552 matches
-
Și dacă v-ați format despre mine părerea că sânt un cabotin puțin scrântit la minte, aveți, probabil, acum, un motiv în plus. Dar, fără să mă apăr, mi-aș îngădui să vă atrag atenția asupra unui lucru: că Fata Morgana s-a născut nu întîmplător într-un deșert. Și pe urmă, începută ca un joc, povestea cu telefonul s-a transformat destul de repede în altceva. Într-un fel de ritual echivoc. Eleonora mi-a mărturisit mai târziu că ajunsese să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Dumnezeu, în postul Paștelui, mătura cerul de stele, mamiferele își ancorau zborul de alt cer. Dumnezeul nebunilor, închide ochii cât să înfigem pioneze în tavan! La noapte întunericul va ermetiza uterele cimitirelor, visele vor despleti curcubeul ca pe o fata morgana în călduri. Pe scaun în dreptul ușii, paznicul dormea cu țigara arsă pe jumătate între degete, cizmele rupte în talpă împrăștiau somnul pe dușumele, pufoaica puțea a lagăr, căciula roasă dosea bilețele de papagal, tristețile împăturite ermetic deconspirau așteptările. Voi ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
este liberă, domnule general. Cred că e Camera lui Heinrich I de Saxonia, rânji Nebe. — Ce nebunie, râse Heydrich. Eu sunt în Camera Regele Arthur și Sfântul Graal. Dar cine știe? Poate că astăzi cel puțin o voi învinge pe Morgana le Fay. Sala de judecată era la parterul aripii vestice. Cum ușa de la una dintre camerele alăturate era crăpată, aveam o priveliște perfectă asupra a ceea ce se întâmpla înăuntru. Camera avea peste patruzeci de metri lungime, o pardoseală goală din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de adevărul cu care el vrea să umple piatra. Pygmalion știe sau ar trebui să știe aceasta În timp ce, lovind cu dalta, așteaptă să audă un oftat sau un țipăt. În această aventură, el va pierde sau va cîștiga totul. Fata Morgana nu-i mai e de ajuns. El vrea să Îmbrățișeze această Fata Morgana și de aceea n-o mai caută pe nisipuri, ci și-o modelează singur. Renunță la toate amăgirile artei și vrea un adevăr imediat pe care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
trebui să știe aceasta În timp ce, lovind cu dalta, așteaptă să audă un oftat sau un țipăt. În această aventură, el va pierde sau va cîștiga totul. Fata Morgana nu-i mai e de ajuns. El vrea să Îmbrățișeze această Fata Morgana și de aceea n-o mai caută pe nisipuri, ci și-o modelează singur. Renunță la toate amăgirile artei și vrea un adevăr imediat pe care să-l atingă cu mîna. Cu alte cuvinte, surîsul metafizic nu-i mai spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
iar din strigătul acesta crescînd un imens cedru și apoi o Întreagă pădure sonoră. Priviți de aproape acești arbori mor, desigur, imediat, ei nu trăiesc decît din Încredere, din puterea de a nu-i suspecta că nu sînt adevărați. Fata Morgana e nu un viciu al deșertului, ci o făgăduială. Singura pe care o poate face deșertul, unde gestul lui Orfeu alungă toate iluziile. Trebuie să ne agățăm de țărmul cel mai Însorit al Îndoielii, spunea frumos un poet. Aceasta Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
-i menirea mea și a dragostei, să dau oricărui labirint o ieșire... Lumina care Îneacă oțetarii e caldă ca o mîngîiere. Și țîșnește parcă din ceea ce simt În această clipă, fremătînd și respingînd Încă o dată lecția amară a indiferenței. Fata Morgana Piramidele sînt goale, repetă unii cu Încăpățînare și tristețe, În vreme ce Don Quijote, fericit și eroic, pornește, scoțînd un strigăt de triumf, spre altă moară de vînt. Îndoielile ca și iluziile se Întîlnesc În vîrful piramidei. Zeul liniștii, Harpocrate, era, se crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
zeii și de aici Faust și contractul său cu Mefisto. De aici emoția care ne-ar putea lămuri de ce generație după generație suferă din pricina tînărului Werther În vreme ce sînt atîtea sinucideri reale despre care nu știm nimic. De aici minciuna Fetei Morgana pe care știința a ucis-o, dar poezia se Încăpățînează s-o Împingă În toate deșerturile. Orgoliul unui Nietzsche care, ros de boli necruțătoare, declara: „ceea ce nu mă omoară mă face mai puternic”, nu e mai prejos de orgoliul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
pe nisipuri... Acești ochi pustii privesc moartea ironic numai pentru a o transforma În eroare a eternității, În vreme ce soarele trece deasupra unor piramide care nu ascund nimic mai mult decît o clepsidră... Dar chiar nisipul o va renaște pe Fata Morgana. Niciodată natura n-ar fi putut să improvizeze ceva atît de măreț și zadarnic cum este o piramidă. Pe ea s-ar putea săpa ambele inscripții de la Delfi, de pe frontonul templului, „Cunoaște-te pe tine Însuți”, și de deasupra porții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
a rămas catedrala credincioșilor În nemurire; aici au venit să Îngenuncheze și să se roage toți cei obosiți de nisipuri și de frica de moarte, toți cei care au sperat să găsească astfel curajul de a Înfrunta nepăsarea sfinxului. Fata Morgana e o vestală a nisipurilor care se retrage noaptea În aceste piramide goale unde mumiile au dispărut și au rămas să locuiască fantomele deșertului, În timp ce vîrful piramidei taie ca un diamant liniștea și moartea, rană prin care pătrunde frigul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
aripă ca să zboare dincolo de amăgirea piramidei. E mai degrabă mormîntul tuturor liniilor care au aspirat spre vîrful piramidei pentru a se ucide reciproc acolo sus. Ceea ce dăinuie e o himeră Înlănțuită de o stîncă sub cerul gol. E principala Fata Morgana după care am alergat, fie că am ridicat piramide, fie că ne-am mulțumit să visăm la umbra lor. Ne-am Întors de fiecare dată la ea ca la o dragoste esențială din setea cu care am vrea sa ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Îndoindu-se că grecii erau Îndreptățiți să considere speranța un rău... Poate, În măsura În care, alinînd suferința, speranța evită să Înfrunte un rău, sare peste el sau Îl Înlătură fictiv. Ori, poate În măsura În care am avea dreptul să o asemănăm cu o Fata Morgana lăsată să alerge singură prin deșert În numele nostru, obligată să rezolve ea, speranța, ce nu rezolvăm noi... Sigur că prin sofism orice noțiune poate fi Îndoliată cu negația ei. Dar toate aceste reticențe se găsesc În Însăși esența clasicismului. Epimeteu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
sufletul tău nu poate accepta această idee și vrei să lași un semn și aici intervine speranța...) Modernii i-au dat speranței un atribut nou, o ancoră de corabie; cei vechi credeau oare că speranța nu ancorează nicăieri? Nici Fata Morgana nu se oprește nicăieri decît pentru a muri. Nici Sisif; În vale stînca lui se luminează de speranță; aceasta e recompensa efortului său; ea Îl așteaptă În ceea ce se Întîmplă În vale... Unii (Chamfort) pretind că fericirea nu mai vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
n-ar interesa decît medicul său. Și poate și mai rea, În cazul lui Aiax, e decăderea din ceea ce orgoliul unui om izbutește să suporte. Însă orgoliul, ca și deșertul, ne poate scoate În cale o piramidă sau o Fata Morgana. Important este ce aleg din toate acestea. Visez că Într-o zi voi avea destul curaj ca să Înfrunt orice Întrebare, dar dacă buzele se vor deschide numai pentru a surîde? Privesc poteca pe care nu mai coboară acum aproape nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
fascinația țărmurilor unde lumina e singura religie. Camoens, naufragiat, a Înotat spre țărmul mării ținînd Într-o mînă deasupra apei manuscrisul epopeii care avea să-l facă celebru. Nu s-ar putea o concluzie mai tristă decît aceea că Fata Morgana (sau Hiperboreea) e o iluzie necesară. Pronunțîndu-i numele, am Întors spatele sfinxului pentru a zîmbi. Și pentru a renunța la altă mărturie Întrucît printre zei nu vom avea nevoie de ea; ne mulțumim cu o baie violentă de lumină. Sfinxul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
să văd În Întuneric doi ochi lucind fosforescenți... Cuprinsul SFINXUL OEDIP LABIRINTUL TEZEU ARIADNA SISIF ULISE LOTOFAGII AHILE PASAREA PHOENIX OLIMPUL MUNTELE CÎMPIA PROMETEU NARCIS ICAR ANTEU APOLO DIONYSOS MARSYAS IANUS PYGMALION AFRODITA PARIS SIBARIS ORFEU BELEROFON PROTEU EPIGONII FATA MORGANA NEMESIS TIRESIAS CASSANDRA HERACLES MEDUZA IASON SATURN ENDIMION DESTIN PANDORA AIAX ANTIGONA HIPERBOREEA DRUMUL FILENAME \p D:\Carti editura\Mitologii subiective\Surse\Listat\Octavian Paler Mitologii subiective.doc PAGE 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
ei se înfige adânc, nu-l mai poți scoate. Bine că ai lichidat repede vacanța, profesore, te-ar fi prins luna mai, într-un amurg turmentat de afrodiziace. Ai fi reîntâlnit, acolo, la cotitura șoselei care urcă spre oraș, fata morgana. Urcaseră scara de lemn, ținea în palmă cotul ei mic, gingaș. Amurgul gros, luna crescând în fereastră, graba atingerii, aprinderea și stingerea, instantanee, voltaj prea mare, catastrofic. O secvență romantică, bună pentru farse. Farse romantice, atât, peltea și gamete. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ațipea, iarăși ațipea... Se încleștă de marginea băncii, aproape lăcrimă din cauza încordării, nu cumva să clipească, să năruie totul, dar izbucnise deja bruiajul, ziua își bolborosea, neobosită, mizeriile... cum s-o amuțești, cum s-o ignori... S-a dus fata morgana, s-a spulberat hipnoza, gata. Alte voci, undeva, în preajmă, alte voci. Dispăruseră, iată, dispăruseră. Reațipi, sleit, împăcat cu lenea și soarele. Se trezi iar și se pierdu iar și se trezi și iar închise ochii. O mișcare. O umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
oameni gospodari și tablouri cu bunici citind povești nepoților. Fugi vară și ascunde-te într-un ciulin că atât ai putut să naști; sânii tăi sterpi au adus numai foc, crăpăturile pământului parcă sunt lipitori iar speranța, ca o fată morgană... Fugi vară, spovedește-te, fă-ți seppuku și vino la anu’reîncarnată într-o fecioară neprihănită... Vremuri potrivnice Războaie în diferite feluri au fost dintotdeauna, se dau soluții de către unii, „maeștri”, cum să le învingi. Dar cum să le urmezi
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Mame văzute prin două vizete, prin două fante, oare lumea nu e la fel și aștepți ca fanta zării să dispară pentru a vedea ce e dincolo de ea și dincolo de fanta altui orizont atât de intens întins încât și Fata Morgana s-ar plictisi în iluzie, DA, CERUL! Cartea era ca planiglobul, dimensiunea era netedă ca oglinda în care se reflectau tridimensional gândurile, se materializau, multiplicându-se. Se sperie, precum calul care vede totul diform, dacă ar ști frumosul patruped ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în linie dreaptă și nu se avânta nici în față, nici nu rămânea în spate, adâncit în craniu. Se oprea exact unde trebuia pentru ca, împreună cu niște pomeți ușor conturați și o frunte lată, să întregească, pentru mine, tabloul unei Fete Morgana. Cea din dreapta era mai specială decât partenera ei. De origine asiatică, avea un nume specific, Maritsu Horotashi. Avea un nas mic, ochi migdalați și un magnific iris negru. Dar nu era un negru cum se întâlnește de obicei la rasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
îmi este pusă la grea încercare căci, iată, am traversat localitatea și nu mai ajung la Villa St. Camilli, pe strada Corniche d'Or, nr 68. In stânga jos, marea, în dreapta mea stânca muntelui iar adresa aceasta devine o fata morgana. Și nici picioarele nu mă mai țin mult. Când credeam că am greșit adresa, apare în dreapta mea cocoțat pe stâncă un complex cu numele sus-numit. Mă cazez aici contra sumei de 32 euro pe noapte, adică cu reducere, cum
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Îți oferă șansa de a lua contact cu cele mai elevate spirite ale veacurilor trecute și prezente, spirite care au ars până la capăt pentru a deschide drumuri spre adevăr.” „Cum este privită litera astăzi?” Aș putea compara litera cu fata morgană, rătăcind În deșert, agonizând. Speranța, În apa salvatoare, este fără margini. Litera are parte atât de noroiul drumului cât și de piedestale. Suferință scrie pe fruntea ei, albită de așteptări. Mi-am amintit de un coleg (poet) care a dedicat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
spațiu În care vor crește fiii fiilor voștri.! Nu vă condamnați urmașii la o existență plină de suferință!” esență de gânduri și pasiuni Trimis de Irina Lucia Mihalca la Dum, 14/11/201014:13. "Aș putea compara litera cu fata morgană rătăcind În deșert, agonizând... Speranța În apa salvatoare este fără margini. Litera are parte atât de noroiul drumului cât și de piedestale... Suferință... scrie pe fruntea ei - albită de așteptări". Un interviu În care se redă esența artistului, omului, tot
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la case cu mult mai mari. Sunt granguri din cei intens gulerați, numiții popular politicieni, care folosesc limba română, așa cum le trece lor prin cap ca în exemplele de mai jos: COORDONANȚĂ, este un cuvânt din acela ciudat precum „fata morgana” pe care oricât l-ar căuta omul prin dicționare nu o să-l găsească nici măcar la limba papuașă, dialectul ruruburu. Acest cuvânt prețios, COORDONANȚĂ, a fost inventat, sau mai precis a țâșnit, direct din capul doldora de inteligență de origine garantată
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]