1,270 matches
-
limbaj „poetic” prin care sunt exprimate cunoștințe despre lumea fizică și socială (de la Theagenes din Regium și Lucretius la Lang, Tylor, Frazer); c) o alegorie prin care sunt prezentate valori morale (de la Diodor din Sicilia și Denis din Halicarnas la moraliștii Iluminismului); d) o „boală a limbajului” care deformează cunoștințele despre fenomenele astronomice (M. Müller); e) o ideologie, adică o „explicație deformată” a relațiilor sociale (de la K. Marx la R. Barthes și numeroși reprezentanți ai curentului cultural studies); f) o raționalizare
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În orice adunare veselă, se distribuie vin din belșug, pentru copiii din cor și cei adunați În biserică. Astfel Încât În fiecare an această liturghie degenerează În strigăte și scandal - pe care le evocă toate documentele interne ale Bisericii, predicile, scrierile moraliștilor, uneori până În secolul al XVIII-lea (J. Heers, 1983, p. 180). Comportamentul carnavalesc transpare ca atâtea forme ale universului ritual popular din condamnarea lui de către textele culturii de elită: Aceste texte - primul cunoscut datează de la 1198 - vorbesc despre mii de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1983, p. 180). Comportamentul carnavalesc transpare ca atâtea forme ale universului ritual popular din condamnarea lui de către textele culturii de elită: Aceste texte - primul cunoscut datează de la 1198 - vorbesc despre mii de fantezii, acte exuberante și ireverențioase, extravaganțe, pe care moraliștii le vor repovesti cu plăcere, pentru a Împodobi, cu clișee comode, discursurile și predicile lor. Clericii defilau cu măști de figuri monstruoase, În haine de femei sau În ținuta oamenilor de rând, a saltimbancilor sau a histrionilor. Ei țin slujbe
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pleiada următoare, simbolistă, de poeți. Cu ezitări și obscurități, câteva tălmăciri (din Hugo, Petöfi, Leopardi sau Catulle Mendès) nu trec de faza sârguinței juvenile. Tenace, D. forțează intrarea în Parnas până în preajma celui de-al doilea război; cu înclinații de moralist, cultivă maxima și paradoxul, pastelul neoclasic, catrenul umoristic. Produce, cu elan artizanal, pantume în special (ceea ce speră, cu naivitate, să-l singularizeze în peisajul literar), rondeluri și sonete, modeste altfel și departe de turnura impecabilă ce o pretinde genul. De
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
în schimb teatrul („capiștea dumnezeilor elinești”) îi apare lui, suflet evlavios, ca o ispită păcătoasă; tot așa, unele apucături ale femeilor, portul franțuzesc, obiceiurile noi sunt năravuri rele, oploșite acolo unde nu mai există smerenie. În felul lui, e un moralist, presărându-și însemnările cu „învățături”, așa cum face, pentru fiul său, în Cuvânt pentru fiul Toma. Cutremurat de atâta necredință câtă dospește în juru-i, el vede în orice cataclism sau dezastru semne ale mâniei cerești. Violență, cruzime, jafuri, omoruri îngrozitoare, războaie
DOBRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286799_a_288128]
-
iar nu expediat (și din cauza apropierii periculoase de schema epicului de senzație), s-ar fi putut număra printre realizările cele mai bune ale deceniului al treilea. Târziu, după 1960, D. l-a „restaurat”, îmbogățind substanța epică, inserând multe comentarii de moralist, unele în sensul ideologiei regimului la putere. Într-un fel, Nopți la Ada-Kaleh (1932) reprezintă un volet complementar al Adoratei. Nevoia cvasimaladivă a Victoriei de a fi iubită cu pasiune găsește acum o soluție aparent facilă - cea a „amantului imaginar
DIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
exact ce li s-a menit să spună, fără ezitări, fără ambiguități. [...] Darul acestei poezii este de a canaliza nemijlocit spre frumusețe și distincție expresivă tot ce-ar părea sortit să se exprime altfel, în limbajul mai curând al unui moralist exasperat de urâtul vieții. LUCIAN RAICU SCRIERI: Invocație nimănui, București, 1971; Elegii de când eram mai tânăr, București, 1973; Proprietarul de poduri, București, 1976; La dispoziția dumneavoastră, București, 1979; ed. (À Votre disposition), tr. Constantin Crișan și Marc Rombaut, pref. Romul
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
unei acțiuni de dirijare a conștiinței publicului, de conștientizare a zonelor de urgență, nu tematică, ci ontică. Critica literară trebuie să militeze și pentru realism, și pentru o literatură angajată, definind termenii de realism și angajare”. Dar, în același timp, „moralistul, psihologul, filosoful, criticul și sociologul trebuie să se întâlnească în aceeași persoană cu scriitorul. Critica fără talentul scrisului nu are șansa să determine modificări în conștiințe, modificându-și ea însăși conștiința.” E limpede programul (utopic în condițiile culturii de masă
CULCER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286566_a_287895]
-
romanul Licheni (1974). Din perspectivă modernă este abordat mitul creației în romanul Baladă neterminată (1988). La fel în proza scurtă, nuvelele și povestirile din Umbra ulmilor tineri (1976), Viața și încă o zi (1980), Sincere felicitări (1991). C. este un moralist fin, grav și melancolic, un sentimental care își cenzurează impulsurile printr-o prismă etică evidentă. Ca dramaturg, cu piese reprezentate în țară și în străinătate (Polonia, Cehia, Suedia), este adeptul unui teatru de formulă clasică, preluând din atmosfera cehoviană sau
CUBLESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286544_a_287873]
-
în anii ’70, dar care acum apărea datată, lucrarea a avut un ecou redus, preferându-i-se scrieri ale unor autori în viață asupra aceleiași teme. Istorii insolite (1980), Alte istorii insolite (1986) și Amintiri deghizate (1994) reprezintă opera de moralist sceptic și ironic a lui C., cititor împătimit al lui Saint-Simon, sub masca unor narațiuni științifico-fantastice. Povestirea intitulată Un capitol de istorie literară este cea mai neagră antiutopie realistă: în perfecta societate a viitorului, mașinile de scris literatură produc numai
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
Axa”, 1933, 6; Mircea Vulcănescu, Basmul cu d-rul Roșu, „Dreapta”, 1933, 5; [De la Criterion], RP, 1933, 4715, 4721, 4729; Petru Comarnescu, Un simpozion filosofic, RP, 1933, 4757; Grupul plastic Criterion. Salonul 1933 (catalog), București, 1933; Mircea Vulcănescu, filosoful boxeur sau moralistul bătut, „Credința”, 1934, 314;Victor Medrea, Nicolae Roșu, Într-o chestie de onoare, „Credința”, 1934, 314; Sandu Tudor, Generația Criterion, „Credința”, 1934, 315; Sandu Tudor, Cavalerii de Curlanda sau Ciocoismul cultural, „Credința”, 1934, 319; Oscar Lemnaru, Spiritualitate și farsă. În jurul
CRITERION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
de o viață. Și cum vecinii își pot da în petec din când în când, observatorul moral (în fapt, criticul literar) îi sancționează cu severitate. Așa procedează exegetul în cazul lui Moș Nichifor Coțcariul, cunoscutul personaj, deliciul multor critici. Pentru moralistul sever care este C., harabagiul Nichifor este un personaj negativ, un șarlatan - cum îi spune și numele -, un șmecher, un seducător de profesie care, pe deasupra, mai și trăncănește. Nu-i un soț exemplar și ingratitudinea lui conjugală, zice criticul, „este
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
relevă astfel un spațiu al exercitării libere a imaginației și posibilitatea de a descoperi funcționarea perenă a structurilor arhetipale. Nu va mai părăsi tărâmul imaginației și va profita din plin de libertățile genului fantastic pentru a scrie o operă de moralist sceptic și ironic, deghizat în inventator de motive și de lumi științific utopice (unul dintre cei care i-au sesizat cel mai bine procedeele, imitându-l, a fost Ov. S. Crohmălniceanu, în Istorii insolite). Specialiștii SF au calificat prozele lui
COLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
Perpessicius, Pompiliu Constantinescu ș.a., scriind despre N. Breban, Paul Anghel sau T. Mazilu. Regizându-și exercițiul critic în mod spectacular - și specular -, el aruncă întotdeauna pe „masa de joc” mize mari; o carte devine sursă de gimnastică agilă, opera unui moralist se încarcă de semnificațiile unei lecturi critice cu bătaie în istoria mentalităților politico-literare, iar cotrobăitul după sensuri în răspăr asigură forța de percutare a verdictelor (ca în aplicațiile la Marin Preda, Nicolae Breban, Adina Kenereș, Al. Ivasiuc, Mircea Ciobanu, Gabriel
CONDURACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286360_a_287689]
-
în țara lui Voltaire. La început îl apreciază câțiva prieteni (printre ei, Beckett, Blanchot, Gabriel Marcel, Ionescu, Eliade - bineînțeles), apoi, spre sfârșitul anilor ’70, îl descoperă scriitorii și criticii. C. începe să fie socotit un mare stilist, cel mai mare moralist francez de la Voltaire încoace, în fine, un mare prozator, cel mai mare prozator francez în viață etc. La moartea lui, presa pariziană îl numește „un aristocrat al vandalilor” sau îl apropie de Contele Dracula, „son frère en mélancolie”. Mai inspirat
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
lumea, s-ar putea zice, prin oboselile, imperfecțiunile, căderile ei. Construiește o artă poetică, în spiritul modernității de altfel, din refuzuri. Disprețuiește tot ceea ce nu implică riscul, nebunia, pasiunea în grad maxim. Pare a fi un Iov tânăr școlit de moraliștii tragici, de la Pascal la Nietzsche. Pe culmile disperării este, de fapt, jurnalul unei teribile, prelungite crize morale și existențiale: „Viața nu este decât o lungă agonie”; Nu pot fi fericiți decât oamenii care nu gândesc nimic”; „Cunoașterea este o plagă
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
starea de sfințenie, starea de disperare, existența ca „sumă de răspântii”, profeția ca „ură distructivă și creatoare” etc. Excepționale sunt aici însemnările despre muzică. Muzica lui Mozart îi pare „muzica oficială a paradisului”. Bach este, în imaginația celui mai nihilist moralist din secolul al XX-lea, un pseudonim al sublimului sau, cum va spune în alt loc, Bach este, poate, dovada existenței lui Dumnezeu. Tot aici, C. preamărește extazul mistic al Sfintelor și se declară, el însuși, „discipol al Sfintelor”. Schimbarea
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
din generația sa, împotriva zeflemelei și, în genere, detestă „blestemul balcanic”. Nu pune preț nici pe ortodoxie, pentru că ea ne-a închis în noi înșine și ne-a vegheat tăcerea în istorie. Creștinismul nostru este de nuanță pastorală și, zice moralistul, chinul românului este să-l pui să construiască o catedrală. Cât privește satul, lăudatul sat românesc, spațiu al veșniciei, el este pentru fiul preotului din Rășinari dovada întârzierii în istorie, a unui handicap teribil, e semnul suspendării și al unei
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
orașul (creator de cultură), și în locul țăranului inert, legat de tradiția resemnării, el vede ca tip reprezentativ pentru națiunea română muncitorul (om de acțiune, sincronic, motor al revoluției permanente). Profeția din urmă s-a împlinit în România după 1945. Când moralistul complet descurajat se pregătea să scrie, pe la sfârșitul anilor ’80, la Paris, un eseu despre neantul valah, poporul vegetal, condamnat la inerție, a explodat. Semn că nimic nu este statornic când e vorba de psihologia popoarelor și că, în istorie
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
fără viitor; credința că România a dormit în istorie și că valorile ei (țăranii, Biserica ortodoxă, cultura populară și peisajul) o țin în continuare într-o insuportabilă inerție; oroarea de politicianismul românesc din anii ’30 și discreditarea în ochii tânărului moralist a formelor democrației; imposibilitatea de a vedea o schimbare a lumii românești printr-o evoluție normală, organică. Mai este, desigur, și natura specială a filosofului, starea lui de revoltă, inaderența la un ritm de existență, opoziția funciară față de ceea ce este
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
totalitar, chiar dacă totalitarismul lui pare mai degrabă fantasma unui intelectual care l-a citit prea mult pe Nietzsche și nu i-a iubit deloc pe înțelepții veacului său. Schimbarea la față a României trebuie citită, evident, și ca opera unui moralist, dacă nu chiar în primul rând în această calitate. Operă scrisă la marginea răbdării, cu un sentiment al urgenței și o conștiință a insuportabilului în istorie. Autorul ei se desparte de toți și vrea să creeze un nou stil în
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
de teologie. Poate nu și despărțirea de religie, pentru că religia se salvează în eseistica filosofului prin sfințenie și mistică. Nici acestea nu sunt eterne, dar, oricum, par a avea mai multă valoare și durabilitate decât teologia, o disciplină pe care moralistul român o respinge categoric. În Amurgul gândurilor, C. este deja „un clasic al deznădejdii”. Reia temele (singurătatea, melancolia, mediocritatea filosofică, sinuciderea ca act religios, pedagogia incurabilului etc.) de la acest punct. Referințele rămân într-un plan general subiectiv. Aproape nici un amănunt
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
par călduți, „prea călduți”, dacă ar accepta un biograf acesta ar trebuie să fie un înger vesel, care povestește la umbra unei sălcii plângătoare. După ce-i citește pe filosofi, C. simte nevoia să se ascundă într-o rugăciune, în fine, moralistul sceptic crede că despre „eu” n-ar trebuie să vorbească decât Shakespeare sau Dumnezeu. Despre „scriitură” nici o vorbă. Nu intră printre obsesiile lui, deși scriitura este arma lui cea mai puternică. Cărțile scrise în limba franceză reiau multe dintre temele
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
o mare subtilitate și fervorile unui spirit care caută - și de cele mai multe ori află - perfecțiunea formală. C. continuă să spună despre sine că nu e un filosof de profesie, este doar un „gânditor privat”. Este, în mod sigur, un mare moralist și, totodată, unul dintre ultimii mari creatori ai modernității. Emil Cioran are dreptul să vorbească despre disperare, căci a întâlnit lumile împăcate ale gândului. Are dreptul să vorbească despre barbarie, pentru că s-a supus disciplinelor și muncii. Are însă mai
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
paralel cu marea ruptură vetero-nou-testamentară în discontinuitatea funciară a lumii israelite, într-un context jalonat de relațiile Bibliei cu Platon, ale civilizației greco-creștine cu spiritul iudaic) era dedicată memoriei lui C. Noica, iar capitolul final din Penumbra (1991) dezvăluie un moralist cu fibră profetică („Ne-a pierit semeția de odinioară laolaltă cu entuziasmul. Nu mai știm azi să găsim puterea de a ne ridica deasupra lucrurilor, de a le supune. De multe mii de ani ne tot retragem...”), în schimb Mașina
CORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286422_a_287751]