908 matches
-
omenesc a avut ocazia de-a-și da părerea intimă asupra acestui spirit atât de mare, atât de adânc și atât de agitat în adâncimile lui. D. Gladstone nu este un calculator rece, un torcător și întinzător de fine și periculoase mreje de paianjen, ci un om de-o energie elementară, pusă în serviciul unui spirit hotărâtor idealist. E ceva din sentimentul religios al puritanilor în el, sânt înclinațiuni religioase cari s-amestecă cu putere în maniera lui de-a înțelege natura
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ce stilul d-lui Conta în privința protestanților din grup este așa de acru. Iată ce zicea organul liberal-moderat din Iași: Ar zice cineva că singura preocupare a guvernanților noștri nu consistă decât întru a-și asigura ziua de mâine mulțumită mrejelor bugetare ale puterii lor de azi... Politica cea mare îmbrățișează alte orizonturi. Camera la dispoziția guvernului; justiția servind orbește interesele bugetare; impozitul chiar, ajuns a nu mai {EminescuOpXI 422} fi discutat de reprezentanții țării, se aplică după bunul plac al
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cu paguba de 50 procente poate, pentru a le retrimite în Rusia, rămânând a se ști daca introducțiunea lor în împărăția vecină va fi îngăduită. Ce spectacol! Un popor întreg pus la discreția zarafilor evrei și zarafilor patrioți. Vedem o mreajă întreagă de gheșefturi și de scabroase afaceri întinzîndu-se asupra țării întregi. Vedem pe cei privilegiați, tagma patriotică și subdiviziunile ei, cumpărând ruble pe un preț de nimic și introducîndu-le în mod clandestin în visteria statului în contra a aur sau a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și prin agresivitate, ins care alunecă treptat, sub ochii noștri măriți, în brațele vînjoase ale unuia din practicanți, exemplar defel promiscuu, dimpotrivă, om de spirit, scriitor în vogă. Nu ne dăm seama dacă plăcutul erou cade într-adevăr în virilele mreje, dar sîntem lăsați să credem că tentația la care este supus nu-i displace, ba... În sfîrșit și aici vine întorsătura, vine momentul "tezist": femeia. Femeie la fel de vicioasă, în preocupările ei, ca și bărbații din clarobscurul clan. Femeie care, ghicind
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lumină și cei vii pe porumbel și pe privighetoare, Si rîma o-am făcut din poartă-n poartă să cerșească. Pe hoț l-am învățat un tainic drum spre casă celui drept. Am dat învățătură palidului vicleșug să iși întindă mrejele asupra dimineții. 395 Îmi sînt arama 105 cerurile, pămîntul mi-este fier, luna-mi, un bulgăre de lut, Soarele-mi, urgie arzătoare la amiază și pîclă-a morții noaptea. Care e prețul Experienței? o cumpăra c-un cîntec oamenii? Sau (poate
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
prin toate ochiurile sale, schimbînd Vîrtejurile, Si punînd fiecare Centru-n loc greșit; lihnita pofta și dorința începură S-adune fructul arborelui Tainic, pînă ce Urizen, Șezînd în templu-i, furios, simți toropitoarea amorțire, El însuși încîlcit în propria să mreaja, în suferință, pofta, remușcare. 180 Enitharmon teșea înlăcrimata, cîntînd viersuri de Jale Și-ndurătoare mîngîiere în vreme ce-n suspin sufla nainte spectrele pe vînt Și trupuri le teșea, dîndu-le nume; fiii și fiicele-i iubite, Tocmindu-le pe fiice la războaiele-i
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
relaxată a boemilor. Nimic lăsat la voia Întâmplării. În schimb, dandy-i devin solidari cu boemii datorită voluptății celibatului, ca să nu spunem ororii de matrimoniu. „În ochii lor, căsătoria e cea mai rea dintre toate captivitățile cu putință, iar femeile - mrejele sclaviei. Plăcerea carnală nu trebuie Împărtășită cu ele decât ca negoț. Mai bine amorul cu băieții. Homosexualitatea (cuvântul nu apare decât În 1891) li se accentuează cu timpul, pe măsură ce presiunea familială și feminină asupra societății e tot mai intensă.”1
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Tasso, Chateaubriand, Barbey d’Aurevilly, Gautier până la Albertine a lui Proust sau Orlando a Virginiei Woolf. Și până la personajele de bandă desenată, din filme și jocuri pe computer. Toate, luptându-se - la propriu, la figurat - cu bărbații În ale căror mreje cad În cele din urmă, adesea răpuse de iubire. Ele intră pe câmpul de bătaie cu un curaj nebunesc, ca Într-o Înfruntare pe viață și pe moarte, așa cum povestește Baudelaire În Duellum: „Doi ne-mpăcați potrivnici, luptând cu-nverșunare
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cel mai mare dandy al vremii sale și al tuturor timpurilor”, „dandysmul Însuși”, „tipul desăvârșit al frivolității elegante”, „o individualitate dintre cele mai rare” - scrie sufocându-se cu superlativele Barbey d’Aurevilly. Nu e singurul. Lui Brummell Îi cade În mreje o lume Întreagă, Începând cu viitorul rege, prințul de Wales, și cu lordul poet, George Byron. Cine să fie individul pe care Îl exaltă nu doar cuvintele unui tardiv admirator francez, ci mai ales vorbele și gândurile contemporanilor? Un tânăr
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
care apar și evoluează? Nevoia de public și de prestigiu, crede Jean d’Ormesson, pe urmele lui Barbey d’Aurevilly. Toți au trebuință de confirmarea (reală sau simbolică) a puterii lor (și ea, reală sau simbolică) deoarece sunt prinși În mrejele acestui „vis de mărire” sau ale „iubirii de glorie”, care se cer aplaudate la scenă deschisă. Însă pentru a ajunge acolo arivistul, snobul și dandy-ul urmează căi diferite. Juliensorelii trec peste orice obstacol, fără scrupule și regrete, supunându-și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cocoș, gâscă, cireadă, izlaz, dobitoc (animal), stână. Animale sălbatice-moștenirea slavă este bogată: dihor, gușter, cristei, cârtiță, lăstun, lebădă, molie, nevăstuică, paing, rac, sobol, stârc, vrabie, veveriță, zimbru. Pescuitul: caras, crap, lin, morun, mreană, știucă, plătică, cegă, clean, lostriță, păstrăv, undiță, mreje, năvod, izvor, iaz, iezer, val, baltă, mlaștină, ostrov, dumbravă, lunc, prund. Pământul și vegetația: deal, grădină, livadă, movilă, peșteră, prăpastie, nisip, pajiște, poiană, tină, vârtop. Casa e latină, dar anexele ei sunt slave: grajd, iesle, coteț, pivniță, pod, pridvor, gard
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și mai destoinică a oștirii la locurile cele mai potrivite, puind-o să pândească din dosuri și ascunzători, și peste aceștia năvăli Isaac orbește, sigur de biruință, c-o furie bacantică, unde apoi se și-ncurcă ca-n ițele unei mreje de vânat. Când năvăliră românii și cumanii din locurile ce-i acopereau, atunci intră spaima-n oasele romeilor surprinși, cari, puțin ce se-mprotiviră, și căzură mulțime de săbiile românilor, până ce-n urmă, tot în galop și dând frâiele slobode, o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
capitală c-o mare sumețire de sine, de vreme ce de un timp încoace trecuse în ochii tuturor de inactiv și nerăzboinic. Ioannițiu primește de la papa uniunea și coroana regală. Papa Innocențiu III, om ambițios, poftitor de domnie și harnic, își aruncă mrejele sale după statul bulgaro-romîn, care se renăscuse dintr-un nou amestec, și papa o făcu aceasta cu atât mai fără teamă și mai cu succes, cu cât era dispensat de orice considerații pentru biserica grecească, cu care urmase ruptura deplină
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-ntări printr-o alianță cu cumanii, cari locuiau pe malul stâng al Dunării, primi de la ei un contingent auxiliar de 20000 de oameni și, în fruntea lor și a propriei sale oștiri, năvăli în partea romeică a Traciei. Ca o mreajă acoperea și inunda oastea unită a lui Constantin toată Tracia până la țărmuri, cu atâta desime și coeziune încît nici om nici dobitoc nu putea trece neobservat și neapucat prin rândurile oștirii. Toate măsurile acestea erau luate pentru ca împăratul să nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
rol politic eminent și adusese tronului bizantin multe semne de rană cari-l desfigurau. Papa din Roma și patriarhul din Constantinopol se rupeau și se certau cu acelaș zel pentru domnia bisericească peste neamul bulgăresc și, precum cel dentîi aruncase mreaja asupra vanitosului Ioanițiu prin titlul de rege, tot astfel cel din urmă își arunca în alte chipuri undița după Asanizii următori și după numerosul lor popor. Deși acel stăpânitor rânduise ca țara lui să atârne bisericește de Roma, atârnarea aceasta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
plantelor ce se cultivă, a rădăcinilor, trupinei, foilor, seminței, consistă din materii cari-și au originea în acele părți solide ale pământului din cari ele au crescut. Fiece organ din ramuri, din trunchi, din foi are un schelet în forma mrejei, care consistă din materie anorganică, a cărei bază [e] sau siliciul sau calciul. Siliciul, pe care-l găsim în cele mai deosebite forme, ca nisip alb, ca cremene, ca cristal de cuarț, formează mai mult decât 60, adesea 95 procente
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pp. 347-348). 6. În alte cazuri, eroul dispare complet din economia mitului. Vezi legendele sfintelor Marguerite (35, p. 114) și Martha (35, p. 82) care leagă cu centura balaurul. O situație analoagă este cea din colinda românească tip Peștele și mreaja fetei (tip 50 ; cf. 26, p. 202). „Peștele de mare”, care periodic distruge grădina fecioarei, este o ipostază a lui Draco marinus : [Ioana] acasă se întoarce, Se pune și toarce, O mreajă să facă La lume să placă, Mreajă de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
este cea din colinda românească tip Peștele și mreaja fetei (tip 50 ; cf. 26, p. 202). „Peștele de mare”, care periodic distruge grădina fecioarei, este o ipostază a lui Draco marinus : [Ioana] acasă se întoarce, Se pune și toarce, O mreajă să facă La lume să placă, Mreajă de mătase, împletită-n șase. [Ioana], ochi negri, Merge la grădină, Mreaja își anină, Mreaja își întinde, Grădina coprinde. Peștele de mare, Din mare că sare, în grădină intră Prin mreajă se-ntinde
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și mreaja fetei (tip 50 ; cf. 26, p. 202). „Peștele de mare”, care periodic distruge grădina fecioarei, este o ipostază a lui Draco marinus : [Ioana] acasă se întoarce, Se pune și toarce, O mreajă să facă La lume să placă, Mreajă de mătase, împletită-n șase. [Ioana], ochi negri, Merge la grădină, Mreaja își anină, Mreaja își întinde, Grădina coprinde. Peștele de mare, Din mare că sare, în grădină intră Prin mreajă se-ntinde Și-ntr-însa se prinde. Astfel legat, peștele urmează
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care periodic distruge grădina fecioarei, este o ipostază a lui Draco marinus : [Ioana] acasă se întoarce, Se pune și toarce, O mreajă să facă La lume să placă, Mreajă de mătase, împletită-n șase. [Ioana], ochi negri, Merge la grădină, Mreaja își anină, Mreaja își întinde, Grădina coprinde. Peștele de mare, Din mare că sare, în grădină intră Prin mreajă se-ntinde Și-ntr-însa se prinde. Astfel legat, peștele urmează să fie sacrificat. Carnea lui va servi la ospățul nupțial, iar capul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
grădina fecioarei, este o ipostază a lui Draco marinus : [Ioana] acasă se întoarce, Se pune și toarce, O mreajă să facă La lume să placă, Mreajă de mătase, împletită-n șase. [Ioana], ochi negri, Merge la grădină, Mreaja își anină, Mreaja își întinde, Grădina coprinde. Peștele de mare, Din mare că sare, în grădină intră Prin mreajă se-ntinde Și-ntr-însa se prinde. Astfel legat, peștele urmează să fie sacrificat. Carnea lui va servi la ospățul nupțial, iar capul va fi păstrat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
toarce, O mreajă să facă La lume să placă, Mreajă de mătase, împletită-n șase. [Ioana], ochi negri, Merge la grădină, Mreaja își anină, Mreaja își întinde, Grădina coprinde. Peștele de mare, Din mare că sare, în grădină intră Prin mreajă se-ntinde Și-ntr-însa se prinde. Astfel legat, peștele urmează să fie sacrificat. Carnea lui va servi la ospățul nupțial, iar capul va fi păstrat ca trofeu (Colind de fată mare, cules în 1869 ; cf. 36, p. 101). 6. Fecioara și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în frâu” (113). „Leagănul” e împletit și pus între coarne chiar de către fată : Poartă leagăn de mătase, împletit de Leana-n șase (29, p. 176). Tot așa cum, în alte colinde (dar tot „de fată mare”), fecioara toarce și împletește o „mreajă de mătase,/ împletită-n șase” pentru a prinde (a lega) tot un monstru acvatic, „cel pește de mare”. Finalitatea actului este aceeași : facerea ospățului de nuntă, înte- meierea unei noi familii, a unei noi case, a unui nou Univers (36
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în a apropia lucrurile unele de altele prin similitudine naturală” (128, p. 127). Mijloacele de persuasiune proprii îndrăgostitului ar fi „mijloace magice”. Scopul acestuia este „legarea” celuilalt, ca și în cazul magicianului. Amândoi posedă, ca și vânătorul, o „știință a mrejelor și a momelilor”. Chiar Ficino folosește termenul latin rete („plasă, rețea”) pentru a defini relațiile magico-erotice. Este un cuvânt care desemnează mai ales plasa propriu- zisă, a vânătorului sau a pescarului, dar și „mreaja [vraja] dragostei”. Retibus amoris exire („a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ca și vânătorul, o „știință a mrejelor și a momelilor”. Chiar Ficino folosește termenul latin rete („plasă, rețea”) pentru a defini relațiile magico-erotice. Este un cuvânt care desemnează mai ales plasa propriu- zisă, a vânătorului sau a pescarului, dar și „mreaja [vraja] dragostei”. Retibus amoris exire („a se elibera din mreaja dragostei”), spunea Propertius în secolul I î.e.n. „La drept vor- bind - comentează Culianu -, îndrăgostitul și magicianul fac amândoi același lucru : își aruncă «plasele» ca să pună mâna pe anumite obiecte [și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]