8,522 matches
-
bune și rele. Începeam să cred încet, că moartea ei, care întorsese pe dos orășelul de pe Râul cu spini, era un fapt împlinit care mi se adresa parcă, numai și numai mie. Pentru mine, cazul era mai mult o posibilă mostră de autocunoaștere. De data aceasta, în ceea ce mă privea, Iozefina ieșea din acel con de umbră în care intrase brusc cu timp în urmă, când ne despărțiserăm în acel martie, după cutremur. Totuși, simțeam că în gândurile mele, Iozefina nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ar fi părut rău că pozase așa, gratuit, într-o fatalistă. - Auleu! Am sărit deja calul. Cine are mintea limpede, gândește și nu devine sluga viselor - părea a-și porunci cu mari eforturi, sieși. Ultima replică fusese așa, ca o mostră de acrobație, cum că ea nu va uita să rămână o cerebrală. Ca să nu mint - reluă nonagenara - un singur vis mi s-a potrivit cu ceea ce urma să se întâmple de-adevăratelea. Se făcea că verișoară-mea, cea care era în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
crape. — Nu cumva și-a dat seama că-l urmărești? — Imposibil. Sunt mai discret ca un bancher elvețian. — Nu te lăsa păcălit. E-un om foarte viclean. — Rămân În continuare pe poziții? — În după-amiaza asta, nu. Acasă te așteaptă câteva mostre. Aș vrea să-ți aflu părerea despre ele. „Câteva mostre?“ Mă Întrebam dacă nu cumva biroul meu arăta ca un depozit plin cu mături. Când Kuznețov și-a Început siesta, am lăsat camera cu teleobiectiv pornită și am plecat spre
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Imposibil. Sunt mai discret ca un bancher elvețian. — Nu te lăsa păcălit. E-un om foarte viclean. — Rămân În continuare pe poziții? — În după-amiaza asta, nu. Acasă te așteaptă câteva mostre. Aș vrea să-ți aflu părerea despre ele. „Câteva mostre?“ Mă Întrebam dacă nu cumva biroul meu arăta ca un depozit plin cu mături. Când Kuznețov și-a Început siesta, am lăsat camera cu teleobiectiv pornită și am plecat spre casă. O jumătate de oră mai târziu, Îmi parcam automobilul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În oglinda de pe hol. Aveam figura unui pisoi tocmai scos din mașina de spălat, unde fusese introdus Împreună cu rufăria de corp a unui masochist. Când a sunat telefonul, tocmai examinam foarte serios ideea unei reconversii profesionale. Era Vera. — Ai primit mostrele? — Primit. — Și? Ce părere ai? — Neconcludent. Rămâne să testez originalul. A urmat o pauză. Lungă. — Nu Înțeleg ce vrei să spui, a șușotit nedumerită Vera. — Aș zice că surioarele tale genetice au Încercat să mă transforme Într-un fel de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
e mai bogată cu șapte sute șaizeci și cinci de mii de lire sterline, a replicat: "Ei, asta chiar mă lasă rece..." Spre frustrarea ziariștilor a intrat în casă și a răspuns telefoanelor care o asaltau. Nu înainte de a le mai da o mostră de umor negru britanic: Nu pot spune că sunt copleșită de surpriză. Am optzeci și opt de ani și probabil s-au gândit că nu pot da Nobelul unui mort, așa că mi l-au dat mie, înainte de a-mi lua
Doris Lessing, pe treptele casei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9155_a_10480]
-
uităm, suntem în 1966, an de grație al generației lui Nichita Stănescu și Marin Sorescu. Femeia neagră a unui culcuș de hoți e, totuși, net diferită de uzanțele epocii. Gândită, parcă, nu doar altundeva, ci și altcândva, cartea constituie o mostră neașteptată de poezie subversivă în plină interdicție a subversiunii. De unde a învățat să scrie așa poetul de nici 19 ani? Din ce cărți sau din ce experiențe a deprins un asemenea curaj al onestității politice, stilistice și literare? Iată un
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
ale cimentului ferm. Rezultatul e cel pe care îl știm cu toții: un text compact de o inerție cadaverică, în fața căruia mintea cititorului reacționează prin singura forma firească de protest intelectual: plictiseala. De acest lucru îți dai seama nu atît contemplînd mostrele unor astfel de peisaje pustiite, cît mai degrabă procedînd prin contrast: le compari înțepeneala lexicală cu curgerea vie a unor texte ce reușesc să prindă ritmul gîndirii autorului. De data aceasta, în locul grinzilor moarte ale edificiilor golite de suflu, dai
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
Cosmin Ciotloș Tuturor ne este cunoscută, măcar ca fantezie, metoda mostrei relevante de text. Deschidem la întâmplare o carte aleasă după regulile aceleiași întâmplări, și ochii ne cad pe un fragment bine scris, curgător, suculent, poate fără sclipiri deosebite, dar cu un dozaj verbal aproape științific. Mai răsfoim ce mai răsfoim
Încercarea prozatorului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9225_a_10550]
-
visa. Așa se face, că memoria lui extraordinară așeza disciplinat cuvintele, le păstra cu sfințenie și niciodată nu uita când le dădea drumul cu Înfrigurare să le mai șlefuiască din mers. Avea În depozitul lui mental câteva zeci de asemenea mostre care ar fi putut alcătui o carte groasă, consistentă. Sigur, nu Kawabata putea fi cel mai potrivit receptor al istoriilor lui, dar smerenia bătrânului În fața șuvoaielor de fraze, faptul că asculta fumând În liniște sau bând, Îi dădea lui Antoniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Nici lipsa memoriei și nici lipsa curajului. Virtuozi sau nu, cerșetorii trebuie să aștepte. Uneori resemnați și liniștiți, alteori violenți și imperativi. Sunt buni psihologi și societatea ar putea să-i folosească la alcătuirea unor chestionare despre mase. Cerșetorii sunt mostre umane ale unui timp nedeterminat. Ei există grație milei de sine a semenilor. Îți este milă de tine gândindu-te că poți ajunge și tu cu mâna Întinsă la un colț de stradă, și atunci, arunci grăbit bănuțul metalic sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
distrus viața, iar copilul se cațără pe cuvintele ei cu o forță teribilă. În casa preotului se mănâncă bine, temeinic. Frigiderul geme de carne, cămara e mândria lui-băuturi scumpe, mirodenii de peste mări și țări, butoiașe pline cu calupuri de brânză, mostre de băuturi În sticluțe de Murano, În cămară, fose placate cu nichel adăpostesc ciorchini de struguri din soiurile cele mai bune, iar cele două congelatoare sun burdușite cu șalăi și moruni. Casa preotului este o cetate. Preotul a Învățat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
asta la un motoraș - la așa-numitul vibreur - care face vezica de cauciuc să se contracte și să se dilate. Buzunarul acesta ca o anexă, și Karp ne Îndreptă atenția spre un obiect cu formă umflată la un capăt, colectează mostrele obținute. Înainte se foloseau ugere de vacă, dar se lucrează mai ușor cu materiale artificiale. Acestea sunt chiar neobișnuite. Karp ne arătă niște teci. Vagine manuale. După cum vedeți, sunt, de fapt, niște mănuși cu un deget. Nu au degete, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
probabil, ideea victoriei în sine. „Știai, Alex, că ei se-nchină la un evreu? Tot spanacul ăla de religie a lor se întemeiază pe cultul cuiva despre care se știe cu siguranță c-a fost evreu. Ei, ce zici de mostra asta de prostie? Ce zici de abureala asta? Iisus Hristos, despre care o țin sus și tare că e Dumnezeu, a fost, de fapt, un evreu! Zău că mă-mbolnăvesc numai când mă gândesc chestie asta. Nimănui nu-i pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Și invers, cum mi-ar plăcea s-o văd pe Bubbles Girardi venind la mine acasă după-amiaza, să mi-o ia la muie, așa cum i-a luat-o lui Smolka, chiar în patul lui? Iată o chestiune interesantă, ca o mostră de ironie a soartei. Cu cine dau eu nas în nas, primăvara trecută, pe Worth Street, dacă nu cu bătrânul practicant al labei colective, cu domnul Mandel însuși; căra o valiză plină cu mostre de brâie, bretele și suspensoare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Iată o chestiune interesantă, ca o mostră de ironie a soartei. Cu cine dau eu nas în nas, primăvara trecută, pe Worth Street, dacă nu cu bătrânul practicant al labei colective, cu domnul Mandel însuși; căra o valiză plină cu mostre de brâie, bretele și suspensoare. Și știi ceva? Faptul că mai trăia și era bine mersi m-a lăsat paf. Încă nu mi-am revenit din șoc. Și e însurat, fain frumos, la casa lui, are nevastă și doi copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și mă retrag în camera de zi încercând să-mi stăpânesc iritarea. Observ bucățica de hârtie de pe măsuța de cafea. Mă-ntreb dacă nu cumva a trecut vreun copil pe-aici. Nu, nu, mă aflu față-n față cu prima mostră de scris a Maimuței pe care mi-e dat s-o văd. Un bilet pentru menajeră. Deși, la prima vedere, am impresia că o fi fost un bilet de la menajeră. O fi? De ce o fi? Pentru că e a mea? drgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nicăieri nu apăreau numele autorului, nici pe față, nici pe verso, am presupus că cele circa patru sute de cuvinte or fi opera vreunui avangardist din cartier, pasionat de scrisul „experimental“ sau de „dicteul automat“. Pagina asta era, fără îndoială, o mostră a unuia dintre aceștia. Faptul că autorul își uitase textul aici, în restaurant - străduindu-se, pesemne, să nu-și uite cumva umbrela - nu mi s-a părut o catastrofă pentru literatură și nici măcar pentru o carieră literară. Iată ce scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
a dealurilor. Asta le face seci. Nu-ți dai seama de diferență? — Da, asta-i seacă. E cu totul altceva. Dar cealaltă a fost suculentă. Nu mă crezi, dar așa a fost. Poate că le-ai amestecat. — Nu. Am ales mostrele eu Însumi. Ciudat. Foarte ciudat. Peste vagoanele-restaurant se lăsă brusc liniștea Îngrijorată despre care se spune c-ar fi semnul că un Înger trece pe deasupra. Dar prin liniștea făcută de oameni se auzi clinchetul paharelor pe mese, roțile huruiră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spune că e drăguță, dar are un trup frumos și acesta, Își spuse domnul Peters lui Însuși, cîntărindu-l pe acela colțuros al soției sale și amintindu-și de stomacul ei zgomotos, acesta e cel mai important lucru. Era ciudat. Alese mostrele cu deosebită grijă. Era firesc, desigur, ca până și stafidele de la Stein să nu fie toate inferioare, dar când exista atâta suspiciune, nu era greu să ai o bănuială În plus. Să presupunem, de exemplu, că domnul Eckman, făcând unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Soții absenți! Ha, ha, ha! râse Phoebe. Nici eu nu-l văd pe al meu niciodată. Este minunat așa. Simțind atmosfera tensionată, Lauren o Întrebă: — Cum merge colecția ta de haine pentru copii, Phoebe? —Offf! Este o muncă foarte grea. Mostrele mele sunt la Shanghai. Ar trebui să ajungă Înapoi săptămâna viitoare. —Scuzați-mă, mă duc până la toaletă, le-am zis și am ieșit repede. Când am ajuns acolo, m-am Încuiat Într-o cabină. Fusese Hunter la Londra? De ce ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nefuncțional când e Însărcinată. Nu avea cum să-l vadă pe Hunter la Londra. Doar că Îi place să Încurce lucrurile. Serios? am zis, sperând că Lauren avea dreptate. Da, spuse Salome. Singurul lucru pe care-l spune vreodată este „Mostrele mele sunt În Shanghai!“ Este mantra ei. Sunt acolo de doi ani. Asta nu era chiar adevărat. Phoebe era o creatoare de modă pentru copii plină de succes, cu o ambiție notorie. Dar era drăguț din partea lui Salome să pretindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
trăiești, trebuie să cumperi pandantivul“. Așa că l-am cumpărat după licitație de la Fred Leighton, la un preț dublu, și iată-mă aici, vie și nevătămată. Toată lumea se uită la Phoebe. Roșind brusc, spuse: Mă concentrez mult asupra afacerii mele. Știți, mostrele mele sunt la Shanghai. Da, știm, replică Salome. Hai cu mine să luăm niște desert. Salome și Phoebe dispărură, iar Lauren și eu am rămas cu Sanford. El s-a Întors către Lauren și o fixă cu privirea. —Vorbesc serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cu o stivă de acte și aveam nevoie de o pauză. —O să comand ceai pentru toată lumea, am spus, formând numărul magazinului de la parter. — Nu a venit, spuse Lauren slăbită. Se aruncă pe singura sofa din atelier, care era plină cu mostre de materiale și mâneci și pliseuri ciudate. Puteți să trimiteți sus la atelier pe cineva cu ceai pentru toată lumea? Sylvie sunt... OK, mersi, am spus, punând receptorul jos. Apoi m-am Întors spre Lauren. Ce o să faci cu inima? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dea ochii cu această posesoare a hainei de ploaie cumpărate cu o reducere specială pentru abonații la Mail on Sunday. Intră, ușoară și vioaie, și le explică ce se întâmplase. Cealaltă Carol apăru din spatele ușii de placaj și, avansând până la mostrele dispuse circular în mijlocul magazinului - limita fiefului ei - țâțâi din buze la auzul veștii că Dan devenise membru al Asociației Alcoolicilor Anonimi. Cealaltă Carol știa totul despre Asociație. Dar o privea ca pe un simplu concurent, iar crezul ei n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]