2,283 matches
-
a adăugat cu voce ridicată, să fie sigură că este auzită de Mișu, care deschidea ușa și se pregătea să părăsească sediul biroului de avocatură. El s-a oprit, cu mâna întinsă spre ușă, pentru o fracțiune de secundă, a mormăit ceva auzit și înțeles numai de el și a ieșit îmbufnat, fără să privească înapoi. A scuipat îndârjit pe caldarâm și a tras câteva înjurături în gând pentru a se liniști. „Ce paștele mă-sii își dă atâta importanță, frate
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
pe faze și etape de producție în funcție de plan și perspective, de sus în jos, concomitent cu mobilizarea elanului creator și al entuziasmului de nestăvilit al oamenilor muncii, de jos în sus, cerință esențială pentru progres și bunăstare". (Mai citește o dată mormăind). Săraca nevastă-mea, d-aia umblă ea cu geanta plină de aspirine. (Tare): Să nu râzi Cucule, că nu e de râs. Nu! Așa să știi. E de plâns, asta e. Păi, nu? Soția ta e fruntașă și tu... (Se
COANA MARE SE MĂRITĂ, 1 de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361480_a_362809]
-
în seamă țăranul care îi dădu binețe când trecu pe lângă el. Nu-i cunoștea pe toți sătenii. Fiind o fire mai retrasă, mai posacă, nu-i plăcea să se încurce cu necunoscuții și nici să stea cu ei la sfat. Mormăia câte un salut plictisit ca răspuns, când aceștia îl salutau cum era obiceiul împământenit de când lumea printre oamenii muntelui. Aici toți se simțeau de parcă erau o familie. Dacă aveai nevoie de ceva și-i cereai ajutorul cuiva, nu se putea
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
Emiliei îi rămăsese de la fiul meu o vilă la Păltiniș și două mașini. Plus apartamentul în care au locuit împreună...” Acestea erau pasajele originale, preluate exact din discuția cu pictorul, doar că Ștefan le dramatizase, transcriindu-le în dialog. „Aha, mormăi Bogdan. Am descifrat misterul codului, însă ce veste a putut să-l lovească așa de tare pe Tudor?” Urmau apoi spații libere, sau doar niște cuvinte fără vreo logică între ele, semn că acolo avea să intervină zeul neprevăzutului ce
PROMISIUNEA DE JOI (XVIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363869_a_365198]
-
Măcar scoate-ți ciorapii că miros îngrozitor! Impasibil, ” Țicușor” își târăște agale spre dormitor pachetele de mușchi foarte ”frânte”.Cu gemete înăbușite și le aruncă pe pat zdrobind arcurile somierei. Doamna...după el: -Chir nu vrei să faci baie? El mormăie: -Nu ți-am spus, frânt?! Adu-mi ziarele alea din sacoșă! Superba doamnă aleargă și-i aduce sub nas vraful de ziare. ”Țicușor” zace nemișcat, întins cu fața în jos, ca un Crist crucificat pe dos.Tace. Doamna îi șoptește
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
mai adus ligheanul cu apă caldă, săpun, prosop și cu delicatele-i mânuțe, i-a spălat picioruș cu picioruș și le-a tamponat ușor cu prosopul. În acest timp, plictisit, domnul răsfoia ziarul. -Ce mai scrie la gazete, dragule ? Domnul mormăie indiferent : -Lasă...pe tine nu te interesează! -Ba, mă interesează, dar n-am timp! Mă informez citind doar titlurile. Domnul pufnește: -Dacă tu crezi că asta e informare... După ce termină, doamna ia ligheanul, prosopul, ciorapii împuțiți și săpunul: -Gata, ”Țicușor
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
doar titlurile. Domnul pufnește: -Dacă tu crezi că asta e informare... După ce termină, doamna ia ligheanul, prosopul, ciorapii împuțiți și săpunul: -Gata, ”Țicușor”! Acum, citește liniștit! Îndată pun masa. Dar...înainte de masă, spală-te măcar pe mâini!..Te rog!.. Domnul mormăie, afundat în ziar: -Mmm! Doamna, iar cu alergătura(cutremur de gradul opt pe scara...). După un timp: -Gata, Gigi!(vasăzică, dumnealui este ”domnul Gigi”). Hai la masă! Dinspre dormitor, nicio mișcare. Doamna insistă: -Hai, Țicușor, masa e gata! Nimic. Doamna
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
Țicușor, masa e gata! Nimic. Doamna se duce spre dormitor, de unde se aud sforăituri sonore. Necăjită, trage de domnul Gigi: -Hai, mă, trezește-te! Ai să dormi după masă. Domnul Gigi deschide un ochi și...după un timp catadicsește să mormăie: -Bine, mă, Silvica! Dacă zici tu... Doamna Silvica sare-n sus de bucurie. Gigi al ei a acceptat să vină la masă. Și, culmea, vrea să se spele pe mâini cu apă caldă. De prea multă bucurie, doamna Silvica aleargă
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
în tavan, domnul Gigi a sărit ca ars: -Aoleu! Tu m-ai arestat aici cu “șprițache”și eu pierd serialul. Dacă mă mai ții, pierd și jurnalul. Gata, am plecat! Tu nu vii? -Eu mai înregistrez actele astea de la firmă, mormăi Silvica, pierdută în vraful de hârtii.DomnulGigi își târește trena cearșafului spre dormitor. Se așeză comod între perne și deschise televizorul cu sonorul la maxim. Când veni jurnalul, urmări cu adâncă religiozitate tot ce văzu și ce auzi pe ecran
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
tâmplele ce încă-i zvâcneau dureros, încercând să se relaxeze după o zi trepidantă, la limanul căreia reușise în sfârșit, să ajungă. Sonorul televizorului era dat la minim și totuși informația, prin ineditul său, îi atrăsese atenția.” Ia te uită... mormăi ea pentru sine, surprinsă: “aș fi înțeles dacă ar fi fost vorba de farmacii sau bănci, că prea s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie, și-apoi câți și cine să se mai împrumute, sau câte hapuri de tot felul
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
țeapănă nu mă ascultă...îmi zgârie doar dureros gura, pe lângă tubul de oxigen, atât de brutal vârât pe gât... În mâna stângă, strâng, cu putere, carnețelul în care am scris. -Pare o criză de diabet. Cu Sărbătorile, toți fac abuz...mormăie, pentru sine, mustăciosul. Mă urcă pe targă, ca pe un animal rănit. Medicul îi dă surorii mele carnețelul, în care rămăsese notat... doar un cuvânt: condescendență! Brancardierii coboară în fugă cu mine, până la mașina de intervenție. Pe peretele interior al
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
vreți să mai stăm nițel de vorba până mă mai încălzesc un pic? insistă eleva, fixându-l cu o privire neobișnuit de impertinentă. Tramvaiele nu mai circulă la ora asta, așa că trebuie să găsesc un taxi. - Bine... dacă așa dorești... mormăi bărbatul, cuprins de-o dată de o stare neobișnuit de neliniștită. Vrei să bei un suc sau așa ceva? - Sigur! Îmi puteți oferi ceva ușor sau o cola. La petrecere, știți, am consumat mult prea multe băuturi cu alcool pentru cât sunt
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
nu-l cunosc. -Bine, spuse învățătorul, după ce te-au scăpat de lup, ce-au făcut armăsarii și oamenii aduși acolo de nuiaua ta? -Domnul Ionescu m-a luat în sanie și m-a dus acasă, explică simplu băiatul. -Mda...Normal, mormăi învățătorul. Însă...acum...unde sunt cei cu sania? A pocnit din nou nuiaua și i-a făcut nevăzuți? -Nuu! Râse Tudorel. Le-a adus tuțu vin și mama jumări cu bolindeți. Eu le-am făcut o urare de sănătate. Cei
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
multe altele. Până am să mor am să-ți spun domnu’ învățător, chiar dacă nu știi cum este praful de stele. Că eu, d-aia am venit să-ți povestesc despre el. Domnul Ștefănescu și-a ascuns rușinat o lacrimă. A mormăit cu capul în jos un „mulțumesc, Tudorele!” Nimeni nu-i mai spusese așa ceva. Când a plecat, cei doi l-au condus până în mijlocul uliței și l-au sărutat pe obraji ca pe copilul lor. Iar Tudorel, cu nuiaua după el
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
ultimul rând, de iubirea necondiționată față de el. Ea fusese lumina vieții lui. De mică, Mira își imaginase că așa trebuie să fi fost prototipul femeii în vremurile patriarhale. Oricum, ea nu o auzise niciodată pe bunică-sa răstindu-se ori mormăind a nemulțumire față de careva din familie ori dinafara ei. Artemie făcuse concesii tatălui ce-i spusese că el vrea o noră de la țară, cuminte, supusă, nu o mazilită, o prefăcută de la oraș, căreia să-i fie silă de socrii plugari
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]
-
a aruncat în prăpastia gurii sandviș după sandviș,în câteva clipe Dintr-o înghițitură a azvârlit pe gâtlej și cana cu lapte,spunând răstit,cu gura plină: -Ia-le d-aci! -Mănâncă încet,Țicușor,să nu-ți facă rău! Domnul Gigi mormăie,tot cu gura plină: -Păi,tu nu vezi,măi fato,ce se-ntâmplă în țară?Numai nenorociri...dezastre...catastrofe...Ce mai,ne ducem de râpă ! -Dar la noi, nu s-a întâmplat nimic,puișor! -Aici nu e vorba de noi
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
te spală cât mai curge apa caldă ! -Da..nu m-am spălat când am venit ?Ce-atâta risipă? -Ai transpirat,dragule!Apoi,acolo...jos,nu te-ai spălat.Și tu știi că mamei nu-i plac jucăriile murdare. Domnul Gigi mormăie bosumflat: -Nu mă spăl!Lasă-ma în pace cu... -Pardon!i-a retezat-o Silvica.Jucăriile mele trebuie să le păstrezi cum vreau eu.Tu ești doar gestionarul lor. DomnulGigi a zâmbit amuzat: -De când te-ai făcut propietar de
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
mai greu de îndeplinit dar scrisorile pentru dorința specificată sunt de ordinul zecilor de mii. Moș Crăciun privi curios: -Adică? Micuța zână cu aripi îl înștiință cu glas limpede de clopoțel. Moș Crăciun își mângâia încruntat barba albă și lungă, mormăind îngândurat: -Mâine dimineață la prima oră toată lumea să fie prezentă la castel! Trebuie, să ne mobilizăm! Voi reflecta. E o dorință greu de realizat și dacă Cel de Sus îmi dă dezlegare, vedem, ce se poate face. Nu promit, nimic
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
e cazul. Vom fi aici, în zori, cu toți ceilalți. Dorința merită efortul nostru. Îndrazneala ei stârni murmure. -De unde știi, tu, acest lucru? o privi fix Moșu' -Pentru că e vorba de Iubire! ridică importantă bărbia. Bushy, spiridușul inventator, mormăi dezaprobator, cu brațele încrucișate pe piept: -Pff ... femeile cu prostiile lor! -Gura,”piuliță”! chicoti Tinkerbell, agitând aripioarele. Ce știi tu despre femei? Ești responsabil cu șuruburile de la sanie. -La treabă, nu e timp de joacă! îi indemnă Moșu'. De afară
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
să verifici sania! Mâine avem drumuri de făcut. Renii sa fie in forma. -Dasher, Dancer, Prancer, Vixen, Comet, Donner si Blitzen, sunt in forma. Rudolph..se stie. Iar Cupid ... ezită mecanicul. -Hei, ce-i cu el, spune odată! -E îndragostit. mormăi Wunorse. Moș Crăciun zâmbea. -Bine, bine..te descurci tu. Acum lăsați-mă singur! Trebuie să reflectez. Shinny, Sugarplum veniți cu mine în Camera Scrisorilor, să văd care-i problema! ** Moș Crăciun era impresionat. Multe dintre scrisorile venite de pe întreg Pământul
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
erau departe? Nici n-apucă să se bucure de izbânda sa și să-și pună întrebarea că și auzi niște pași prin preajmă, pesemne ai unei străji. S-a trântit numaidecât cu fața la pământ, rămânând nemișcat. Straja trecu chiar pe lângă el, mormăind ceva într-o limbă păgână. Nu-l observase, Tragodas fiind pitulat într-o tufă. Mai stătu astfel ceva vreme, neîndrăznind să se ridice de la pământ. Dar simțind liniște peste tot, cuteză să-și ridice capul și să scruteze împrejurimile la
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
prăvăleau șiroi udându-i chipul schimonosit de o cruntă durere ce o simțea peste tot, în piept, în creier, în burtă, în picioarele ce începură să tremure. Într-un târziu, printre sughițuri și ștergeri de nas, reuși cu greu să mormăie: - Cum ai putut să-mi faci asta, cum ai putut să-mi faci asta... - Mărie, liniștește-te. Io trebuie să plec... scap cursa. Vorbim când mă întorc, o să înțelegi și o să mă ierți și o să vezi ce mamă mândră și
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
o masă de unde chemară hangiul cu bătăi de pumni în tăblia mesei. Baraba îi privi un timp cu suspiciune iar apoi își întoarse privirea către ucenic și nu-i mai băgă în seamă pe noii veniți. -Vrăjmașii trebuie iubiți deci! mormăi Baraba cu ironie. -E singura cale de împăcare între oameni amice. Alta nu există cum nu există doi sori. -Deci noi trebuie să-i iubim pe romani? -Da, conform spuselor învățătorului nostru trebuie să-i iubim și pe ei căci
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
o masă de unde chemară hangiul cu bătăi de pumni în tăblia mesei. Baraba îi privi un timp cu suspiciune iar apoi își întoarse privirea către ucenic și nu-i mai băgă în seamă pe noii veniți. -Vrăjmașii trebuie iubiți deci! mormăi Baraba cu ironie. -E singura cale de împăcare între oameni amice. Alta nu există cum nu există doi sori. -Deci noi trebuie să-i iubim pe romani? -Da, conform spuselor învățătorului nostru trebuie să-i iubim și pe ei căci
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
Iar dacă sunt înger, Trebuie să înfăptuiesc minuni. Numai că eu nu zbor niciunde Și nici nu fac minuni. Cuibarul s-a fărâmițat, S-a năruit. Din praful de var stins și din frunze Se ivi un bătrânel pădurar, care Mormăi, încă buimac de somn: Nu te mai preface, încetează! Însă aci Se transformă în vreascuri pentru foc. M-am trezit... Of, nu... e-n zadar !... (13) Pe fruntea cailor Arde o stea, Strălucind cu irizări de argint. Însă caii Își
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]