păstra integritatea imperiului în condițiile în care dorea să îi urmeze la tron Maria Terezia
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
Lajos Kossuth și a susținut că modificarea lor necesită aprobarea Dietei Ungare. Pe de altă parte, el a fost de acord că detronarea Habsburgilor de pe tronul maghiar nu a fost legală. Deák a susținut că, atâta vreme cât împăratul conduce ca un monarh absolut, ungurii nu pot decât să reziste pasiv acțiunilor ilegale. Prima fisură a domniei absolutiste a lui Franz Joseph s-a produs în 1859, când forțele Regatului Sardiniei și ale Imperiului Francez au zdrobit armatele austrice în Bătălia de la Solferino
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
absolută era uneori contestată de unii dintre membrii familiei regale, sau chiar de către membrii aristocrației funciare. Aceste caracteristici contrastau puternic cu cele ale culturilor grecești de la sud, unde numeroasele orașe state aveau instituții mult sau mai puțin democratice ori erau monarhii de facto ale despoților locali, (în care transmiterea ereditară a domniei era mai degrabă o dorință decât o lege acceptată), sau, în cazul special al Spartei, monarhie ereditară, (în care puterea aparținea nobilimii militare și preoțimii). De asemenea, orașele-state grecești
Macedonia Antică () [Corola-website/Science/306297_a_307626]
-
deținea rolul conducător ca putere dominantă pe continent, așa cum îl avusese încă de pe vremea lui Ludovic al XVI-lea. În cele mai multe țări europene, adoptarea ideilor Revoluției franceze (democrație, egalitate în fața legii, abolirea privilegiilor, etc.) au rămas ca moștenire generațiilor următoare. Monarhilor europeni le-a fost foarte greu să restaureze starea de lucruri prerevoluționară (monarhie absolută), și au fost obligați să păstreze anumite reforme făcute în perioada domniei napoleoniene. Moștenirea instituțională napoleoniană a rămas vie până în zilele noastre, în multe țări europene
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
ul reprezintă un proces ce constă în identificarea și urmărirea unei oportunități de afaceri, în scopul valorificării acesteia. ul a început să fie recunoscut în timpul monarhului francez Ludovic al XIV-lea care obișnuia să afirme că „burghezii și meșteșugarii vor deveni artizanii bogăției”. De-a lungul timpului mai multe instituții naționale și internaționale având ca principală activitate studierea mediului și a comportamentului antreprenorial au definit "antreprenorul
Antreprenoriat () [Corola-website/Science/315223_a_316552]
-
mod legal la putere. Guvernele în exil apar de obicei în timp de război și de ocupație străină. De exemplu, în timpul celui de-al doilea război mondial, dată fiind ocuparea a numeroase țări de către Germania Nazistă, numeroase guverne europene și monarhi ai statelor ocupate au fost nevoite să se refugieze în Regatul Unit. Dreptul internațional recunoaște dreptul guvernelor în exil de a întreprinde mai multe tipuri de acțiuni. Printre acestea se numără: Totuși, niciuna dintre aceste acțiuni nu pot servi la
Guvern în exil () [Corola-website/Science/311217_a_312546]
-
căsătorit cu Margaret de Austria, sora împăratului romano-german Ferdinand al II-lea. Deși a fost cunoscut în Spania ca Filip ce Pios, reputația politicii lui Filip în străinătate a fost în mare parte negativă - un "om mediocru și nesemnificativ", un "monarh mizerabil", pentru a cita istoricii C.V. Wedgwood, R. Stradling și J. Elliot. Dependența lui Filip de ministrul lui corupt, Ducele de Lerma, a atras multe critici la acel moment și după. Pentru mulți, declinul Spaniei poate fi datat de dificultățile
Filip al III-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310722_a_312051]
-
iunie a ajuns în Suedia. Nunta a avut loc la 7 iunie la Stockholm, urmată de un bal la Kungsträdgården. taliei ei măsurată la doar 48 cm (19 ") și dimensiunea ei pantof 31 (dimensiune de fete" 13) - și, ca căsătoria monarhului nu a fost consumată după nouă ani, au existat speranțe că va oferi un moștenitor pentru tron. A fost remarcată pentru frumusețea ei - talia ei măsura doar 48 cm - și existau speranța că ea ar putea oferi un moștenitor pentru
Hedwig Elizabeth Charlotte de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/320104_a_321433]
-
decorații și medalii. Ea poate fi acordată unei persoane de orice grad în orice ramură militară, precum și civililor sub comandă militară. În Regatul Unit, ea se decernează de obicei direct persoanei decorate sau celei mai apropiate rude a sa, de către monarhul britanic în timpul unei ceremonii ținute la Palatul Buckingham. În țările din Commonwealth în care monarhul britanic este șef de stat, Guvernatorul General este cel care face aceasta în numele monarhului. Împreună cu Crucea lui George —care este distincția echivalentă pentru acte de
Crucea Victoria () [Corola-website/Science/318270_a_319599]
-
militară, precum și civililor sub comandă militară. În Regatul Unit, ea se decernează de obicei direct persoanei decorate sau celei mai apropiate rude a sa, de către monarhul britanic în timpul unei ceremonii ținute la Palatul Buckingham. În țările din Commonwealth în care monarhul britanic este șef de stat, Guvernatorul General este cel care face aceasta în numele monarhului. Împreună cu Crucea lui George —care este distincția echivalentă pentru acte de curaj realizate departe de inamic— este cea mai înaltă distincție acordată pentru curaj în Regatul
Crucea Victoria () [Corola-website/Science/318270_a_319599]
-
direct persoanei decorate sau celei mai apropiate rude a sa, de către monarhul britanic în timpul unei ceremonii ținute la Palatul Buckingham. În țările din Commonwealth în care monarhul britanic este șef de stat, Guvernatorul General este cel care face aceasta în numele monarhului. Împreună cu Crucea lui George —care este distincția echivalentă pentru acte de curaj realizate departe de inamic— este cea mai înaltă distincție acordată pentru curaj în Regatul Unit. este, însă, purtată înaintea Crucii George de o persoană care are ambele distincții
Crucea Victoria () [Corola-website/Science/318270_a_319599]
-
Victoria acordate, a anunțat în iulie 2008 o donație Muzeului Imperial de Război, permițând expunerea colecției sale într-o nouă galerie ce urmează a fi deschisă în 2010. Din 1990, trei țări ale Commonwealth-ului al cărui șef de stat este monarhul britanic și-au instituit propria variantă ce Cruce Victoria. Ca rezultat, vechea Cruce Victoria este uneori denumită în aceste țări „Crucea Victoria Britanică” sau „Crucea Victoria Imperială”, pentru a face distincția față de noile decorații.
Crucea Victoria () [Corola-website/Science/318270_a_319599]
-
frontierele au fost gândite în așa fel încât să ajute la construirea petroductului din Irak, prin Transiordania, spre teritoriile palestiniene. Emirul Hashemit Abdullah, fiul cel mai în vârstă al lui Sharif Hussein, aliat al britanicilor în timpul răzoiului mondial, a proclamat monarh al Transiordaniei. Prevederile mandatului pentru Palestina au fost revizuite în decizia din 16 septembrie 1922, în care s-a precizat administrația separată pentru Transiordania. Guvernul teritoriului era subiect al mandatului și a fost format de emirul Abdullah, fratele regelui Faisal
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
(în limba engleză, "The Governor General of Canada", în limba franceză "Gouverneur général du Canada" sau "Gouverneure générale du Canada") este reprezentantul viceregal oficial al monarhului britanic în Canada. Din 1947, conform actului cunoscut sub numele de "Letters Patent", este și comandantul șef al forțelor militare canadiene, acționând, în numele Maiestății Sale la conducerea efectivelor militare canadiene. Canada este un stat independent din 1867, un dominion britanic
Guvernatorul General al Canadei () [Corola-website/Science/298895_a_300224]
-
este un stat independent din 1867, un dominion britanic, cunoscut și sub numele de Dominionul Canadei (în limba engleză Dominion of Canada). Ca atare, teoretic, Canada este o monarhie, mai exact o monarhie constituțională al carei șef de stat este monarhul britanic, din 1952 Maiestatea Să Regina Elisabeta a II-a. Datorită independenței Canadei, conform actului de independență, BNA Act din 1 iulie 1867 (reluate mereu până la Constitution Act, 1982), puterile efective ale Guvernatorului General al Canadei sunt de fapt foarte
Guvernatorul General al Canadei () [Corola-website/Science/298895_a_300224]
-
Puterea efectivă este exercitată de Parlamentul Canadei, de Primul Ministru și de Guvern (sau Cabinet). Datorită convențiilor constituționale, Guvernatorul General al Canadei își exercită puterile sale, doar la solicitarea și sfatul Primului Ministru al Canadei și a altor miniștrii. Deși monarhul britanic este, teoretic, și șeful de stat al Canadei, în realitate, nici Regina nici Guvernul Britanic nu intervin în afacerile Canadei. Singură putere reală pe care o are monarhul britanic în legătură cu Canada este numirea Guvernatorului General al Canadei, dar cu
Guvernatorul General al Canadei () [Corola-website/Science/298895_a_300224]
-
și sfatul Primului Ministru al Canadei și a altor miniștrii. Deși monarhul britanic este, teoretic, și șeful de stat al Canadei, în realitate, nici Regina nici Guvernul Britanic nu intervin în afacerile Canadei. Singură putere reală pe care o are monarhul britanic în legătură cu Canada este numirea Guvernatorului General al Canadei, dar cu limitarea de a o face la sfatul Primului Ministru al Canadei. Orice modificare constituțională care afectează această funcție trebuie să se facă cu consensul unanim al tuturor celor zece
Guvernatorul General al Canadei () [Corola-website/Science/298895_a_300224]