KorAP: Find »[drukola/base=morfină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...18 19 20 ...42 >

1,033 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356

Încercarea de-a masca o erupție pe piele. Gura-i era căzută la colțuri Într-o grimasă de ciudă mofluză. - Cine-i ăsta?, a-ntrebat tipul. Numele lui, am aflat mai tîrziu, era Herman. - Un prieten de-al meu. Are niște morfină pe care vrea s-o mărite. Herman a dat din umeri și-a făcut un gest cu mîna. - Nu cre’ că vreau să mă bag. Pe bune. - OK, a zis Jack, o să vindem la altcineva. Hai, Bill. Ne-am dus

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
ridicat și-a zis salut și a zîmbit prietenos, dînd la iveală niște dinți maronii, pătați. Avea o voce cu inflexiuni din sud și un accent est-texan. Jack a spus: - Roy, el e un prieten de-al meu. Are niște morfină de vînzare. Tipul s-a Îndreptat și și-a coborît picioarele de pe canapea. Falca Îi atîrna, chipul căpătîndu-i astfel un aer absent. Pielea de pe față Îi era Întinsă și bronzată. Avea pomeții Înalți și arăta a oriental. Urechile i se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
am avut prima experiență cu marfa. O siretă e ca un tub de pastă de dinți cu un ac de seringă la capăt. Împingi un bold prin acul de seringă, boldul găurește folia protectoare și sireta e pregătită pentru injecție. Morfina se simte Întîi În partea din spate a picioarelor, apoi În ceafă, o undă de relaxare care te cuprinde treptat, destinzîndu-ți mușchii din ligamente, În așa fel Încît ți se pare că plutești fără contur, ca atunci cînd ești Întins

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
mai ușor de folosit decît o seringă hipodermică, mai ales ca să ți-o bagi În venă. Peste cîteva zile Roy m-a trimis la un doctor cu o poveste despre pietre la rinichi, ca să-l fac de o rețetă pentru morfină. Soția doctorului mi-a trîntit ușa-n față, dar Roy a reușit În cele din urmă să treacă de ea și să se scoată cu o rețetă pentru zece dramuri. Cabinetul doctorului era În teritoriul mărfii, pe Strada 102, departe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
Încît să corespundă nevoilor lui și cînd se uita pe sală, vedea o clientelă distinsă și diversă, probabil bine Îmbrăcată, În stilul de la 1910, nu o grămadă de drogați cu aspect ponosit, veniți să-l facă de o rețetă pentru morfină. Roy pleca pe mare la intervale de două sau trei săptămîni. Călătoriile lui erau În Transporturile Militare și, În general erau de scurtă durată. CÎnd era În oraș, de obicei Împărțeam cîteva rețete. Vraciul bătrîn de pe 102 și-a pierdut

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
Unul joacă rolul doctorului cu principii Înalte care n-ar scrie o rețetă necinstită nici pentru o mie de dolari, celălalt se străduiește cît poate să se comporte ca un pacient onest. Dacă zici „Uite, doctore, vreau o rețetă pentru morfină și sînt gata să plătesc dublu pentru asta”, dom’doctor Își iese din pepeni și te zvîrle afară din cabinet. Cu doctorii e nevoie de-o conduită de salon sau n-ajungi nicăieri. Roy băga-n el marfă ca porcul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
venit Herman. Cumnatul tocmai Îi administra același tratament, cînd Herman a scos o rochie de mătase pe care-o avea sub pardesiu - din cîte mi-aduc aminte, cineva ne plasase un pachet de haine de furat pentru două grame de morfină - și Întorcîndu-se spre soția doctorului, care coborîse să vadă ce e cu tot balamucul, a zis „M-am gîndit că ar putea să vă placă rochia asta”. Așa a reușit să vorbească cu doctorul, care i-a scris o ultimă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
injecție. Herman mă privea cu mare atenție. Imediat ce mi-am scos acul din braț, am simțit furnicături, o senzație intensă și cît se poate de neplăcută, cu totul diferită de furnicăturile pe care le simți de la o doză bună de morfină. Îmi simțeam fața umflîndu-mi-se. M-am așezat pe pat lîngă Herman. Degetele mi se-ngroșaseră, se dublaseră-n volum. - Așa, a zis Herman. E-n regulă? - Nu. Buzele mi-erau tumefiate, ca și cum aș fi fost lovit peste gură. Capul mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
galbene. Ne-am tîrÎt pe marginea drumului, În tufișuri, și ne-am ghemuit după un panou. Mașina a trecut Încet. Am pornit din nou. Începea să mi se facă rău și mă-ntrebam dacă o s-ajung acasă, la sulfatul de morfină pe care-l aveam la tainiță. - CÎnd ne-apropiem, e mai bine să ne despărțim, a zis Roy. Pe-aici putem să ne fim de-ajutor unu’ la altu’. Dacă dăm peste vreun gabor În tură, Îi zicem c-am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
de pasăre. Chiar și cînd Îi era rău de la lipsa drogului, emana o vitalitate sălbatică. În prima noapte-n salon era atît de bolnav, că un doctor a venit să-l examineze și i-a dat treizeci de miligrame de morfină În plus. Peste cîteva zile umbla șontîc, prin salon, stătea de vorbă cu ceilalți și juca cărți. Green era un traficant cunoscut din Brooklyn, unul dintre puținii operatori independenți din branșă. Cei mai mulți traficanți sînt nevoiți să lucreze pentru mafie sau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
au bani. CÎnd nu au, se așteaptă să le dai pe datorie. Dacă refuzi, Își arată mușchii. Nu admit un refuz cînd vor marfă. Cura la Lexington nu e concepută să le asigure dependenților confortul. Începe cu cinșpe miligrame de morfină de trei ori pe zi și ține opt zile. Preparatul folosit acum este o morfină sintetică numită metadonă. După opt zile ți se face o injecție Înainte de plecare și ești trimis iar cu „populația”. Acolo primești barbiturice trei nopți și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
arată mușchii. Nu admit un refuz cînd vor marfă. Cura la Lexington nu e concepută să le asigure dependenților confortul. Începe cu cinșpe miligrame de morfină de trei ori pe zi și ține opt zile. Preparatul folosit acum este o morfină sintetică numită metadonă. După opt zile ți se face o injecție Înainte de plecare și ești trimis iar cu „populația”. Acolo primești barbiturice trei nopți și ăsta e sfîrșitul medicației. Pentru cineva cu o dependență Înrădăcinată, ăsta e un program foarte

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
să se gîndească la toate problemele Înainte să se-apuce de droguri. - Da, există o problemă morală, dar mai e și o problemă fizică. Omul ăsta e bolnav. S-a Întors spre o soră și a cerut trei miligrame de morfină. În timp ce duba se hurduca pe drumul de Întoarcere spre secție, am simțit morfina răspîndindu-mi-se prin celule. Stomacul Îmi tremura și-mi chiorăia. CÎnd ți-e foarte rău, o injecție Îți pune Întotdeauna stomacu-n mișcare. Forța mea obișnuită mi-a revenit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
există o problemă morală, dar mai e și o problemă fizică. Omul ăsta e bolnav. S-a Întors spre o soră și a cerut trei miligrame de morfină. În timp ce duba se hurduca pe drumul de Întoarcere spre secție, am simțit morfina răspîndindu-mi-se prin celule. Stomacul Îmi tremura și-mi chiorăia. CÎnd ți-e foarte rău, o injecție Îți pune Întotdeauna stomacu-n mișcare. Forța mea obișnuită mi-a revenit În toți mușchii. Mi-era foame și somn. În dimineața următoare, pe la unșpe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
spus că administrația clinicii nu știa o iotă despre droguri și drogați. - CÎnd le-am zis că ți-e rău, au Întrebat „Ce problemă are?”. Le-am zis că ți-e rău și că ai nevoie de o injecție cu morfină și-au zis: „Oh, credeam că e vorba doar de o dependență de marijuana!” - Dependență de marijuana! Ce naiba-i asta? Află ce au de gînd să-mi dea! Am nevoie de o cură de dezintoxicare progresivă. Dacă nu vor să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
mai mari decît În S.U.A. pe marfă de calitate mai proastă. Ike mi-a zis: - Tre’ să pună prețuri mari pentru că decartează la gardă. L-am Întrebat atunci pe Ike: - Și rețetele? Mi-a spus că doctorii nu pot prescrie morfină decît În soluție. Cantitatea maximă pe care aveau voie s-o prescrie pe o rețetă era cincisprezece centogramos, adică vreo două drame jumate. M-am gîndit c-ar ieși mult mai ieftin decît cu Lupita, așa c-am Început să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
dependența. Problema e că rețetele sînt mai ușor de obținut decît de onorat și cînd găsești o farmacie care ți-o primește, farmacistul fură cel mai adesea tot drogul și-ți dă apă distilată. Sau n-are nici un pic de morfină și pune-n sticlă orice-i cade-n mînă de pe raft. Pe unele rețete m-am ales cu un praf nedizolvat. Mă sinucideam dacă-ncercam să-mi injectez porcăria aia. Doctorii mexicani nu sînt ca doctorii din State. Nu-ți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
niciodată comedia aia profesională. Un doctor rețetar Își scrie rețeta fără să-i torni o poveste. În Mexico City sînt atîția doctori, că mulți se descurcă greu. Știu doctori care ar muri de foame dacă n-ar scrie rețete de morfină. N-au nici măcar un pacient - asta dacă nu-i numești pe trăgători pacienți. Îi finanțam și dependența lui Ike pe lîngă a mea, așa că Începea să mă ardă la buzunar. L-am Întrebat pe Ike cum stă treaba cu vîndutul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
zi sau să găsesc altă sursă. Unul dintre doctorii rețetari i-a sugerat lui Ike să ceară o autorizație guvernamentală. Ike mi-a explicat că guvernul mexican le elibera trăgătorilor autorizații care le permiteau să cumpere o anumită cantitate de morfină pe lună la prețuri de en-gros. Pentru o sută de pesos, doctorul era dispus să Înainteze o cerere pe numele lui Ike. I-am zis „Dă-i drumul, fă cererea!” și i-am dat banii. Nu mă așteptam să meargă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
Înainteze o cerere pe numele lui Ike. I-am zis „Dă-i drumul, fă cererea!” și i-am dat banii. Nu mă așteptam să meargă, dar a mers. Peste zece zile avea o autorizație guvernamentală să cumpere cinșpe grame de morfină-n fiecare lună. Autorizația trebuia semnată de doctorul lui și de doctorul care era șeful Comisiei de Sănătate. Pe urmă se ducea cu ea la o farmacie și cumpăra. Prețul era-n jur de doi dolari gramul. Mi-amintesc de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
era șeful Comisiei de Sănătate. Pe urmă se ducea cu ea la o farmacie și cumpăra. Prețul era-n jur de doi dolari gramul. Mi-amintesc de prima dată cînd i-au onorat rețeta. O cutie-ntreagă de cuburi de morfină. Ca-ntr-un vis de junky. PÎnă atunci nu mai văzusem niciodată atîta morfină la un loc. Am pus banii și am Împărțit-o. Cu șapte grame pe lună, aveam În jur de trei drame pe zi, mai mult decît

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
și cumpăra. Prețul era-n jur de doi dolari gramul. Mi-amintesc de prima dată cînd i-au onorat rețeta. O cutie-ntreagă de cuburi de morfină. Ca-ntr-un vis de junky. PÎnă atunci nu mai văzusem niciodată atîta morfină la un loc. Am pus banii și am Împărțit-o. Cu șapte grame pe lună, aveam În jur de trei drame pe zi, mai mult decît avusesem vreodată În State. Astfel aveam o grămadă de marfă la un preț de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
nu e de serviciu, rețetarul e plecat din oraș la vreo fiesta și nu poți să faci rost de marfă.) Sfîrșitul lunii. Rămăsesem fără marfă și mi-era rău. Îl așteptam pe Ike Bătrînu’ să apară cu o rețetă de morfină. Un junky Își petrece jumătate din viață așteptînd. Aveam În casă o pisică pe care o hrăneam, o pisică sură și urîtă. Am luat-o și am pus-o-n poală, mîngîind-o. CÎnd a-ncercat să sară jos, am prins

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
și i-am spus lui Ike să mă lase-n pace cîteva zile. Mi-a zis: - Sper să reușești, băiete. Sper să scapi. Să pic jos și să-nțepenesc dacă te mint. În patruzeci și opt de ore rezervele de morfină din corp mi s-au epuizat. Soluția de opiu abia dacă mi-a tăiat puțin din starea de rău. Am băut-o pe toată cu două pastile de nembutal și am dormit mai multe ore. CÎnd m-am sculat, aveam

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
și manifesta prezența ca un strigoi, aruncînd ceva sau bătînd În pereți. Ike Bătrînu’ a apărut În ușă. - Ce mai faci? a-ntrebat. - Nu prea bine. Am friguri. Am nevoie de-o doză. Ike a dat din cap. - Mda, a-nceput. Morfina merge la fix pentru la friguri. Mi-amintesc cum o dată, În Minneapolis... - Lasă Minneapolisu’! Ai ceva? - Am, da’ nu la mine. Îmi trebe cam douăj’ de minute s-o iau. Ike Bătrînu’ se așezase și răsfoia o revistă. A ridicat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]