542 matches
-
interesează reacțiile publicului. Încerc să fiu cât mai fidel posibil autorului, cât mai apropriat unui adevăr. Ce puteți dezvălui despre regia și distribuția spectacolului despre Lorca? Este un spectacol fără decor, chiar ușile din spatele scenei sunt deschise. Vor intra un motociclist și un cal. În spectacolul nostru, chiar teatrul este pus sub semnul întrebării, pentru că Lorca s-a gândit des la problema realității teatrale: cât este parte a artificiului și cât este parte a talentului la un actor? Am dat rolul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
a rămâne încremenit în... fluturaș. Codruț 14 mai 2006 Dragă Codruț, Așa-zisa creștere a nivelului de viață, combinată cu pura tendință a bucureștenilor de a arăta, de a se făli, a adus pe străzile acestui oraș un nou flagel: motocicliștii. Cu cât fac mai mult zgomot, cu cât sunt mai violenți în trafic, cu atât mai bine. Sunt peste tot: on peut pas y échapper. Mulți dintre ei utilizează motociclete de motocros, dintre acelea de genul „roți cu cuie“, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
al Basarabiei agricole și vinicole, eliberate întru bunăstare și fericire de către Armata Roșie în 1944, trebuie înlocuit cu o imagine cuprinzătoare și de bun-simț, aducând laolaltă infernul spațiului locativ și naivitatea politică a puștilor de la școală, amărăciunile veteranilor și bețiile motocicliștilor „huligani“, seara, lângă bloc. Este ceea ce își propune în mod explicit Iulian Ciocan, încercând o replică prozei postsovietice a unor Erofeev, Sorokin, Ulițkaia. Momentul ales de autor, perioada de „început al sfârșitului“ de la debutul anilor ’80, înainte de moartea lui Leonid
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
lungul Bundului, tancul japonez ajunsese la hotelul Palace. În jurul acestuiase adunaseră toți cei care voiau să fugă, băieții de serviciu chinezi În uniformele lor americane, chelneri cu tunici albe și oaspeți europeni ținîndu-și strîns În mînă pălăriile și valizele. Doi motocicliști japonezi, fiecare cu cîte un soldat Înarmat În atașul camuflat, porniră În fața tancului. Stînd În picioare pe pedale, Încercau să-și croiască drum printre ricșe și cărucioare, printre căruțe cu cai și grupuri de hamali care se clătinau sub baloții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
încet în sus și în jos ca să regleze unghiul optim de vizibilitate, arătându-i că are și un public nevăzut de proporții considerabile, căci apariția unei motociclete a poliției în cartier era un eveniment, cu atât mai mult cu cât motociclistul purta pantaloni scurți și o barbă roșie. Cvartalul era sărac, evident, dar cinstit. Intimidat, polițistul Mancuso mai sună o dată și luând poziția pe care el o considera țanțoșă și oficială, întoarse spre spectatori profilul său mediteranean. Dar audiența nu văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu degetul și înfățișând o galerie de personaje selectate aleatoriu, cum ar fi Iisus Hristos, Joe DiMaggio și Franklin D. Roosevelt. Danny se așeză. Îl aștepta pe Cyril „Cy” Vandrich. Era îmbrăcat ca Ted Krugman: blugi indigo, helancă, cizme de motociclist cu vârful placat cu oțel și geacă de piele. Stătuse treaz aproape toată noaptea și studiase scenariul lui Mal Considine. Ziua de ieri și-o petrecuse căutând informații despre Duane Lindenaur și George Wiltsie și hoinărind prin locurile bântuite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu farurile stinse. Băiat Drăguț ieși din casă după douăzeci de minute și o porni spre pasarela care ducea la plajă. Danny îl lăsă să ajungă în dreptul treptelor, așteptă încă cinci secunde, după care alergă într-acolo. Cizmele lui de motociclist bubuiau pe ciment. Băiatul se întoarse și se opri. Danny încetini și se apropie de el la pas. Christopher zise: — Salut. Vrei să te bucuri de priveliște împreună cu... Danny îl pocni în abdomen, își umplu pumnul cu o mână de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Nu vreți să vi-l arăt? — Sigur, dar avem o listă de așteptare. — Trebuie să mă pun eu pe lista dumneavoastră? — Exact, Abe. — Artur. — Arthur. Șezând Încordat cu coatele pe genunchi În lumina puternică a lămpii, Artur Sammler, ca un motociclist izbit În frunte de o pietricică de pe șosea, superficial Înțepat, zâmbi cu buze Întinse. America! (vorbea cu sine). Se face reclamă În tot universul că e cel mai dezirabil loc, un exemplu pentru toate națiunile. Stați o secundă să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În beznă. Pe mă-sa, s-a auzit o voce de bariton, credeam c-au venit iar gaborii, acum chiar că mi s-a dus dracului coafura. Coafura? Tu-i zici la casca aia coafură? Scumpo, aia-i cască de motociclist, scoate-o când mai vii p-aci! Unde naiba ați fost? i-a Întrebat Bob. Hai s-o ștergem de-aici. Se mai liniștise, stătea cu brațele Încucișate și cu mâinile la subsuori, de parcă i-ar fi fost frig. Vreau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aurii. Flint se oprea între melodii și pumni doar atât cât să-și mai întindă niște fond de ten peste vânătăi, cu țigara având un inel roșu în jurul filtrului. Sânge și ruj. Târgurile locale erau o afacere bună, iar întâlnirile motocicliștilor erau foarte aproape pe locul doi. Și rodeo-urile erau bune. Și spectacolele nautice. Sau parcările din fața clădirilor în care se țineau convențiile alea mari ale iubitorilor de cuțite și arme de foc. Nu, n-a trebuit să caute prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
întreb, și-l privesc pe Valeriano, așteptând să intervină ca să pună capăt glumei. Valeriano o privește pe Irina, dar privirea lui e pierdută, ca în transă: o capitulare absolută, de om fericit numai când se supune autorității ei. Intră un motociclist de la Comandamentul Militar cu o grămadă de dosare. Ușa, deschizându-se, o ascunde pe Irina, care dispare. Valeriano, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, își rezolvă treburile. — Spune-mi, îl întreb imediat ce putem vorbi, ți se pare o glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în fine, ocaziile unei capcane, aș fi putut să reduc probabilitatea căderii mele în mâini dușmane. Am comandat atunci cinci Mercedesuri identice cu al meu, care ies și intră pe porțile blindate ale vilei mele la orice oră, escortate de motocicliști ai gărzii mele personale, și la bord cu o umbră îmbrăcată în negru și înfofolită, care aș putea fi eu, sau orice dublură. Societățile al căror președinte sunt constau din sigle fără acoperire, iar sediile lor se află în saloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
escadroane de motorizați În oraș, răfuieli, ambulanțe, Împăcări, defilări neautorizate de-a lungul bulevardelor, fluierături, ca un salut, de pe trotuare; fetișcanele, mai ales, aplaudau țopăind, sperau, unele, să fie săltate pe șaua din spate, cînd le va fi sosit vremea. Motocicliștii erau temuți, admirați, făceau parte dintr-un anume peisaj; nu purtau așadar arme de foc sau cuțite; lanțurile de oțel erau mai mult pentru intimidare, le Învîrteau - strigînd - deasupra capului; era mai bine să fi fost cineva legat cu ele
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
caii și așa prea nărăvași. Mai fumau, bandiții, ierburi interzise, chiar dacă nu toți; se mai Îmbolnăveau de boli rușinoase unii, dar, una peste alta, aveau stil. Nu prea elegant, nu asta vroiau, dar apreciat, mai ales de către turiștii străini; fără motocicliști, orașul ar fi fost mai sărac. Mai ridicau puțin adrenalina celor stătuți, un plus de agitație era binevenit. Thomas conducea tot mai rar motocicleta; avea mașină, una oarecare, pe care o folosea mai mult pentru tîrguieli, mersul pe jos era
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
privirii, cald - nimic de albastru fiord, rece, cum aveau unii nordici -, răspîndea lumină, numai că, În poză, ochii fiecărui bărbat erau acoperiți cu o bandă neagră. Un chip viril, prietenos, păr bogat, o coamă. Înalt, puternic, Îmbrăcat În costum de motociclist, cu casca Într o mînă, pregătit să Încalece pe Triumph-ul argintiu - cum arăta În una din fotografiile de prezentare -, Thomas putea să fie și alesul unui regizor de cinema, nu doar al unor viitoare mame. Înfățișarea, pentru un viitor donator
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
se mai zărea, oamenii erau cît puricii, degeaba Încerca poliția să-i oprească pe zburători, doar un avion ar fi putut să se pună cu ei, dar nu se Încumeta vreunul. Bunica, vîrÎtă sub cască și Îmbrăcată În costum de motociclist, Thomas avusese grijă, striga centaurului pe roți: Mai tare! Și mai tareeeee! Iuhuuuuuuuu! Iuuuuuu uuuuuu! - parcă se auzea din cer. Gataaaaaaaaa! răspundea Thomas. O să ne trezim În Anglia! O văd! Uite Turnul Londrei! Iuuuuuuuuuuuuuuuu! chiuia și nepotul. Primiseră amenzi, nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
În toaletă; a tras apa. Și-a zis că e bine să fie prevăzător, Începuse, de fapt, să-i fie frică, Îi putea fi luată urma. GÎndindu-se, chiar a avut un frison, nici cînd se bătea cu grupurile rivale de motocicliști, cîndva, nu avusese teamă, deși unele Încăierări sfîrșeau rău de tot. O rangă nu Îl nimerise În cap, Îi rupsese doar clavicula, fusese operat; mai avusese cîteva suturi la brațe, una la un pectoral, lovitura aceea de șurubelniță ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
un angajat conștiincios, nu mai mult; un mercenar-model, egal cu sine mereu; unii camarazi, mai Îndrăzneți decît era necesar, sfîrșiseră prost. Jesper nu avusese niciodată ceva eroic, poate doar - mult spus - În vremea În care, alături de Thomas, se lupta cu motocicliștii rivali, noaptea pe străzi sau prin spelunci, prin parcuri. Îl scosese pe Thomas de multe ori din Încurcătură, dar asta fusese cîndva. ...Jesper nu se mai bătea cu nimeni, Își găsise o amică, care Îl prostise parcă: nu mai bea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
toate neamurile În Legiune; aceștia Îi admiraseră, negreșit, pe lîngă Înfățișarea ce atrăgea imediat privirile, și curajul; un impulsiv, de aici și o Îndrăzneală nemăsurată, pînă la anularea propriului instinct de conservare, În nenumărate Încăierări de stradă, cu grupările de motocicliști rivale din oraș, Thomas putuse să-și dea seama. Jesper, apoi, luptase cu arma În mînă, omorîse, poate, zeci de dușmani. Nu erau dușmani; inamici. Inamic ar fi cel care nu Îți este amic; Jesper, așadar, era În stare să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
plete dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii îi străluceau ca semnalizatoarele cu halogen. Pe cap avea o tichie tricotată, prăzulie. Puțin aplecat de spate, urmărea și el concentrat lista. O studia plin de interes, frecându-și mâinile înmănușate. Mănuși de motociclist, maronii cu găurele rare, din care se ițeau smocuri de păr negru, des, cârlionțat. Mormăia din când în când mulțumit, cuprins de plăcere, de parcă cineva l-ar fi frecat pe șale cu o porțiune dublă de loțiune „Toximotrol ’93“. Dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să mă stranguleze și să ia ea toate ce-am agonisit cu chinul vieții mele? Pentru asta s-a dus Sofronică la Revoluția de la Județeană?! O altă coloană de mașini se anunța că va trece pe bulevard. O precedau câțiva motocicliști, urmați de două mașini ale poliției. Apăru apoi un gip, urmat de alte două mașini de poliție. - Prefectul, șopti automat Sile. Femeia pufni amuzată. Dădu a lehamite din mână: - Am auzit că are gip de-ăla ca al lui... Blindat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o întorci cum acuma îl face și cetățean de onoare, eu mai și plătesc mascarada, că s-a-ntors oaia sau boul rătăcit cum zice și la Biblie, și-l plimbă ca pe Ceaușescu cu limuzina prefecturii, îți dai seama, și cu motocicliștii în față de la «Roata morții» și «Zidul curajului» de la circul lui Brandaburlea ăl Tânăr, scamatorii kaghebiste, să ții minte când ajungi la capitolul ăla să mă mai întrebi, că e ițele încurcate, politică și mistere care numa’ eu le mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
e adevărul, dar e un alt fel de adevăr, să crezi în el, afară e un alt fel de înăuntru, nu există un afară total, ci doar parțial, cel adevărat e numai în mintea ta, cu el poți jongla precum motociclistul de la zidul morții, precum acrobatul pe sârma fragilă, pe stâlpii bine ancorați, cu șpraițuri și contravântuiri calculate matematic, deși oricând o cifră rea, care nu vrea să intre în calcul, poate să răstoarne pătratul distanței, raza de balans, diametrul lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
clipă transformată în haos, datorită acestei cifre sinucigașe, care poate lua după sine toată ecuația existenței. Și Mioara bătu cărțile neascultătoare, le trimise în rafturi, bibelourile pe policioarele lor de cristal, pe îngeri la locurile lor între baloane, acrobații și motocicliști, pe zidurile morții. Cuminte, fir cu fir, fără să plângă, fără să înțeleagă de ce dincolo de ușă erau clinchete de pahare, voci impostate de bărbați, înfocate, virile, părăsite de voință, în momentele suprapunerii cu trupul mamei, lingușitoare și intrate în neființa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mă privea se uita la mine ca la o creatură de la grădina zoologică, mi se ofereau tot felul de lucruri, dar nu știam ce să fac, tu cum ai fi reacționat dacă, pe stradă, cineva îți oferă o cască de motociclist sau o mașină-super își deschide portiera și însuși Primarul te invită să urci, cum ai folosi limbajul, ce reacție ai avea, pentru că eu eram împietrită și uitasem că am glas. Oare în ce limbă vorbeau, dacă acele cuvinte mă biciuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]