1,213 matches
-
oraș (costum, cravată), om din alte vremuri prin înfățișare și prin toată comportarea. Înalt, subțire, drept, m-a impresionat prin albul strălucitor al impozantelor mustăți pe care, din fotografia reprodusă de G. Călinescu în Istorie, le știam negre. Cu toată morga, venerabilul domn nu-și putea ascunde plăcuta tulburare pe care simțeam că i-o produsese venirea noastră, faptul că niște tineri îl căutaseră, că știau de el, vizita pre lungindu-se cu mult peste așteptări, datorită insis tențelor gazdei de-
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
admisă la îmbarcare pentru o persoană. Noi planificasem să luăm toate instrumentele (erau, de fapt, trei: mai adăugați și o jinta) în avion. Lângă vameșul indian, supraveghea verificarea bagajelor și un reprezentant al companiei rusești Aeroflot. Avea ăsta așa o morgă... de te speria! Parcă era de piatră! Văzând mulțimea genților și valizelor noastre, ne-a și luat în colimator și ne-a atras atenția că vom plăti extrastorage (suprataxă). În primul rând, nu ne-a permis să luăm armoniul - din cauza
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
vorbă cu mine. Orice umbră de teamă mi s-a risipit. Spațiul primei mele întâlniri cu Tiberiu Utan mi-a rămas în amintire inundat de lumina zâmbetului său. Așa a înțeles el să întâmpine un debutant. Fără nici un fel de morgă oficială, ca un prieten mai mare, cu o totală încredere acordată „în alb”. Deși tânărul sfios din fața lui era, cum se spune, un „nimeni”. De abia dacă scrisesem până atunci vreo 15-20 de articolașe și recenzioare. Mai înainte însă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Și totuși, nu mi-a fost cel mai greu. Cel mai greu mi-a fost cu o zi înainte, sâmbătă 26 decembrie, pe la amiază, când așteptam într-o săliță, împreună cu Doina, tata și unchiu’, s-o aducă pe mama de la morgă. Morga era alături, dincolo de o simplă ușă care se putea deschide în orice clipă: urma s-o văd pentru prima oară pe mama moartă. Abia atunci, așteptând acolo, am aflat ce înseamnă sentimentul de teroare. A fost cumplit. Pretextând niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
totuși, nu mi-a fost cel mai greu. Cel mai greu mi-a fost cu o zi înainte, sâmbătă 26 decembrie, pe la amiază, când așteptam într-o săliță, împreună cu Doina, tata și unchiu’, s-o aducă pe mama de la morgă. Morga era alături, dincolo de o simplă ușă care se putea deschide în orice clipă: urma s-o văd pentru prima oară pe mama moartă. Abia atunci, așteptând acolo, am aflat ce înseamnă sentimentul de teroare. A fost cumplit. Pretextând niște treburi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
e delicată și nu ne privește doar pe noi. în ultimii ani, peste tot în lume s-au înmulțit experimentele educaționale, deplasarea perspectivei pedagogice raliindu-se la cea a științei în general, care s-a scuturat, în ultimele decenii, de morga stabilității, a identității, a obiectivității, admițând că trăim într-o lume a complexității, unde nu mai pot funcționa decupajele ermetice între discipline, unde e necesară o relaționare a părților întru regăsirea integralității. De prea multă vreme ne supunem derapajului hiperspecializărilor
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1334]
-
căpitan Lazăr , cu trei zile mai târziu ? ( pag. 182 , 140 ) N.n. O alură ciudată reclamă incoerența anecdotică din textele cărții . Dacă vorbim de Revoluție , la Timișoara nu au fost induse antracte de divertisment între episoade . La bănățeni , gloanțele , sângele , moartea , morga , au mers șnur. Ieșenii cu imaginația greoaie , cu memoria subredă abia au plăsmuit un avorton spelb al cărui romantism provoacă idiosincrasii! PROGRAMUL DLUI C.M. SPIRIDON PENTRU ZIUA DE 14 DECEMBRIE 1989 VARIANTA B DUPĂ TITLU “AMINTIRI DIN STRADA TRIUMFULUI NR.
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
deși mărtu risește că-și iubea nevasta, țigancă și ea, spălătoreasă la această școală. I-am văzut pe amândoi pe străduța de lângă șoseaua Pandurilor, unde locuiau și părinții mei Într-o vreme, el mort și dus În cârcă spre furgonul morgii, ea Încă mai horcăind. După doi ani o altă dramă pasională zguduia cronica Bucu reștilor, În care eroul, tânăr sculptor de 27 de ani, bursier al regelui Carol la München și la Milano, se Împușcă de dragul unei cucoane frumoase din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cele dintâi colaborări ale scriitorului ardelean Emil Isac, care au surprins prin „modernismul“ lor, nemaiîntâlnit la nici un alt scriitor de peste munți, toți pe atunci de calitate și in spirație sămănătoristă, adică tradiționaliști, naționaliști, autoh toniști, iorghiști. Amintind la chip și morgă pe Oscar Wilde, iar În bete șugul lui pe Byron, Emil Isac era, la fel cu acești amândoi, un mare bolnav de sine Însuși. Îmi spunea Încă de pe atunci, proțăpindu-se la mine În stradă și strigându-mi cu tot
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
haine negre decât la nuntă și pe cele păstrate acum pentru Înmor mântarea mea. De aia, se vede, nici cerul gurii nu-mi este negru, ca la unii câini. Contrast, orișicum, ciu dat și izbitor la Emanoil Bucuța Între această morgă a lui exterioară, ilustrație parcă a unui rigorism prea afectat, și strălucita lui vervă spirituală, luxuriantă și colorată, excelând În aluzii libertine sau mici răutăți din preaplinul său Înnăscut și viril, căruia i-ar fi sacrifi cat bucuros până și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lor, șchioapa, Pica, tanti Berta, ovreica, madam Gonda, unguroaica, și țiganca Măndica, pro tejate de eroii inimii lor, Iancu Chelbosu, Mitică Buzatu, Gonea și de eroul Între toți eroii bordelurilor, Victor Talianu, pe care l-am văzut mort În furgonul Morgii, ucis În bătaie de un birjar cu cheia grea de la roata trăsurii și jelit (cum n-o să fie nimeni [dintre noi] jelit) de sutele acestea de femei des pletite și aproape goale În camizoalele lor albe de casă, alergând Înspre
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
deschizându-se, În același duh patristic, atât spre celelalte religii, cât și spre curentele pe care, până atunci, le tratase cu un radicalism neîngăduitor: mă refer În primul rând la ateism și la marxism. Fără compromisuri dogmatice, dar renunțând la morga autosuficienței pedagogice, magisteriul catolic Încearcă o nouă Împăcare cu „veacul acesta”, gest ale cărui consecințe Încă nu s-au epuizat. Vatican II nu trebuie să rămână o poveste cantonată În spațiul catolic. Așa cum voi Încerca să arăt la sfârșit, efectele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
îndura, și dincolo de viață, cele mai adânci tristeți, cele mai grele insulte“. Viziunea finalului vieții ei este șocantă - după câte se știe din mărturia altor deținute, Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu a fost considerată decedată, a fost târâtă de colegele de celulă până la morga spitalului pe nitenciar Văcă rești, s-a trezit din comă, după un timp, prin tre ca davre, a fost readusă în celulă și abia apoi a murit - „Spaima mea e că voi auzi, că voi trăi, misterios, după moarte“. Precum
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Exigența mea nu e obstrucție. Presupun că «lucrarea» a mai fost oferită și altora spre editare, dar aceia, spre deosebire de G., care nu se gîndește decît la aspectul comercial, au avut onestitatea să o refuze”. P.E. m-a ascultat fără obișnuita morgă, cu aerul că înțelege situația. *„știți cine luptă cel mai bine pentru teatrul românesc?”, l-a întrebat Florin Gheuca pe Radu Beligan. „Mă rog, mă rog, cine?”, s-a arătat curios marele actor, care, ca orice demnitar, se aștepta, probabil
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
De altfel, aceasta a fost sin gura împrejurare când a părut sensibil la niște elogii care, în ochii lui, erau întotdeauna prea moderate. ĂMarat a observat foarte bine că ziariștii sunt cei care au privilegiul de a împărți reputațiile; însă morga sa, pretențiile, insolența l-au făcut să fie respins de toți cei pe care îi cultivase. Mă știa legat de unii dintre ei și am impresia că felul de atașament pe care mi l-a arătat timp de câțiva ani
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
31 august 1968 cerberilor de la DGPT pentru a-i aproba tipărirea „...volumului de versuri și proză cu creații ale membrilor cenaclurilor literare, intitulat <<Pămînt iubit>>, precum și piesa de teatru <<S-ar fi putut Întîmpla>> de George Stoian”. Cu multă morgă, directorul adăugase: „Răspundem de calitatea și conținutul ideologic (subl.ns.) al lucrărilor Înaintate”. Pus pe fapte bune, dar și având Încredere În cuvântul de onoare al semnatarului adresei, cenzorul Ion Andrei a dat aviz favorabil petiției, fapt confirmat și de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cetățenii ceilalți: voievozi, regi, președinți rezultați din alchimia „inițiaților” într-ale binelui impus cu forța de către „factorul conștient al societății noastre” (PCR, FSN, PDSR, PSD). Nici rețeta CDR nu a fost net diferită: președintele apărea ca un vodă sobru, cu morgă, în spatele unui „amvon” din care ne emana înțelepciuni aproape inaccesibile nouă, „oamenilor de rând”. Am avut revelația că poate să fie altfel în ziua în care avut loc faimoasa scenă de la Țebea: la biserică preoții au așteptat obedienți „mărimile” o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
conspirația pentru care am votat „băseștii” sau ceva pe aproape, oricare ar fi ei. Ca cetățeană și contribuabilă nu voi ierta pe nimeni care se va pitula sub vălul solemn al „secretului de stat” în legătură cu bugetul public, indiferent dacă are „morgă” și vorbește neotabla integrării sau râde cu poftă și vorbește pe înțelesul „vulgului”. Atâta că în acest moment cel de-al doilea miroase incomparabil mai mult a accesului conștient la „aici sunt banii dumneavoastră”. Text publicat în Revista 22, 13-20
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
sus al hotelului, compus din mai multe camere. Păstrase un oarecare ceremonial căci, la sosirea mea, m-a primit Urdăreanu și el m-a introdus în salonul unde se găsea regele. Urdăreanu își lăsase barbă și nu se lepădase de morga sa din trecut. Regele Carol era puțin schimbat fizicește, însă avea o înfățișare tristă. Întinzîndu-mi mîna, m-a primit cu aceste cuvinte: "De mult nu te-am văzut." Erau exact, zece ani, din 1937, de la ultima guvernare liberală. Dorea să
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
pe carel știm și din transcrierile convorbirilor cu șeful ANI, Cătălin Macovei. Un individ care vorbește și acționează exact ca un golănaș de cartier. Cum să nuți vină să râzi când îl vezi la televizor pe Bogdan Chirieac cu ce morgă perorează despre tratate bilaterale și geopolitică? Un om serios, a cărui minte, Cocoșilă, e firește la alte prostii... Un alt exemplu de revirginare de succes este Mihai Tatulici. Cel care astăzi se prezintă ca jurnalist integru, preocupat de binele public
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
care a avut grijă să facă afaceri dubioase cu Serviciul de Telecomunicații Speciale, omul integru, dar care nu sa dat în lături să se asocieze întrun șantaj cu Sorin Roșca Stănescu, domnul care afișează în fața camerelor de luat vederi o morgă de seriozitate, dar care atunci când nu e filmat vorbește cu organele genitale la vedere, ca orice golănaș de cartier. De curând, Vlad Mixich publica pe siteul HotNews un articol sub formă de scrisoare deschisă adresată Corinei Drăgotescu, în carei punea
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
infecția nu fusese biruită cu totul și i-a fost din ce în ce mai rău până a murit, câteva zile mai târziu, în zori. A trebuit să-l dezbrăcăm și să-l cărăm, pe culoare nesfârșite, până la o mică celulă ce servea de morgă. Înainte de a ne întoarce în celula noastră, am fost duși într-o altă încăpere, unde mai mulți indivizi în uniformă ne-au obligat să dăm o declarație cum că bolnavul murise, deși fusese tratat „chiar și cu penicilină“ (țin minte
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
rămâne curați: o simplă precauție. La punctele de trecere, la intrarea sau în interiorul "teritoriilor", atunci când le întind pașaportul meu soldaților în exercițiul funcțiunii, cea mai mare parte dintre ei mă examinează și mă privesc în ochi cu un amestec de morgă și dezgust. Ierarhia nu se discută. O ființă superioară îmbrăcată în uniformă, un atotputernic măsoară cu privirile o ființă inferioară în civil, de sus în jos. Un supraom, care are toate drepturile, examinează un rahat care n-are niciunul. Numai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
la cifre, la oameni și la fapte dar, în ochii lui, statutul de victimă nu scuză totul. Îmi spune, în treacăt, că, în adâncul ființei lui, nu are mai multă simpatie pentru una decât pentru cealaltă din cele două tabere. Morgă, aroganță, brutalitate și dispreț de o parte. Insensibilitate, opacitate, propensiune spre înșelătorie și brutalitate de cealaltă parte, unde cerșetoria este o permanență. Doi adversari care se omoară de prea mult timp unii pe ceilalți sfârșesc prin a se asemăna: aceleași
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
erau pătrunși de un aer de superioritate disprețuitoare față de statele care nu erau mari puteri, manifestîndu-se prin practici jignitoare, potrivnice intereselor bine înțelese ale monarhiei. Poate că în această direcție ei nu făceau decît să urmeze linia Germaniei, care folosea morga brutală atît în ton, cît și în fapte. România însăși, aliată, sub sceptrul Hohenzollernilor, nu era scutită și servea prea adesea de țintă, deși, cît a fost ministru la București, secretarul de stat la Afacerile Externe, Kiderlen-Wachter, a legat cu
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]