641 matches
-
și care pe lângă el părea o fetiță de șapte ani. Dânsa, după ce m-a liniștit, ne-a făcut cunoștință. Ciudat, după vreo zece minute de conversație tânărul nu mi s-a mai părut atât de monstruos sau, mai bine zis, monstruozitatea lui a început să mi se pară benignă și demnă de atenție ca aceea a unei cămile de la Grădina Zoologică. Trebuise să vină în camera mea pentru că dincolo maică-sa proba rochia. Nu era chiar atât de tânăr, avea douăzeci
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
poate să-ți ajungă două zile. Marc Milosevic îl privi cu ochii holbați de groază. — Dar ce, aveți de gând să mă lăsați aici, în mijlocul deșertului? întrebă ca și cum n-ar fi fost în stare să accepte un fapt de o monstruozitate de neconceput. — Îndeplinim ordine. — Dar de ce...? aproape scânci, pierzându-și cumpătul. De ce? Tuaregul m-a iertat. — Tuaregul ăsta e foarte liber să facă ce vrea, deși eu personal nu sunt de acord cu hotărârea lui - îi răspunse calm. Comendatorul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
unui Papini... Atât în autoanaliză, cât și în exprimare, M. pare un personaj cunoscut: poartă în sine datele unei experiențe de lectură arhicunoscute. Și dacă tot am amintit de Papini, nu-l putem lăsa neamintit pe Eliade, cel din Huliganii. Monstruozitatea lui M. de acolo se trage. Avem de-a face în Intermezzo cu un duel agonic între două monstruozități, cea a femeii și cea a bărbatului; prima este devenire, se construiește în contact cu alteritatea - mai precis, cu bărbații -, a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
experiențe de lectură arhicunoscute. Și dacă tot am amintit de Papini, nu-l putem lăsa neamintit pe Eliade, cel din Huliganii. Monstruozitatea lui M. de acolo se trage. Avem de-a face în Intermezzo cu un duel agonic între două monstruozități, cea a femeii și cea a bărbatului; prima este devenire, se construiește în contact cu alteritatea - mai precis, cu bărbații -, a doua se prezintă a fi matură din fașă, este de natură patologică, consecventă cu sine, în sensul seducătorului kierkegaardian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
pentru că e împachetat în ambalajul unui thriller, ale cărui mize, estetice și morale, sunt însă cu mult depășite. În Al 27-lea oraș (Editura Polirom, 2007, traducere și note de Ion Crețu) se respiră un aer orwellian și se întâmplă monstruozități, plasate printre faptele de zi cu zi de mâinile discrete și dibace ale unui conspirator. Unul dintre orașele-simbol ale Americii, în care echilibrul emigranților destabilizează echilibrul „localnicilor“ și cel al avidității după putere pe cel al confortului normalității, e deconstruit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
numită și simbolică, atunci când este în joc ceva „cu totul altfel“ (gänzlich Ungleichartiges) (Prolegomene, § 57). Sau calea hi perbo lică, cele noumenale fiind considerate „obiecte hiperbolice“ (§ 45). În ceea ce privește sublimul, acesta produce sentimentul de absență a limitei și de înfricoșare (Ungeheuer, „monstruozitate“), încât scapă oricărei analogii (Critica facultății de judecare, § 26). Nu întâmplător sublimul kantian avea să fie văzut mai târziu ca un fenomen profund paradoxal, saturat (JeanLuc Marion). Doar că atunci când caută să determine ceva sigur și evident în ordinea cunoașterii
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
practică a Aceluiași și a Diferitului“. Pe de altă parte, sesizează imposibi litatea noastră de a gândi enumerarea borgesiană, dincolo de „farmecul exotic al unei alte gândiri“. În acest fel, combina țiile sale par periculoase și, cu toate că nu descrie ceva monstruos, monstruozitatea se strecoară în „acel alb interstițial care separă ființele unele de altele“. Nu aș consimți la acest mod de a judeca lucrurile, deși poate fi avut în vedere. Desigur, Borges aduce în față ceva realmente de negândit. Orice clasificare eșuează
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
tradițional asupra celor doi termeni și așezând centrul de greutate al iubirii lor în dimensiunea departelui și invizibilului (scrisoarea, telefonul, cuvântul, muzica), și nu al aproapelui și atingerii (imaginea și trupul). Din punct de vedere psihologic, ea reprezintă însă o monstruozitate. Friedgard îi reproșează lui Cioran că a făcut-o să se simtă utilizată "ca o păpușă" și că doar noaptea poate uita (ziua fiind "îngrozită") "felul cu totul neobișnuit pentru mine, exaltarea (Uberschwenglichkeit), cu care m-ați manipulat (behandelten)..." Formația
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Între prieteni, era stilul lui și Gargajo, extrem de nervos, Începu să salute În dreapta și În stînga și spuse că a stat la masă, că a fost nevoit să meargă la niște rude. Era ziarist și Încă foarte abil și În pofida monstruozității lui, pe care ghitarele de flamenco, vinul și coniacul, atmosfera aceea de petrecere și frumusețea femeilor o sporeau la culme, Gargajo era iubit de mulți dintre bărbații aceia care acum Îl Îmbrățișau și-i strigau că pentru petrecerile lunii octombrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
injurii și calomnii prin presă și întruniri aruncate în contra noastră. Orice minciună, cât de exorbitantă, era bună și numaidecât primită și legalizată de ziare ca adevărată, numai să fi fost de natură a veștezi reputațiunea noastră de oameni onești. Orice monstruozitate se stârnea, era imediat colportată și prezentată ca fapt sigur, autentic comis de infamii colectiviști. În asemenea condițiuni viața noastră devenea intolerabilă.” Martie 1888 “În ziua de 22 martie 1888, zi caldă și frumoasă de primăvară timpurie, ne-am adunat
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
și i-a măcelărit trupul prin înlăturarea egalității dintre oameni (p. 231). Noul despot l-a chemat la Siracuza ca să-i arate ceea ce se poate face din construcția lui imaginară (p. 231), căci vrea să pună și iscălitura lui sub monstruozitatea pe care o plănuiește (p. 233). Declarându-se credincios ideilor sale de odinioară, Platon consideră propunerea drept o batjocorire a ideii de republică și refuză să-i fie părtaș, căci preferă să fie învins într-o bătălie mare decât să
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
În șir, pînă la căderea nopții. CÎteodată Îndrăzneam să explorez vila. Astfel mi-am dat seama că distrusese lespezile funerare din criptă și că scosese sicriele. Nu-l mai credeam nebun și nici nu mai vedeam În acea profanare o monstruozitate, ci doar o coerență tragică. CÎnd Îl găseam, vorbeam ceasuri la rînd, așezați lîngă foc. Julián mi-a mărturisit că Încercase să se apuce din nou de scris, Însă nu putea. Își amintea vag propriile cărți ca și cînd le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu motive suficiente, dar care, cu toată această dificultate și imposibilitate, este o impresie cu desăvârșire unitară și irezistibilă, care fără voie se transformă în cea mai deplină convingere?... Ce fel de convingere? (O, ce mult îl chinuia pe prinț monstruozitatea, „caracterul înjositor“ al acestei convingeri, al „acestei presimțiri groaznice“, și cum se acuza singur!) Spune, dacă ai curaj, ce fel? își zicea el neîncetat, cu reproș și provocare - formulează, ia-ți inima în dinți și exprimă-ți gândul limpede, precis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care discutase din caleașcă cu Evgheni Pavlovici ajunse să ia în închipuirea lui dimensiuni înspăimântătoare și misterioase. Esența enigmei, pe lângă cele două fațete ale chestiunii, consta pentru prinț în întrebarea întristătoare: tocmai el va fi fiind vinovat de această nouă „monstruozitate“ sau numai?... Însă nu spunea cine ar mai fi putut să fie. Cât despre literele N.F.B., aici, după părerea lui, nu era decât o ștrengărie nevinovată, chiar ștrengăria cea mai copilărească, încât i-ar fi fost rușine să se gândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nici cel mai mic gând „dublu“ cu privire la posibilitatea ca această fată să-l iubească și chiar la posibilitatea ca el s-o iubească pe ea. Eventualitatea dragostei ei pentru el, „pentru un om ca el“, ar fi considerat-o o monstruozitate. I se năzărea că, pur și simplu, era o ștrengărie din partea ei, dacă va fi existat ceva cu adevărat; însă el era cumva prea indiferent față de ștrengăriile propriu-zise și le găsea ca fiind prea în firea lucrurilor; el, la rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ne aparținem. Răpindu-ne firii și redîndu-ne nouă, tristețea-i o izolare substanțială a firii noastre, în deosebire de împrăștierea ontologică a fericirii. În "accesele" de milă se manifestă o atracție secretă pentru "proastele maniere", pentru murdărie și degradare. Orice monstruozitate este o perfecțiune față de lipsa "bunului-gust" al milei, acest rău cu aparențele reale ale blândeții. În mormanul de pete și de devieri ale naturii sau în rafinamentul vicios al minții, nu veți găsi o perversiune mai întunecoasă și mai frământată
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de când e lumea. Parcă de secole n-am fi opus mizeriilor ce ne veneau de la alte popoare decât răspunsul înțelepciunii pasive a țăranului: "Să treacă de la noi!" Nu există o ființă mai umană decât românul. Acesta e dezastrul. La orice monstruozitate, țăranul îți va răspunde invariabil: "între oameni se întîmplă toate". Excesul de înțelegere, din fuga de conflict și de dramă. Acesta e și sensul scepticismului, în general. Românii n-au aproape nici o înțelegere pentru istorie, căreia-i substituie concepția destinului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
într-o continuă protestare. Iar dacă această protestare este minoră, ea nu reprezintă mai puțin, într-o însumare colectivă, nivelul constant al unei revolte. România, fără un mare fenomen politic viitor, decisiv și esențial existenței ei, mi se pare o monstruozitate, o perfidie a istoriei, o glumă de prost gust. O Românie viitoare, ce ar putea fi totuși foarte apropiată, va trebui să devină o fatalitate sud-est europeană și, lichidîndu-și balcanismul, să reabiliteze această periferie. În viitor să ne fie rușine
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sterilizează prin ardere timpul eliberat, descătușat de dupa marele ’22. Meritele stilistice, limbajul elevat, prețiozitățile ce descopăr un stăpânitor versat al cuvântului Încă nepurtat, trec pe planul doi față de mesaj. Toate acestea sunt doar instrumente de cioplit chipul hidos al totalitarismului. Monstruozitatea sistemului apare În toată hidoșenia lui fascista. Și acesta-i marele merit și câștig al cărții. Un raspuns către public avea să realizeze Constantin Hușanu de abia În noiembrie 1996, În „Convorbiri literare”, cănd despre „Omar din dealul Copoului” scria
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
după fantezia gastronomică a bucătarului. Poftește apoi la scaieți de Cartagina, dreși cu oțet îndoit cu miere și asezonați cu chimen. Râde printre îmbucături. Asta zic și eu civilizație! — Ce? se interesează politicos Gallus. — Am ajuns să ne delectăm cu monstruozitățile de care fug toate patrupedele. Își linge degetele. O mâncare cu adevărat pe placul zeilor. Împunge în aer. — Nu-mi lipsește niciodată de pe masă. Asinius Gallus surâde măgulit și abia după ce-l vede pe Libo cât de cât îndestulat se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de pe el, intră Într-un fel de confuzie În ce privește dungile”. „Contele de Saint-Germain!” am zis eu. „Ia te uită!” „De ce, Îl cunoști?” „Dacă v-aș spune că da, nu m-ați crede. S-o lăsăm baltă. Eu am aici o monstruozitate de patru sute de pagini Împotriva erorilor științei moderne: Atomul, o minciună iudaică, Eroarea lui Einstein și secretul mistic al energiei, Iluzia lui Galileu și natura imaterială a lunii și a soarelui”. „Dacă-i pe-așa”, zise Diotallevi, „ceea ce mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-și depisteze atât de ușor prada. Nu păreau să aibă nici ochi, nici urechi, nici nări. Posedau, oare, vreun simț de care oameni erau lipsiți? Într-o zi, poate că un cercetător va avea ocazia să disece una dintre aceste monstruozități și să dea un răspuns la această întrebare. Într-o zi, mai târziu. Ea nu avea nici un chef să asiste la autopsie. Vasquez îi înmână lui Gorman aruncătorul său de flăcări și-și luă pușca. Apoi scoase dintr-o sacoșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
impus de el, ar fi fost suportabilă pentru toți, pentru că ne făcea să respectăm viața și să învățăm sumedenie de lucruri. Am fi putut uneori ignora că suntem deținuți dacă închisoarea nu ne-ar fi reamintit în permanență că există. Monstruozitatea acestei hidre bolșevice nu a pregetat însă să continue să ne lovească fără milă în ceea ce aveam mai scump. Hai să facem o mică pauză draga mea, am vorbit de ceai și parcă aș bea un ceai bun rusesc, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vă placă ambianța, ca să uitați de interdicția cu fumatul. Sidonia urmărea din când în când poala rochiei împinsă de picioare, avea o mișcare amplă, grațioasă, o mulțumea. O vânzătoare stropea trotuarul măturat proaspăt, avea pulpe groase, pline de pilozități, o monstruozitate și era așa tânără! Iată-mă pornită din nou la un drum absolut neobișnuit pentru mine, se lansă Sidonia, am impresia că revederea noastră de sub stejar se poate chema întâlnire, acasă, când am realizat asta, m-a cuprins un sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
le auzeam chiar dacă nu erau pronunțate. Ceea ce o tulbura în primul rînd pe doamna Bordaz era parfumul trandafirilor mei, un parfum persistent și pronunțat. — alții nu miros așa de frumos, susură doamna Bordaz. Bineînțeles că nu. majoritatea trandafirilor sunt niște monstruozități vegetale care au formă, impresionează prin volum și culoare, dar nu au fond, adică nu au miros, altfel spus rămîn seci și fără suflet. — Un trandafir există cu adevărat numai dacă degajă o aromă a lui. Parfumul este adevărata semnătură
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]