18,554 matches
-
de prăvăliași ai divelor și andivelor Ne întoarcem de la cimitir, de Bunavestire... Noi, rușii, armenii, țiganii, evreii, polonezii, grecii și turcii Plouă. Desfacem umbrelele post-moderne. Umbrele negre. Maro. Umbrele dungate precum cămașa deținuților politici. Se aud clopotele din Kabul... Pretutindeni, morții noștri: căruțași, magiștri, măturători de stradă, oameni politici, de stînga, de dreapta, la nord, la sud Estimp, fiul nostru tresare în somn, lunecă în cavoul acestei pagini, imaculat domn...
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
-o prăpastie... Tot ce urmează-apoi e-nscenare, Cuvântul răsucit ca o momeală. Nu scapă nimeni. Dăinuie groparii. Și totuși în căderea unei vrăbii Se luminează sensul Providenței... Ce ne rămâne dincolo de roluri Când din înalt cortina se coboară? Ne ridicăm din morți, ieșim la rampă, Aplauzele vin din altă piesă. Pe cine vezi când te întorci spre mine? O pălărie verde O pălărie verde Cu flori de catifea Zbura luată de vânt, Mănușile brodate Trecură printre trestii Se oglindi în lac. Dar
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
fiecărei zile a săptamînii Unde distanțele nu mai înseamnă nimic Unde nimic nu mai e fix, etern, stabil Nimic nu mai e acolo unde știai că ar trebui să fie Pămîntul s-a umplut de rătăcitori și de patrii mobile Morții se cutremură. Cerul e doar un punct de tranzit. Prin care călătorii își savurează deriva. Dimineață de septembrie Câte cântece triumfale de dragoste Și câte murmure de luptă poți îngâna într-o singură dimineață Când lumea se răstoarnă ca o
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
de poeți astfel veniți pe lume, literar: gata, fără preocuparea de a-și ameliora mijloacele de expresie, deja singuri față cu destinul lor. Întitulat Imn vieții (deși el s-ar înscrie, mai degrabă într-un ciclu tematic precum "Omul în fața morții"), penultimul poem din întâia carte a lui Gheorghe Grigurcu plasează lirismul său la o mare altitudine: O, moarte, dezrobire prea-nceată / în diminețile mele încă tânjind / după dragoste! // Adesea mă simt ca o relicvă / a unor glorii creându-și / din
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
biruința ta-i absolută / și fără dovezi. // Zadarnic s-a umplut cimitirul / cu morți pe jumătate culcați / în alcovuri de piatră, / îngânând cântecul celor vii, / privighetori de tămâie. // Zadarnic mâinile lor de argint / alungă roiul frunzelor / de pe fețe. // Netrebnici sunt morții solemni, / morții sociali neîndurându-se / să se părăsească pe sine. // Dar tu, o, moarte, ești o simplă-ntoarcere a capului, / o expirație calmă / a celui care trăind prea adânc / deodată uită viața. Fiecare element din această invocație morții ar merita
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
-i absolută / și fără dovezi. // Zadarnic s-a umplut cimitirul / cu morți pe jumătate culcați / în alcovuri de piatră, / îngânând cântecul celor vii, / privighetori de tămâie. // Zadarnic mâinile lor de argint / alungă roiul frunzelor / de pe fețe. // Netrebnici sunt morții solemni, / morții sociali neîndurându-se / să se părăsească pe sine. // Dar tu, o, moarte, ești o simplă-ntoarcere a capului, / o expirație calmă / a celui care trăind prea adânc / deodată uită viața. Fiecare element din această invocație morții ar merita o "descifrare
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
aliat printre ei și mai ales nu uitați că fumul adună în el toate impuritățile toate gunoaiele tot răul și tot binele cerul pe care a trecut un nor de fum negru e mult mai pur decât cel inocent doi morți cu barbă și cel de-al treilea doi morți cu barbă prietenii unul în față celălalt în spatele meu nu mă simt nici mai sigur nici mai apăsat între ei doar pe capul meu parcă ar călca ușor de tot pasul
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]
-
fumul adună în el toate impuritățile toate gunoaiele tot răul și tot binele cerul pe care a trecut un nor de fum negru e mult mai pur decât cel inocent doi morți cu barbă și cel de-al treilea doi morți cu barbă prietenii unul în față celălalt în spatele meu nu mă simt nici mai sigur nici mai apăsat între ei doar pe capul meu parcă ar călca ușor de tot pasul lui Virgil către Laurențiu o dată pe lună când au
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]
-
o muscă imensă trece pe deasupra capului meu cu zbârnâitul ei subliniind singurătatea rămâne liniștea altor tărâmuri cum șterge ea zgomotul infernal al orașului din ziua de luni cum șterge ea trecând fulgerător zeci de ani și cum învie ea toți morții care m-au lăsat în urmă alegerea lui adam și dacă totuși aș începe să scriu din nou acum că sunt bătrân și moda vrea să fie mestecați tineri cât mai fragezi și dacă totuși aș întoarce încă o dată spatele
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]
-
se joacă îngerii cu diavolii pe alte căi decît ale citatelor din limba originară cei mai buni dintre noi au mers sub cerul sub care nu se mai poate face un pas ca într-un mic sat din grecia numai morții știu cu adevărat încotro se îndreaptă lumea puterea trece în mîinile altora sub copacii aurii nu se va ști cum circulă timpul în operă la sfîrșitul războiului lucrurile bine aranjate dispar cu oamenii locurilor eu aș vrea să mănînc un
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/12534_a_13859]
-
prezicătorii cu bărbile ca un apus păgân să-mpace "căpățâna" cu golgotha în tencuiala sfântă din fântâni prin gura mea lovită de bastoane. Prea multe răstigniri pe cer. Auzi? mi-au nins în păr devreme silicații sub mersul viermelui în morții duzi și vrabia îmi ciugulește fața rupturile de vânt către sichem aprinsele gâtlejuri sună orzul când jocul mă respinge. Nu mă chemi? la sunetul vertebrelor lovite jav țav lețav jav cav lehav zeher să le-nsoțesc cu mila dobândită la căutarea
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
a rămas, în ce pustiu o îngropară, Ce sarcofag îi este glas, Miere din vis în vis de ceară. Nu am altă ieșire, doar o veste De întuneric posedând aceste Lumini ce-mi ies din pori Atât de mari cum morții-n duh văzură Când au ieșit din prima lor natură, Lumini fiind sudoare și răcori. De ce în fiecare clipă saltă Memoria în lacrima-i înaltă Și calcă-n infinitul marginal, Acolo unde mi s-a dat privire Să văd mereu
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
încă nu am părăsit desăvîrșirea cu gestul prin care trupul iese din cămașa sugestiei de a fi vinovat de absența milei, și cocoșii vor cînta la intrarea în cenușă a ființei imaginare, dintr-o dată vom ști cu toții, și viii, și morții și îndurații, și neîndurații, și slabii, și bogații că acela este mirosul de floare de cenușă și shoah că acela este gustul sîngelui de vițel sau de țap sau de legămînt uitat, iar tu ne vei spune, Rabbi, de ce vei
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
lungi lungi lungi acel ceva teribil ce nu e realitate pentru că e mai mult decât realitatea ce nu e vis ci trezire învăluind lucid ochii mei sutiene funebre verzi verzi de primăvară ce sâni de fecioară stâncoși noaptea preaplini degetelor morții grei de febră se lasă sfâșiați sfărâmați surâși în spume (1972, Cluj, pe zidul ce desparte Calea Turzii de Cimitirul Házsongárd) căderea în film la prima vedere pare o nimica toată la a doua parcă ar fi o adâncire în
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
s-a uitat." " Unde s-a uitat?" "...s-a uitat. La mine, pe balcon. Hî! Hî! Am rămas surprinsă..." Ce șosete roșii, ce miel!... zice mireasa. Acum cîteva zile iar mi-a ieșit în cale vlăjganul cu aerele lui de mort. E atît de deștept că se face frumos. în contrast cu vocea mormăită, cînd rîde, pare un adolescent. Părul ondulat îi stă tot timpul ca unui copil care abia s-a trezit din somn. Indiferent ce mișcări face, parcă nu-și folosește
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
-l mai are după venirea primăverii, un soare fierbinte, un văzduh proaspăt, încă ascetic, fără esențe vegetale prea tari; au înflorit primii arbuști în parcul Eduard VII. |ncepe primăvara. Sub o formă sau alta, viața triumfă întotdeauna, reintegrează. Milioanele de morți care putrezesc în Rusia, zecile de milioane care vor însămănța întreaga Europă în anii care vin " poate nu sănt decăt jertfele necesare unui echilibru cosmic de care noi, bieții, nu ne dăm seama. " (5 februarie 1943). La fel ca demult
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
fi aceea că un vis rău ne prigonește, din care vom putea cândva ieși, trezindu-ne... Naratorul liric descrie oare o damnare de tip concentraționar? El și un alt personaj, numit sumar ,,omul”, poartă o ușă grea: Parcă ducem un mort printre valuri/ de grâu nemișcat”. Fără a intra în vasta simbolică a ușii ca loc de trecere între înăuntru și înafară, ori chiar între două universuri din dimensiuni matematice diferite, să examinăm această povară anevoie de purtat, cărată către un
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
la care a asistat. Mai întâi el se declară nu prea mulțumit de înfățișarea literar-artistică a dramelor lui Loi-Fu, al căror cuprins i se pare prea brutal, de o cruzime pe care spiritul european n-o prea gusta. Prea multe morți, prea multe gâturi! A doua observație are în vedere titulatura de „dramă”, dată unor texte ce nu i se par conform cu calapodul european, în sensul că e prea multă acțiune și prea puțină trăire sufletească. Dacă ar fi cunoscut limba
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
Deșliu, sau în simplismul unor contraste poetizate, afirmau steliștii la Congresul scriitorilor din 1956. Poziții de bun simț, de fapt, insurgente în contextul epocii, curajoase atunci, normale acum. Între ele destine de scriitori, cariere, exiluri, destrămări, refaceri cu tineri redactori, morți, o viață dedicată cărților, paginilor ude de cerneala tipografiei, apoi de cea a tonerului. Format mare, format carte, grafica lui Bour, rubrici tradiționale, rubrici noi, generații, schimbul lor, mesaje preluate, predate, traseul existenței unei publicații care înseamnă numele celor care
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
uitare... Poem de dragoste Spre ora zece, o siluetă albă se apropié de fereastră. O priveam înfigându-se în perdele, molie bezmetică, tânjind să fie străpunsă cât mai curând de lumina-nvechită și pală a înserării. După o clipă, un mort a urcat în patul meu. S-a întins, cu un oftat prelung, apucând paharul de lângă pat ca să bea. Cu miere de tei umpluse paharul acela iubita mea, înainte să plece. Eu singur tăgăduiam. Mierea îi curgea musafirului meu de pe bărbie
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
urară cu toții, suntem alături de tine.” Arthur îl îmbrățișă cu efuziune. „N-am să uit niciodată ce-ai făcut pentru mine. Uite, drept mulțumire, îți dau ție guvernarea ducatului. Eu abdic în favoarea ta.” „Ce, ești nebun?! tresări Andrew, ca trezit din morți. Nu e suficient că paparuda o să mă aibă pe mine, acum vrei să aibă tot ducatul, inclusiv pe tine?! Fii serios, frate, cu tine șef, tot mai avem o speranță în viață.” Oftă, apoi mormăi: „Să ne vedem cu bine
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
așează pe lucruri / ca niște vânătăi / se lățesc și dor”, discursul poetic apărând ca un soi de trișerie, mixtură a realului cu amintirea lui, efectuată cu o prefăcută, mimată frivolitate: “vai cum trișez / cum îmi amestec eu amanții / viii și morții / în această tavernă / numită poezie / mi-a plăcut totdeauna frivolitatea”... Pe traseul încordat dintre real, umbra lui și cuvânt, forța acestuia din urmă devine germinativă :”erai așa de mult în mine / pun mâna pe cărțile tale / și cuvântul îmi germinează
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
decadentă. În portretul Rașelicăi converg cel puțin două tipologii feminine: în primul rând tipul "femeii orientale", deja prezente în Romantism și care, legată de imaginea unui Orient de lux și desfrâu, exemplificată în celebra pictură a lui Eugène Delacroix, La mort de Sardanapale, i-a fascinat pe mulți dintre poeții și romancierii epocii, realizând visul lor dublu de exotism în spațiu și în timp; în al doilea rând, tipul mai recent al unei "dark lady", albe ca ceara, cu gene de
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
devine o creatură diabolică, o nouă Evă care împarte păcat și moarte, căreia îi putem atribui considerațiile pe care Walter Pater le exprimă despre Gioconda lui Leonardo da Vinci. Rașelica este o ființă "veșnică" pentru că a trăit nenumărate vieți și morți, a cunoscut plăceri și dureri, a străbătut veacurile încarnându-se de mai multe ori în multe trupuri; este o femeie "sintetică", una care închide în ea voluptățile, dar și răutățile tuturor femeilor din trecut, este cea care va determina căderea finală
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
iar cel de-al doilea i le redă purificându-l. Lumea Vechiului Testament o regăsim și în imaginea finală a femeii: "Vrednică de marea sa străbună Iudita, Rașelica nu-și pierduse firea, își desprinsese părul din mâinile calde încă ale mortului, se îmbrăcase cu îngrijire și netulburată se dusese la comisarul de poliție să ceară să ia măsuri pentru ridicarea leșului"8, dar din punctul nostru de vedere comparația cu figura Iuditei, în contrast cu cea a Evei, are în cazul acesta rădăcini
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]