2,389 matches
-
3 mai 1911 "suveranii au vizitat orașul și portul"3071 iar "noaptea, orașul și portul au fost feeric iluminate"3072. În cursul zilei de 4 mai 1911 regele Carol I a vizitat portul Constanța, cazinoul și șantierul unde se construia moscheea din Constanța. În după-amiaza aceleiași zile domnii Petre P. Carp, Barbu Delavrancea, Alexandru Marghiloman, prefectul Constantin Pariano și primarul Titus Cananău au mers cu un tren special la Mamaia, "unde au vizitat băile de mare"3073. În dimineața zilei de
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
înceteze cu jaful și cu risipa care au afectat veniturile comunei pe zeci de ani fără să fi isprăvit nicio lucrare"3158. Afirmația este inexactă întrucât chiar în cursul anului 1912 au fost finalizate lucrările la cazinoul din Constanța iar moscheea Carol I se afla în construcție, urmând a fi inaugurată la 31 mai 1913 în prezența primarului orașului Constanța, domnul Mircea Solacolu 3159. În continuarea articolului citat, domnul Constantin N. Sarry solicita "să se termine odată cu alimentarea cu apă a
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
finalizate lucrările de modernizare a portului Constanța, fiind inaugurate depozitele pentru cerealele ce urmau a fi exportate și instalațiile de încărcare a țițeiului în vapoare. Au fost inițiate o serie de construcții cu caracter edilitar precum cazinoul din Constanța și moscheea regală "Carol I". În anul 1887 a fost amplasată în centrul orașului statuia poetului roman Publius Ovidius Naso. După o serie de eforturi, atât din partea primăriei orașului Constanța, cât și a ministerului Lucrărilor Publice, în 1910 a fost inaugurat cazinoul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
în Dobrogea s-a produs la mijlocul secolului al XIX-lea, când valiu al Silistrei era Sayd Pașa. Acesta a întemeiat localitatea Medgidia, dându-i numele sultanului Abdul Medjid (1839-1861). După 1855, Sayd Pașa a construit la Medgidia cea mai frumoasă moschee din Dobrogea, tot el construind marele bazar din Medgidia. Războiul Crimeii (1853-1856) a reprezentat o nouă încercare pentru locuitorii Dobrogei, distrugerilor provocate de către acesta adăugându-li-se nenorocirea provocată de izbucnirea holerei. Acesta s-a încheiat cu înfrângerea Rusiei, tratatul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
fost inaugurată cazarma pompierilor din orașul Constanța iar, în anii 1908-1909, s-a construit o nouă clădire pentru spitalul comunal din orașul Constanța. Totodată, între anii 1910-1914, a fost construită clădirea Școlii Normale de Băieți din Constanța. Proiectul clădirii unei moschei ce urma a fi construită în orașul Constanța a fost elaborat de către arhitectul Victor Ștefănescu iar construcția a fost realizată sub supravegherea inginerului I. Niculcea. Lucrările de construcție a moscheii din Constanța au fost finalizate în cursul anului 1913, aceasta
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
clădirea Școlii Normale de Băieți din Constanța. Proiectul clădirii unei moschei ce urma a fi construită în orașul Constanța a fost elaborat de către arhitectul Victor Ștefănescu iar construcția a fost realizată sub supravegherea inginerului I. Niculcea. Lucrările de construcție a moscheii din Constanța au fost finalizate în cursul anului 1913, aceasta devenind unul dintre simbolurile dezvoltării urbanistice a orașului Constanța la începutul secolului al XX-lea. Devenit cel mai important centru urban din Dobrogea, orașul Constanța a beneficiat de numeroase planuri
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
1928. Pariano, C., D., Dobrogea și dobrogenii, Tipografia "Ovidiu", Constanța, 1905. Păuleanu, Doina, Constanța. 1878-1928. Spectacolul modernității târzii, vol. I, Editura Arcade, Constanța, 2005. Păuleanu, Doina, Constanța. Aventura unui proiect european, Editura Ex Ponto, Constanța, 2003. Păuleanu, Doina, Coman, Virgil, Moscheea regală Carol I din Constanța. 1910-2010, Editura Ex Ponto, Constanța, 2010. Pittard, Eugene, Dans la Dobrogea (Roumanie). Notes de voyage, Imprimerie du Journal de Geneve, Geneva, 1902. Popov, Jeko, Bălgarite v severna Dobrudja. 1878-1913, Ivan Vazov, Sofia, 1991. Rădulescu, Adrian
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Ibidem. 3032 S.J.A.N. Constanța, Fond Primăria Constanța, dosar nr. 48/1896, f. 17-18. 3033 Ibidem. 3034 Apud Stoica Lascu, op. cit., vol. I, doc. nr. 250, p. 472. 3035 Ibidem. 3036 Ibidem. 3037 Ibidem. 3038 Doina Păuleanu, Virgil Coman, Moscheea regală "Carol I" din Constanța. 1910-2010, Editura Ex Ponto, Constanța, 2010, p. 24. 3039 Ibidem. 3040 Ibidem, p. 27. 3041 Apud Stoica Lascu, op. cit., vol. I, doc. nr. 251, p. 478. 3042 Ibidem, doc. nr. 255, p. 481. 3043 Ibidem
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
peste grămadă acest Babilon bezmetic și fermecător. Mirosurile de pește, șașlâc și năut se amestecau cu aburii groși ai băilor turcești unde veneau de a valma să-și spele trupurile și cu murmurul rugilor care urcau din sinagogi, biserici și moschei unde se adunau separat, fiecare după ritul și limba fiecăruia, să-și spele sufletul de aceleași păcate lumești. Oprește la o zahana, Nikolai! îi strigă Filip. Și haide cu noi să ne încălzim mădularele cu câte un rom. Ai uitat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
peste grămadă acest Babilon bezmetic și fermecător. Mirosurile de pește, șașlâc și năut se amestecau cu aburii groși ai băilor turcești unde veneau de a valma să-și spele trupurile și cu murmurul rugilor care urcau din sinagogi, biserici și moschei unde se adunau separat, fiecare după ritul și limba fiecăruia, să-și spele sufletul de aceleași păcate lumești. Oprește la o zahana, Nikolai! îi strigă Filip. Și haide cu noi să ne încălzim mădularele cu câte un rom. Ai uitat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
simplu uitându-se, de fapt holbându-se la noi. Nici măcar nu beau nimic în afară de sucuri, căci religia le interzice. Femeile mai erau pe străzi (de-abia începeau să-și ia distanță față de comunism), aveau văl, dar nu pe față. La moschee am știut că trebuie să îmi acopăr capul, dar nu și brațele. M-au dat afară (dar m-au dat afară și în anul 2000 la Mănăstirea Prislop fiindcă eram în pantaloni). Nimic nu a întrecut însă sentimentul de groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Mă gândeam la Tablele Legii, la Creștinismul care le-a urmat. Ni se spune de câțiva ani că sunt născociri ale misticismului și din cauza asta învățământul religios a fost interzis, iar sinagogile și bisericile pe care le mai vedem ori moscheile sunt toleranțe amăgitoare, menite și ele dispariției. Ce se va pune în locul lor? Mă gândesc la afișele de pe stradă, se va face în schimb vorbire de ele... - Sunt simple afișe - mă întrerupse - pe care le vor șterge ploile, zăpada, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
În primăvara anului 1930, pe o vreme prielnică, am văzut Constantinopolul, având buni tovarăși pe Ștefana Velisar și Ionel Teodoreanu. Dormeam în Pera, la un hotel apusean; dar zilele mi le petreceam mai mult în Istambul. Cercetam bazarurile și marile moschei ale sultanilor cuceritori. Căutam în Hipodrom și la basilicile vechi prefăcute în geamii urmele Bizanțului. Pe mine mă interesau îndeosebi unele priveliști și locuri în legătură cu istoria Moldovei. Aveam nevoie de ele pentru un roman istoric pe care tocmai îl isprăveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o vechime mai mare decât brățările, inelele și celelalte podoabe ce se cumpără în bazaruri. Nu ne-ar putea face concurență decât coloanele pe care le-au adus cuceritorii din risipiturile de la Delta Nilului, ca să le întrebuințeze pentru basilicile și moscheile ce se văd. Se poate ca aceste coloane să mai fie întrebuințate în alt ev, de alți cuceritori. Totuși, stăruința lor nu se poate măsura cu cea a spiritului. Poate ți se va părea interesant să afli că noi, neamurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un cuceritor tătar, învăluind cartierele din centru, spulberând sute de case, prăvălii și magazii de mărfuri, făcând una cu pământul locuințele construite pe poduri, formând, la sfârșitul zilei, din cauza dărâmăturilor care năpădiseră albia fluviului, o imensă mlaștină care înghițise curtea moscheii celei mari, Cesareea negustorilor, suk-ul1, bazarul bijutierilor și pe acela al fierarilor. Nimeni nu poate ști numărul persoanelor care au pierit înecate, strivite sub surpături sau înghițite de valuri. Seara, când Cerul a îngăduit în sfârșit să se risipească acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un război în care fiul își ucide tatăl, în care fratele își sugrumă fratele, în care vecinii se bănuiesc unii pe alții și se trădează, șapte ani în cursul cărora oamenii din cartierul nostru Albaicin nu se pot aventura spre Moscheea cea Mare din Granada fără a fi huiduiți, maltratați, snopiți în bătaie, ba uneori tăindu-li-se chiar beregata.“ Mintea ei vagabonda atunci departe de ceremonia aceea a cicumciziei care se desfășura la câțiva pași de ea, departe de glasurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și să redea armatei noastre încrederea. Ar fi fost greu să găsești un soldat, ofițer, comandant peste zece oameni, o sută sau o mie, și încă și mai puțin un om al religiei, cadiu, notar, ulema 1 sau predicator la moschee, care să nu împărtășească acest din urmă punct de vedere, în vreme ce neguțătorii și țăranii se declarau mai curând pentru pace. Însăși curtea lui Boabdil era divizată. Lăsat în voia înclinațiilor lui, sultanul ar fi încheiat orice fel de pace, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
grăbit să-i raporteze regelui lor aceste lucruri, sfătuindu-l să nu mai încerce să înfometeze Basta, ci mai degrabă să le propună apărătorilor ei o înțelegere onorabilă. Câteva ceasuri mai apoi, pe puțin zece persoane, la hammam 1, la moschee și pe culoarele Alhambrei, mi-au relatat cu bucurie aceeași întâmplare; de fiecare dată, mă prefăceam surprins pentru a nu-mi jigni interlocutorul, pentru a-i lăsa plăcerea de a mai adăuga ceva de la sine. Și zâmbeam, dar de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
m-a zidit nevolnic, îmi va reproșa El oare într-o zi această nevolnicie? ANUL LUI ASTAGHFIRULLAH 896 de la hegira (14 noiembrie 1490 3 noiembrie 1491) Șeicul Astaghfirullah avea un turban mare, umeri înguști și vocea dogită a predicatorilor din Moscheea cea Mare, iar în anul acela, barba lui aspră și roșcată căpătă o nuanță cenușie, care conferea chipului său colțuros acea aparență de nesățioasă mânie pe care avea s-o ia cu sine drept bagaj la ceasul plecării în bejenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
amabilitate sau în chip feroce. Taică-meu mi-a mărturisit că se întâlnea adesea, cu mult timp înainte de nașterea mea, cu o bandă de prieteni, vinerea, chiar înainte de rugăciunea solemnă de la amiază, în prăvălia unui librar aflată nu departe de Moscheea cea Mare, ca să facă rămășaguri: de câte ori avea să-și rostească șeicul expresia favorită în timpul predicii? Cifrele variau de la cincisprezece la șaptezeci și cinci, iar în tot cursul ceremoniei, unul dintre tinerii conspiratori ținea conștiincios socoteala, schimbând cu ceilalți ocheade amuzate. Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
trăiască așa cum o făceau, Cel-de-Sus îi va pedepsi și în lumea asta, și în cealaltă; transformase nenorocirea într-un hăitaș în folosul lui. Încă îmi mai amintesc un discurs al său care începea cam așa: „Când am venit azi-dimineață spre moschee, pe sub poarta Nisipăriei și prin târgul telalilor, am trecut pe dinaintea a patru cârciumi, astaghfirullah! unde se vinde aproape la vedere vin de Málaga, astaghfirullah! și alte băuturi interzise al căror nume nici nu vreau să-l știu“. Cu glas răpăitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la îndoială dogmele și tradițiile, culegerile de poeme în care erau slăvite vinul și plăcerile, la fel și tratatele de astrologie și de geomanție. Într-o bună zi, niște cărți chiar fură confiscate și arse mai apoi în curtea Marii Moschei. Treceam pe acolo din întâmplare, când micul rug da să se stingă, iar diverșii gură-cască se împrăștiau o dată cu fumul. O foaie care zbura mă informă astfel că în grămadă se afla opera unui medic-poet din vremurile de demult, cunoscut sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care mai aveau neamuri. În primele luni ale asediului, cei care veneau să afle adăpost la Granada erau locuitorii satelor din împrejurimi, alăturându-se astfel refugiaților din Guadix și Gibraltar; erau găzduiți de bine, de rău de către rude, în dependințele moscheilor sau în clădirile care căpătaseră altă destinație; în vara precedentă, stăteau chiar și prin grădini sau pe maidane, în corturi improvizate. Străzile erau înțesate de cerșetori de origini diferite, grupați uneori pe familii întregi, tată, mamă, copii și bătrâni, cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pentru copiii noștri; punerea la adăpost a bunurilor noastre, a ogoarelor noastre, a caselor, a animalelor noastre; dreptul pentru fiecare dintre noi de a continua să trăiască în Granada, potrivit religiei lui Dumnezeu și a Profetului Său, rugându-ne în moscheile noastre și neplătind alte taxe în afară de zakat și de dijmă, ambele prescrise de Legea noastră; de asemenea, dreptul, pentru cei care o doresc, să plece dincolo de mare spre Maghreb, luându-și cu ei toate bunurile, cu un răgaz de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
secunde se scurseră încet, apăsător, înainte ca tăcerea să fie iarăși ruptă de Astaghfirullah, care dădu uitării cu prilejul ăsta vechea lui dușmănie față de Abu-Khamr. „Medicul grăiește adevărul. Ceea ce vizirul vrea să ofere regelui necredincioșilor este chiar orașul nostru, cu moscheile sale care vor deveni biserici, cu școlile sale în care nu va mai pătrunde în veci Coranul, cu casele sale unde nici o restricție nu va mai fi respectată. Ceea ce îi mai oferă lui Ferdinand este și dreptul de viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]