1,783 matches
-
pentru stabilirea „curbei etalon”; eprubete pentru „control”; eprubete pentru „probe”. De obicei se lucrează în triplicat pentru standarde și în duplicat pentru control și probe. Dozarea propriu-zisă constă în următoarele operațiuni: se adaugă câte 200 l de soluție de anticorp monoclonal anti pS2-I-125 în toate eprubetele; se adaugă câte 200 l de „standard”, „control” și „probe” (diluate) în eprubetele corespunzătoare; se omogenizează ușor conținutul eprubetelor, cu ajutorul unui agitator de tip „Vortex”; se incubează conținutul eprubetelor timp de o oră, sub agitare
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
practică curent în majoritatea cazurilor trebuie completată atât cu dozarea PR, cât și a pS2. Dozarea pS2 este importantă și pentru faptul că gena care codează proteina este implicată în reglarea transcripției uneia dintre proteinele receptoare (ER). Folosindu-se anticorpii monoclonali, s-a demonstrat că pS2 este exprimată preponderent în tumorile primare ale glandei mamare de tip RE+. Mai mult, s-a observat, în urma determinării simultane a pS2, alături de ER și PR, că tumorile prezintă o heterogenicitate funcțională, în cazul ER
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
exantem Epidemiologice: contact infectant, receptivitate la infecție Hematologice nespecifice: limfopenie, neutropenie sau leucocitoza în cazul suprainfecțiilor bacteriene Virusologice: evidențierea antigenului rujeolic în exudatul faringian sau urină, prin imunofluorescență indirectă (metodă rapidă) izolarea virusului în culturi celulare, prin identificare cu anticorpi monoclonali (metodă costisitoare, dificilă) identificarea virusului prin metoda polymerase chain reaction evidențierea în ser a anticorpilor antirujeolici de tip IgM prin metode imunoenzimatice sau creșterea titrului de anticorpi anti-rujeolici la interval de 10 14, măsurați prin reacții de neutralizare, RFC, ELISA
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
IgM sau creșterea de 4 ori a titrului din 2 probe de ser recoltate la 10-14 zile interval, prin metodele hemaglutino-inhibare, ELISA, latex aglutinare pasivă. În cazurile de diagnostic incert la gravide se poate evidenția antigenul rubeolic prin testul anticorpilor monoclonali din produsul de biopsie placentară. Diagnostic diferențial Rubeola postnatală trebuie diferențiată de alte erupții virale, scarlatina ușoară, parvoviroze (B19), lues, erupții medicamentoase. Malformațiile congenitale infecțioase, în afara rubeolei, iau în considerare următoarele etiologii: toxoplasmoza, citomegaloviroza, herpesul diseminat, listerioza, sifilisul. Tratament In
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
alterările cromozomiale mai sus menționate s-a impus investigarea altor gene asociate cu transformarea tumorală a celulelor meningeale. Studierea clonalității meningioamelor prin analiza markerilor cromozomului X și cu ajutorul reacției de polimerizare în lanț, a sugerat că majoritatea meningioamelor au origine monoclonală prezentând o singură mutație a genei NF2. În meningioamele multiple (fig. 4.68), există cazuri în care tumorile au origine monoclonală, susținând teoria diseminării celulelor tumorale în spațiul subarahnoidian, dar și cazuri în care se decelează mutații diferite ale genei
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
prin analiza markerilor cromozomului X și cu ajutorul reacției de polimerizare în lanț, a sugerat că majoritatea meningioamelor au origine monoclonală prezentând o singură mutație a genei NF2. În meningioamele multiple (fig. 4.68), există cazuri în care tumorile au origine monoclonală, susținând teoria diseminării celulelor tumorale în spațiul subarahnoidian, dar și cazuri în care se decelează mutații diferite ale genei NF2 susținând teoria tumorigenezei independente și a originii policlonale [6,24]. Factorii hormonali (receptorii proteici citozilici pentru estrogeni și în special
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
Pacienții necesită evaluare oncologică pentru stadializare corectă și stabilirea gradului de extindere a bolii. Tratament: principalul mijloc de tratament este radioterapia pentru formele localizate intraorbital primar. Se mai utilizează, de la caz la caz, radioterapie asociată cu chimioterapie, imunoterapie cu antigeni monoclonali, corticoterapie sau tratament chirurgical. De tratament chirurgical pot beneficia formele cu complicații oculoorbitale. Se recomandă decompresiune orbitală cu rezecție subtotală a tumorii, totdeauna ca anexă a tratamentului oncologic. Prognosticul este foarte bun pentru formele localizate intraorbital, mai rezervat în cazurile
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
autoimunității în patologia endocrină (Doniach, Roith, Bastenie). III. PERIOADA MODERN| a evoluției endocrinologiei se caracterizează prin: aplicarea practică a descoperirilor în domeniul imunologiei pentru stabilirea metodologiei dozărilor radioimunologice, a căror sensibilitate a crescut prin posibilitatea de a se produce anticorpi monoclonali; identificarea factorilor de creștere, molecule esențiale pentru controlul endocrin și paracrin al creșterii, cu implicații și în carcinogeneză (EGF); identificarea de noi hormoni: hormonii hipotalamici (decoperiri încununate cu premiul Nobel: Scally, Guillemin); hormonii tubului digestiv; descoperirea conceptului de sistem APUD
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
autoanticorpii, limfocitele autoreactive și citokinele. Dozarea autoanticorpilor se poate face: prin fixare pe antigenul propriu (specifici), prin imunofluorescență (Tg, TPO), hemaglutinare (Tg, TPO), antigeni fixați pe o fază solidă (Tg, TPO), antigen în fază lichidă și competiție cu un anticorp monoclonal fixat pe o fază solidă (TPO), antigen în fază lichidă și precipitare a complexului (Tg, TPO, T3, T4); prin măsurarea efectelor biologice: se adresează în special dozării autoanticorpilor dirijați contra receptorilor TSH. Se realizează prin mai multe metode: inhibiția fixării
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
independent de ACTH (15-20% din totalul hipercortizolismelor) este consecința unei secreții autonome de glucocorticoizi de la nivelul corticosuprarenalelor. 1. Adenom corticosuprarenal cca 10% din hipercortizolisme; patogenie neclară ar putea fi rezultatul expresiei inadecvate a receptorilor cuplați cu proteina G. Tumorile sunt monoclonale; tumora este încapsulată, cu diametru de 1-6 cm, și cântărește 10-70 g. Histologic predomină celulele din zona fasciculată. 2. Carcinom corticosuprarenal sub 10% din totalul hipercortizolismelor; vârsta medie a diagnosticului este 38 de ani; tumora este încapsulată, foarte bine vascularizată
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
a proteinelor excretate în filtratul glomerular - de supraîncărcare (“prin prea-plin”overflow) produsă prin mecanism mixt glomerular și tubular din cauza producției crescute sanguine de proteine anormale care pot trece bariera glomerulară. Situația este întâlnită în hemopatii maligne ca leucemii sau gamapatii monoclonale (ex. mielomul multiplu). - tisulară - consecința unor procese inflamatorii sau neoplazice la nivelul tractului urinar. C. După cantitatea de proteine eliminată, proteinuria poate fi: - ușoară (0,3-1 g/24 ore) - în nefropatii tubulo-interstițiale, în IRA intrinsecă sau în faza de remisiune
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
minime - proteinurie neselectivă - conține albumină și cantități semnificative de globuline și alte proteine cu greutate moleculară mare, traduce afectare glomerulară severă acută sau evoluție spre afectare glomerulară cronică. Există situații când în urină se elimină proteine anormale, sugestive pentru gamapatii monoclonale. Metoda completează informațiile și asupra originii proteinuriei: - glomerulară - conține predominant albumină (apare în stadiile inițiale ale GN) - tubulară - în NTI acute și cronicemixtă (glomerulară și tubulară) - în glomerulopatii avansate, cu afectare concomitentă severă tubulo-interstițială. 4. Hematuria (vezi și „Noțiuni de
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
Investigații imunologice Sunt necesare deoarece există multiple afecțiuni renale cu determinism imunologic. Investigațiile urmăresc determinarea: - imunoglobulinelor (Ig) serice (tip de imunoglobuline - IgA, IgM, IgG și concentrație serică) - necesară pentru diagnosticul anumitor nefropatii glomerulare (ex. nefropatia cu IgA) sau a gamapatiilor monoclonale adresate nefrologului în contextul afectării renale asociate. Crioglobulinele sunt Ig speciale dotate cu proprietatea de a precipita la temperaturi sub 37ș C și redizolvarea la încălzirea serului. Există mai multe tipuri de crioglobuline, dozarea este necesară pentru diagnosticul nefropatiei crioglobuline
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
este adaptat gradului de risc. Se utilizează măsuri de nefroprotecție nespecifice, corticosteroizi, ciclofosfamidă, ciclosporină după caz. Alți agenți propuși sunt: tacrolimus (agent imunosupresor asemănător Ciclosporinei), micofenolat de mofetil (suprimă proliferarea limfocitelor B și generarea limfocitelor T), rituximab și eculizumab (Ac monoclonali creați prin inginerie genetică împotriva unor componente specifice implicate în patogenia bolii). 4. NEFROPATIA GLOMERULARĂ MEMBRANO-PROLIFERATIVĂ Este o formă de NG severă care reprezintă o cauză importantă de IRC terminală. Incidența este scăzută, fără relație cu sexul, mai frecventă la
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
hemoptizii, hematurie), hematoame cu localizare articulară, subcutanată, musculară etc. Este manifestarea clinică majoră a diatezelor hemoragice. Reprezintă una din cauzele frecvente de anemie feriprivă, este cauza anemiei posthemoragice acute, face parte din tabloul clinic al leucemiilor acute, sindroamelor mieloproliferative, gamapatiilor monoclonale (boala Waldenström) etc - alte simptome și semne sunt pruritul, febra, transpirațiile, icterul. Pruritul generalizat apare în orice hemopatie însoțită de hiperproducție de acid uric (sindroame mielo- și limfoproliferative). Febra este un semn frecvent în leucemii, limfoame, pancitopenii (febră septică), crizele
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
mutații/anomalii cromozomiale, studiul clonelor celulare în afecțiuni ca LMC, leucemii acute, precum și urmărirea efectului terapiei. 5. Imunofenotiparea este o metodă de studiu a sângelui periferic sau a măduvei hematogene care urmărește detecția markerilor de suprafață și intracitoplasmatici (utilizează Ac monoclonali pentru diferiți markeri, tipuri celulare etc). Este indicată în aplazia medulară, anumite tipuri de anemii, leucemii, limfoame etc. 6. Studiile izotopice au indicații diverse: măsurarea duratei de viață a eritrocitelor, a plachetelor, măsurarea volumului total al globulelor roșii și a
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
următoarele reguli: o asocierea mai multor citostatice în doze optime o administrare în cure repetate chirurgical: biopsie, laparotomie + splenectomie, excizia radicală a adenopatiilor - terapie în studiu - transplantul de celule stem hematopoietice. LIMFOAME NONHODGKINIENE Definiție, epidemiologie Limfoamele nonHodgkin (LMNH) sunt proliferări monoclonale ale celulelor limfoide. Sunt mai frecvente decât boala Hodgkin. Incidența este mai mare la bărbați și la rasa albă, crește cu vârsta, expunerea la radiații și substanțe chimice (benzen, coloranți, azbest, arsenic, cauciuc, îngrășăminte, insecticide). Se discută și rolul virusurilor
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
asimptomatici, cu adenopatii mici, se urmărește evoluția. Se tratează stadiile III și IV cu scheme puțin agresive. - în celelalte forme se utilizează monochimioterapie/polichimioterapie moderat agresivă sau polichimioterapie agresivă în funcție de pacient și de tipul de limfom - alte resurse sunt: Ac monoclonali, radioterapie - în LMNH agresive și foarte agresive se preferă tratament combinat: chimioterapie + Ac monoclonali anti-CD20 + radioterapie. Poate fi indicat precoce transplant autolog de măduvă osoasă. DIATEZE HEMORAGICE Definiție, noțiuni generale Diatezele hemoragice (sindroamele hemoragice) sunt stări patologice caracterizate prin sângerări
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
scheme puțin agresive. - în celelalte forme se utilizează monochimioterapie/polichimioterapie moderat agresivă sau polichimioterapie agresivă în funcție de pacient și de tipul de limfom - alte resurse sunt: Ac monoclonali, radioterapie - în LMNH agresive și foarte agresive se preferă tratament combinat: chimioterapie + Ac monoclonali anti-CD20 + radioterapie. Poate fi indicat precoce transplant autolog de măduvă osoasă. DIATEZE HEMORAGICE Definiție, noțiuni generale Diatezele hemoragice (sindroamele hemoragice) sunt stări patologice caracterizate prin sângerări spontane/provocate determinate de alterarea procesului normal de hemostază. Hemostaza este un ansamblu de
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
sindrom Cushing, obezitate, diabet zaharat, risc de infecții, psihoze, miopatie, hipokaliemie, osteoporoză, cataractă, complicații cardiovasculare. - imunosupresoare: Ciclofosfamidă, Azathioprină (Imuran), Micofenolat mofetil (discutabil pentru nefrita lupică) etc sub strictă supraveghere a efectelor secundare - alte tipuri de medicație: - terapie biologică: Belimumab (Ac monoclonal uman), Atacicept - imunoglobuline i.v. - analgezice în formele cu durere cronică (inclusiv opiozi), tratament local (creme fotoprotectoare, preparate cortizonice), anticoagulante în sindromul antifosfolipidic, medicație adaptată complicației de organmedicații în studiu: Lupuzor (agent imunosupresor), DHEA (dehydroepiandrosteron - neurosteroid). DIABETUL ZAHARAT Definiție Diabetul
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
până la 1,5mg/kg/zi cu cîte 25mg/zi Azatioprina-doză dublă ca 6MP Nu este T de menținere metotrexatul sau ciclosporina și nici corticosteroizii Terapii care încearcă Micofenolate mofetil Heparină, nicotină,inhib leucotriene, ulei pește, infliximab, epidermal growth factor, anticorpi monoclonali, antagoniști alfa-4-integrine probiotice Chirurgia I.Colită fulminantă;Megacolon toxic II. Electivă la pacient care t medicală ineficace, efecte adverse importante, inacceptabile, calitatea vieții joasă, cortico dependență III. Identificarea displaziei sau a CCR Colectomie cu ileostomie Colectomie cu ileal pouch-anal anastomoză
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
de miocite prin intermediul receptorilor MAC-1 (CD11b/CD18) (87). Neutrofilele activate de la nivelul miocardului eliberează radicali liberi de oxigen și alte citotoxine (88) în timpul clampării și după declamparea aortei. Existența receptorilor specifici de aderare ai neutrofilelor a fost demonstrat cu ajutorul anticorpilor monoclonali anti MAC-1 care reduc aderarea neutrofilelor, edemul și disfuncția diastolică a ventriculului stâng (89). Atât edemul miocardic, cât și distensia cordului cardioplegizat au drept consecință reducerea contractilității (89). Deși performanța finală a cordului depinde de multe variabile, activarea complementului și
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
enzimei; în plus, stimularea apo C II-mediată a activității enzimei își are originea în particularitățile structurale ale acestui domeniu; 2. un domeniu mic C-terminal, ce modulează specificitatea substratului și este determinant major al legării heparinei. Studii efectuate cu anticorpi monoclonali specifici pentru domeniul C-terminal au obiectivat o inhibare a acțiunii lipolitice a LPL cu afectarea parțială a activității esterazice. Aceste rezultate indică rolul domeniului C-terminal in procesul de lipoliză, posibil prin inițierea interacțiunii cu substrate insolubile. Mai mult
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
multe studii pe modele animale care au raportat implicarea ICAM-1 în mecanismul etiopatogenic al diabetului zaharat de tip 1. Astfel, exprimarea ICAM-1 pe celulele ? pancreatice accelerează distrugerea lor de către limfocitele T citotoxice la șoarecii NOD [103]. Administrarea de anticorpi monoclonali anti ICAM-1 la șoarecii NOD determină o blocare definitivă a apariției diabetului [38]. În sfârșit, moleculele de ICAM-1solubil exogen au un efect inhibitor important asupra dezvoltării diabetului autoimun la șoarecii NOD [54]. Prin toate cele de mai sus, gena care
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
în final formarea de neovase (11). Poziționarea pericitelor la nivelul capilarelor este similară cu cea a celulelor musculare netede a arteriolelor mici și se pare ca reglează fluxul sangvin intraluminal. Pericitele dispar precoce în evoluția RD. Ele reacționează cu anticorpi monoclonali 3G5, care reacționează și cu celulele insulare. Acești anticorpi par să reacționeze cu ganglioziele aciclice GD3. Co-activarea pericitelor retiniene și a celulelor endoteliale a demonstrat că pericitele pot regla bariera celulară endotelială, chiar dacă celulele nu sunt în contact direct. Dacă
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92262_a_92757]