1,121 matches
-
republicanilor „la câteva milioane” . Dacă republica nu a reușit decât să inspire elitele pașoptiste și politicienii vizionari, „desfășurările istoriei românești, spune analiza din ianuarie 1990, n-au fost propice creării unui sentiment monarhic puternic și durabil”. Mai mult, „precaritatea simțământului monarhic” este o cauză veche, care are reverberații geografice diferite: În Moldova și Țara Românească, succesiunea domniilor a atras nu numai ura țăranilor, dar a creat și un sentiment de insecuritate, cu o reală distanță de percepere a autorității, cum afirmă
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALEXANDRU MURARU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1286]
-
percepere a autorității, cum afirmă corect materialul. În schimb, În Transilvania, popularitatea lui Iosif al II-lea a modificat raportarea românilor la ideea de regalitate, Însă și aici dualismul austro-ungar de la 1867 a reușit să reconfigureze negativ percepția asupra guvernământului monarhic . Raportarea la domnia lui Alexandru Ioan Cuza, În analiza jurnalistică, este oarecum adecvată. Folclorul popular, imaginea legendară a domnitorului, dar și antiteza pe care manualele de istorie comuniste au creat-o mereu Între „dinastia de Hohenzollern” și „ultimul” domn autohton
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALEXANDRU MURARU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1286]
-
sistemice. Aceasta a Îmbrăcat bunăoară forma unei alternative contestatare Împotriva principalelor instituții, producând, pe cale de consecință, două schimbări majore: „relativa Îndepărtare a acestei critici de lacunele cardinale ale guvernării” și transformarea „subită a unei părți din opoziția extraparlamentară În opoziție monarhică”. Analiza constată totodată că alternativa monarhică este o reinterpretare a procesului istoric, a condițiilor legitime În care s-a produs schimbarea de regim din decembrie 1947 și a rosturilor tranziției. În acest sens, epoca totalitară apare, pentru susținătorii restaurației monarhice
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALEXANDRU MURARU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1286]
-
unei alternative contestatare Împotriva principalelor instituții, producând, pe cale de consecință, două schimbări majore: „relativa Îndepărtare a acestei critici de lacunele cardinale ale guvernării” și transformarea „subită a unei părți din opoziția extraparlamentară În opoziție monarhică”. Analiza constată totodată că alternativa monarhică este o reinterpretare a procesului istoric, a condițiilor legitime În care s-a produs schimbarea de regim din decembrie 1947 și a rosturilor tranziției. În acest sens, epoca totalitară apare, pentru susținătorii restaurației monarhice, drept un vid istoric, o Întrerupere
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALEXANDRU MURARU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1286]
-
monarhică”. Analiza constată totodată că alternativa monarhică este o reinterpretare a procesului istoric, a condițiilor legitime În care s-a produs schimbarea de regim din decembrie 1947 și a rosturilor tranziției. În acest sens, epoca totalitară apare, pentru susținătorii restaurației monarhice, drept un vid istoric, o Întrerupere a istoriei poporului român. Dacă „eliberarea de stalinism” Înseamnă repunerea istoriei În tiparele de la sfârșitul deceniului patru al secolului XX, tranziția are „ca sens istoric principal restaurația”, iar tot procesul transformărilor politice implică - În
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALEXANDRU MURARU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1286]
-
individuale ale celor patru regi și efectele acestora asupra Întregii funcționări a monarhiei românești. Pavel Câmpeanu demonstrează foarte bine că două „evenimente asimetrice ale istoriei naționale” - unirea din 1918 și „prăbușirea” hotarelor din vara lui 1940 au implicat direct instituția monarhică, fără a fi Însă determinantul principal nici În primul și nici În al doilea caz. Crizele de succesiune, care au devenit În majoritatea cazurilor crize politice majore, au amalgamat beneficiile dinastiei cu greșelile unui sistem politic tânăr și lipsit de
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALEXANDRU MURARU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1286]
-
o „reconsiderare necritică”, ceea ce generează - cum apreciază autorul analizei că ar fi În cazul de față - viziuni nerealiste, proiecte fără baze sociale sau considerente de praxis politic. Întoarcerea În trecut prin apelul la proiectul interbelic, prin reapelarea la opțiunea pro monarhică este așadar, considerată nerealistă și o proiecție dacă nu eronată, cel puțin hazardată a unei perioade istorice cu grave deficiențe democratice, probleme sistemice și discrepanțe majore. Astfel, acesta concluzionează că „istoria nu se repetă, și aceasta ar fi un temei
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALEXANDRU MURARU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1286]
-
marile dispute privind monarhia și mecanismele sale interne erau evitate de către adepții dinastiei. Serbările de la 10 mai aveau profilul unor Întâlniri sectare, unde membrii și simpatizanții diverselor asociații monarhiste Încercau să le transforme În scurte momente de popularizare a ideii monarhice: Își făceau cunoscute dezideratele politice, punând În evidență simboluri ale dinastiei (imn, steme, sloganuri), de obicei prilejuite de Te deum-uri, urmate de discursuri cvasi-istorice despre perioada monarhiei. Paradoxal, importanța domniilor era inversată ajungându-se ca, În presă și În spațiul
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALEXANDRU MURARU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1286]
-
său la dezvoltarea culturii din al doilea deceniu interbelic, iar Mihai I să fie, prin excelență o speranță, personificarea memorială a monarhiei. În același timp, recrudescența ultranaționalismului, cum remarcă Dennis Deletant , a Însemnat o recuperare parțială, modestă a memoriei instituției monarhice. Ideea preconcepută, că recuperarea obiectivă a trecutului ar fi generat discuții ample În societate despre binefacerile monarhiei, i-a determinat pe reprezentanții guvernamentali să desconsidere punerea În valoare a rolului instituției. Prilejurile de confruntare a instituțiilor și a actorilor politici
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALEXANDRU MURARU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1286]
-
de Dunăre spunea În 1990 că În Bulgaria memoria monarhiei este asociată cu „o serie de catastrofe naționale și calamități care au lovit poporul” și că, datorită „experienței nefaste”, În viața socială a bulgarilor nu era loc pentru reconstruirea trecutului monarhic ; ulterior Însă, după cum remarcă cercetătorul Marcus Wien de la American University (Bulgaria) , reevaluarea memoriei monarhiei (glorificarea sa) a Încercat să fie pusă În antiteză cu imaginea dictaturii partidului stat. În Serbia procesul a fost, de asemenea, complicat mai ales că memoria
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALEXANDRU MURARU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1286]
-
contribu?ia la ?tiin?a istoric?. Dar religia cre?țin?, ca structur? esen?ial? a europe-nit??îi �n Evul Mediu, �?i vede mai apoi subminat? autoritatea asupra societ??îi, ?i �nc? �n mod ireversibil, dinspre partea politic?, măi �nt�i monarhic?, apoi burghez?, precum ?i dinspre ra?ionalismul ?tiin?ific ?i tehnic, industrial ?i mercantil. Simultan, mentalit??ile europene s�nt obligate a-?i modifică ?i identitatea comun? �n raportul dintre continentul lor ?i restul lumii. A prezenta o istorie a
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
tre Francisc I �n �le de France, la sf�r?ițul anilor 1520, coincide cu o abordare mai �ndr?z-nea?? a limbajului modern. Acest limbaj arhitectural este de-aici �nainte singurul capabil s? genereze un stil pe m?sura puterii monarhice absolute pe care o instaureaz? Francisc I. De unde, ambi-?iosul proiect al castelului de la Fontainebleau, �nceput �n 1528 sub conducerea maistrului zidar G. Le Breton (decedat �n 1553), care manifest? o oarecare m?iestrie �n integrarea �n viziuni fran?uze
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
de o tensiune dinamic? extrem?. Geografic, este vorba despre sudul Germaniei, Schwaben ?i Bavaria mai precis ?i despre ?inuturile unite sub flamurile casei de Austria. Contrareforma catolic? triumf? �n aceast? zon?, �nt?rînd puterea ordinelor religioase, �n timp ce autoritatea monarhic? ?i seniorial? se �nt?re?te �n capitale ?i la sate. Elaborarea unui mediu artistic vizual ?i sonor �ntru gloria catolicismului român, a Cur?îi ?i a nobilimii, antreneaz? numeroase comenzi destinate a seduce sensibilitatea oricui. �n acest context, victoria
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
lor, mai ales funciar?. P?m�nturile s�nt de?inute �n acea vreme �n pro-por?ie de 95% de c?tre rege, nobilime ?i cler, adic? de o minoritate a populă?iei. Celebrarea cultului catolic că exercitare a puterii monarhice este �nso?it? de ritualuri glorioase ?i fastuoase �n multiple circumstan?e. Acestea s�nt condi?îi favorabile apari?iei unei arhitecturi spectaculoase, chiar ostentative, deschis? sentimentului barocului. Acesta, p�n? c?tre 1680, const? �n ornamentarea edificiilor, mai ales
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
că indivizii sunt înnobilați cu expresii, materiale sau imateriale, de care nici puterea executivă și nici alți indivizi nu-i pot lipsi, în absența unei motivări raționale stabilite prin proceduri clare și definite, se deschide încet cale antitezei față de puterea monarhică și militară. Această noțiune a fost formulată pentru prima oară în Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii (1776). În scurta perioada dintre 1776 și 1791, au fost produse, de fapt, multe texte considerate drept bază a concepției occidentale asupra democrației. Declarația
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
impusă adevărurilor mai sordide, ce-și cerșeau și ele o cale de venire în cuvânt. Sufletul își amenajează vitrinele în funcție de sezoanele așteptării, mereu deficitare în reîntoarceri, iar venerabilul luminariu al Europei nu se sfia să-și impună exigențele incorigibil de monarhic; duhurile-i ilustre patrulau vigilent. − În Paris simți că trăiești cu adevărat, se agăță Trees de-o evidență la îndemână, mai ales când te bucuri de răgazurile generoase ale vieții casnice. Dispoziția lui Martin fluctuează după cursul acțiunilor la bursă
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
coloane de piatră, însă numai cât să se pneumatizeze de aerul unei perfecțiuni extrem de fragile. El îi împănă saltul cu încredere în sine, ajustându-i apoi circumstanțial măsura exact cât era nevoie ca să nu degenereze în reprobabilul și binecunoscutul hybris monarhic. La apexul curbei extatice, în punctul de maximă instabilitate, trupul suveranei se încredința din ce în ce mai domestic unor prelungi rigidizări - redescoperite fidel cu mult mai târziu de Bernini în Extazul Sfintei Tereza de Avila; prin brațele meșterului, piatra înconjură astfel duios regina
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ca protest față de genocidul comis de Turcia în provincia dependentă Bulgaria. // Arhitectul Thomas Jackson proiectează corpul Examination School la Universitatea din Oxford. Anthony Trollope publică The Prime Minister (din seria romanelor Palliser). Comentariu. Perioada 1861-1876 a marcat, la nivelul instituției monarhice, un regres care, prelungit, risca să creeze o criză constituțională și să conducă ipso facto la desființarea monarhiei. Ce s-a întîmplat? Moartea prințului-consort Albert, mentorul Victoriei, a lăsat-o pe regină atît de descumpănită și de dezorientatㆆ†††, încît, pe
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
aură "mistică" (mistique) a monarhiei. În plus, populația, mai ales cea londoneză, se simțea privată de lipsa apariției în public, atît de fastuos regizată, a suveranului: "it was a magnificent show, never to be missed!" Populația se întreba dacă instituția monarhică pe care ar fi trebuit s-o reprezinte ea își mai avea rostul: exemplul Revoluției Franceze ar fi putut deveni contagios. Chiar și în Parlament s-au auzit voci care cereau abolirea monarhiei în favoarea unei republici parlamentare, ca aceea a
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
1806, cînd Napoleon creează Confederația Rhinului, înglobînd statele germane la vest de Rhin, aflate toate sub protectorat francez. După Congresul de la Viena din 1815, această Confederație este înlocuită de Confederația Germană (Deutscher Bund) formată din 34 de state cu regim monarhic și 4 orașe libere. Acest Deutscher Bund era mai degrabă o federație de state (Staatenbund) decît un stat federal (Bundesstaat). În 1866, Prusia lui Bismarck, învingătoare în războiul austro-prusian, inițiază o altă integrare, sub forma Confederației Germane de Nord (18
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
mult sau mai puțin exact peste limbă: gândirea. Doar prin ambele instanțe (gînd și rostire) se poate realiza înțelegerea. Consecința este că hermeneutica, în raport cu semiotica, este o disciplină mai slabă. Disciplinele "tari" sunt cele cu un singur principiu, monadice și monarhice. Corolarul este că disciplinele slabe, cum este și hermeneutica, sunt "democratice". Din presupoziția că limba este izomorfă cu gândirea (gîndirea și realitatea sunt izomorfe cu limba) deducem că sensul nu ține doar de structura semantic-sintactică a textului, ci și de
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Încât a creat percepția unei puteri malefice de-a dreptul supranaturale a Securității. Frica, mai Întâi cultivată și apoi Întreținută de poliția politică În beneficiul puterii comuniste, a avut aceleași rezultate pe care le obținuseră, cu două secole Înainte, absolutismul monarhic și, la mijlocul secolului XX, nazismul. Deși, raportați la numărul populației, cei care În anii regimului comunist din România au cunoscut În mod direct Securitatea sunt departe de a reprezenta o majoritate, totuși cea mai mare parte a populației a manifestat
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
asasinarea a numeroși demnitari de stat (președinți, primminiștri, generali), ce se adaugă instabilității provocate de tendințele separatiste din insulele Anjouan și Mohéli. De remarcat că cele mai stabile regimuri din spațiul arab s-au dovedit a fi cele din statele monarhice, unde dinastiile aflate la putere chiar de câteva secole (Arabia Saudită, Oman, Qatar, Maroc), pe lângă faptul că au determinat o lipsă de democrație internă, au asigurat în schimb o mare stabilitate internă pe termen lung, aspect care a însemnat pentru unele
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
mulți dintre cititorii săi, încă de când lucrarea circulă în formă de manuscris, la Florența, probabil în 1516. De fapt, cariera lui Machiavelli și celelalte scrieri ale sale sugerează că el nu a sustinut conducerea princiara. Mai curând decât un regim monarhic, Machiavelli părea să prefere cu adevărat o formă de guvernare republicana, în cadrul căreia suveranitatea și autoritatea țin de cetățeni și reprezentanții lor legitimi, si nu de un singur conducător. Discursurile lui Machiavelli arată în mod decisiv că el a preferat
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
a caracterizat o mare parte din istoria administrativă europeană 19. Este unul dintre multele paradoxuri ale istoriei florentine că administrarea guvernării republicane a orașului să fi fost supusă aceleiași tendințe, care este cel mai frecvent asociată cu regimurile feudale și monarhice. Trecerea de la o lume a Căpitani del Popolo la una a Commissari ducali este probabil cel mai dramatic mod de subliniere a caii evolutive și complicate în care a avut loc schimbarea instituțională din Italia în timpul Renașterii. Instituțiile statale renascentiste
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]