496 matches
-
acasă... Cum îți merge la slujbă? Bine, bade! Mulțămesc lui Dumnezeu. Îi bine când îi bine. Îți pun un țoi cu rachiu? Dacă tot ai stricat vorba, fă și trebușoara asta, că ți-oi ține de urât până or veni mușteriii. A luat țoiul pregătit de crâșmar, dar nu s-a retras în colțul lui. A rămas lângă tejghea. A ridicat țoiul și l-a privit în zare. Spre deosebire de altă dată, acum nu-i mai venea să-l dea peste cap
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
las o pe altădată, că n-o intrat zilele în sac. Într-un târziu a terminat de băut rachiul din țoi. A făcut-o în silă însă. Mai mult i-a ținut de urât crâșmarului. Cum s-a arătat primul mușteriu, Toaibă și-a luat bastonul și s-a îndreptat către ieșire. Toadere! N-ai uitat nimic? - l a întrebat crâșmarul. Știu eu la ce te gândești, bade Prispă. Numai că astăzi nu am nevoie. Poate data viitoare... Cum vrei, Toadere
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
numele pe care îl poartă și astăzi? Cei care i-au dat acest nume au fost urmașii lui Toader Luca, Costache Luca și cu nevasta lui “Coana Tinca”. Hangița era o femee aprigă, dar bună gospodină. Ea punea dinaintea fiecărui mușteriu, pe un talger de lut ars, trei sarmale făcute gospodărește! Acestea erau “din partea casei”, cum merge vorba. Și uite așa, încet-încet, de la “Hanul Cotiugaragiilor”, cum era cunoscut într-o vreme, a ajuns să fie căutat de mulți mușterii, printre care
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
dinaintea fiecărui mușteriu, pe un talger de lut ars, trei sarmale făcute gospodărește! Acestea erau “din partea casei”, cum merge vorba. Și uite așa, încet-încet, de la “Hanul Cotiugaragiilor”, cum era cunoscut într-o vreme, a ajuns să fie căutat de mulți mușterii, printre care și personalități ale timpului... Printre aceștia nu se putea să nu se numere Creangă și Eminescu... Pe timp de vară, ei aveau o masă a lor între liliecii din grădină... Când hangiul urca cu greu treptele pivniței tăbârcind
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
în par? Nuuu! Da’ așa... Așa îi altă treabă... Hangiul a știut el bine ce femeie să-și aleagă. Altfel aleluia părăluțe, băiete! Iaca eu n-aș putea să stau liniștit văzând cu ochii mei cum li se lungesc gâturile mușteriilor uitându-se după Catrina mea. Unde mai pui că se găsește câte unul, mai ales târgoveți, care după ce s-o amețit pune chiar mâna pe ea și râde ca proasta în târg. Cum să te porți așa cu o asemenea
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
spre hangiță, și-a dus mâna la zagaraua pălăriei și, clipind din ochi într-un anume fel, a ieșit în noapte... Hangița a rămas la locul ei ca o stană. Abia a băgat de seamă că au mai intrat niște mușterii... De atunci nopți la rând n-a putut să doarmă. Cum punea geană pe geană, îl vedea pe haiduc venind spre ea, gata s-o ia în brațe... Ba într-o noapte parcă... a și sărutat-o... Cât era ziua
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
către el ca și cum m-aș fi trezit dintr-un vis. Pe unde ai umblat, vere? Păi... Sunt sigur că „ședeai la o masă din paltin cioplită cu meșteșug”, colo într-un colț mai umbros, ca să poți privi în tihnă la mușteriii hanului tocmai când poiana își dezvelea obrazul înflorat sub mângâierea lunii, cu chip rumen, abia răsărită... Și cine alții dacă nu cotiugaragiii așezați la mese câte doi-trei gustau din ulcelele cu vin sporovăind cu glas domol, obosit... Uite ce înseamnă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
tirada, ca să atace el. -Distinsa noastră hangiță ar trebui să răspundă cam așa: „Întăriți-mă cu vin, cu mere răcoriți-mă, că sînt bolnavă de iubire”... Râdem toți trei, încât dacă la acea oră s-ar fi nimerit și alți mușterii prin preajmă, sigur s-ar fi întrebat de nu suntem niște bețivi care nu-și stăpânesc instinctele... Și atunci, pe neașteptate, mi-au venit în minte „Pildele lui Solomon”, în care găsim: „Nu fi printre cei ce se îmbată de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de măsură acest nume - a încheiat vorba prietenul meu. Hangița a plecat ușor capul, clipind des, semn că vorbele ieșeanului și-au atins ținta. Dacă dumneavoastră... Păi cred că nu numai noi te vedem așa cum ți-am spus, ci toți mușteriii care calcă pragul hanului. Iaca că am aflat un cuvânt nou: „mușteriu” - s-a bucurat hangița. Nu-i altul decât banalul client. Și acum am să-l las pe vărul meu să-ți povestească din ce pricină ne aflăm noi
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ușor capul, clipind des, semn că vorbele ieșeanului și-au atins ținta. Dacă dumneavoastră... Păi cred că nu numai noi te vedem așa cum ți-am spus, ci toți mușteriii care calcă pragul hanului. Iaca că am aflat un cuvânt nou: „mușteriu” - s-a bucurat hangița. Nu-i altul decât banalul client. Și acum am să-l las pe vărul meu să-ți povestească din ce pricină ne aflăm noi aici. Dumnealui e vărul dumneavoastră? - a întebat hangița, fixându-mă din nou
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
fost sfânta zi în care am isprăvit trebușoara asta, astăzi ne aflăm aici la un pahar de vorbă, alint de muzică lăutărească și nu ne săturăm privind la ochii frumoși ai hangiței. Iaca, ai aflat și povestea noastră - cei doi mușterii - pe care îi ai în față, scumpă hangiță - a încheai vorba ieșeanul, făcând gestul ridicării pălăriei și al înclinării în fața unei doamne... Mă bucur mult că v-am cunoscut, domnilor, și sper să citesc și eu cartea în care o să
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
îngăimat ieșeanul, dus pe gânduri. Pentru prietenie și pentru ochii hangiței, dragă ieșene. Am mai rămas o vreme plutind pe apele cântului lăutăresc, gustând din când în când din ulcele cu vin... Hangița nu prididea cu treaba, trecând de la un mușteriu la altul. Din când în când, își arunca privirea pecetluită cu un zâmbet cald către masa noastră. Îi zâmbeam de fiecare dată cu ușoară înclinare a capului și mâna dusă la inimă... După o vreme, ieșeanul a prins glas: -Și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
arunca privirea pecetluită cu un zâmbet cald către masa noastră. Îi zâmbeam de fiecare dată cu ușoară înclinare a capului și mâna dusă la inimă... După o vreme, ieșeanul a prins glas: -Și dealul vale să făcu, iar cei doi mușterii ai hanului de la răscruce de drumuri unde în vremi de mult apuse au poposit voievozi sau călărași de Țarigrad sunt nevoiți să pună punct aventurii lor din această toamnă... Târziu ne ridicăm și trimițând bezele frumoasei hangițe, ieșim... Mergem de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
la nevoie țineau loc de scaune. De bagdadie atârnau lămpile și felinarele trebuitoare la vreme de seară...Alături de hornoaică se găseau câteva legături de usturoi, de ceapă și un șirag de chipăruși roșii ca stacojul, din care crâșmărița punea dinaintea mușteriilor când avea borș de fasole... Vizibil mulțumit, moș Dumitru și-a tras pălăria pe frunte și a înaintat către tejghea, salutând mușteriii aflați la câteva măsuțe. Apoi s-a adresat crâșmarului: Bine te-am găsit, Costache! Cum merg treburile? Bine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
legături de usturoi, de ceapă și un șirag de chipăruși roșii ca stacojul, din care crâșmărița punea dinaintea mușteriilor când avea borș de fasole... Vizibil mulțumit, moș Dumitru și-a tras pălăria pe frunte și a înaintat către tejghea, salutând mușteriii aflați la câteva măsuțe. Apoi s-a adresat crâșmarului: Bine te-am găsit, Costache! Cum merg treburile? Bine ai venit, Dumitre! Cât despre treburi, mulțămesc lui Dumnezeu. Bine. Ai venit cu un nou transport? Aici toate îs la locul lor
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Dumitre - a răspuns scurt Vasile Hliboceanu. Apa caldă a făcut minuni... Acum arătau și ei a oameni. Costache! Flămânzi și însetați ca în astă seară parcă nu am mai fost niciodată. Ai grijă de noi, că altfel ne pierzi de mușterii. Nu duce grijă, Dumitre! Așezați-vă colea la masa voastră, că îndată vine mâncărica și udătura. De ați avea voi burți pentru toate câte avem - s-a grozăvit crâșmarul. Spusele crâșmarului s-au dovedit însă adevărate cu vârf și îndesat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a grăit el, cu o umbră de părere de rău. Ca mâine trecem iar, Costache. Numai vremea să fie bună - a răspuns moș Dumitru. Costache! Ai grijă de balerca ceea de rachiu, că dacă se golește ne-ai pierdut de mușterii - l-a atenționat Pâcu,în felul lui șugubăț. Mai degrabă să nu-ți uiți tu pe undeva traista cu povești, pentru că atunci serile de aici de la Crâșma din drum ar fi ca nunta fără lăutari, Pâcule! l-a prevenit Costache
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ta - a răspuns Nicu... Dimineață de toamnă caldă, cu toate culorile curcubeului Împrăștiate peste florile și frunzele din grădină. O adiere de vânt a prins să Întoarcă fiecare floare pe toate fețele, ca și țigăncușele gureșe care Îi Îndeamnă pe mușterii... „Hai să-ți dau o floare, conașule”. Gruia nu s-a lăsat furat de frumusețea dimineții, ci de gânduri. Tocmai terminase comentariul asupra operației efectuate șetrarului. L-a Întors pe toate fețele. Când a fost sigur că este „rotund”, l-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fereastră, cealaltă ușă de intrare. Atelierul era în colț, după ușă. Aici ciocănea și cosea și bombănea toată ziua, ghemuit pe scăunelul cu trei picioare, bătrânul Mendelson, sfădindu-se cu muierea, ori dăscălindu-și ucenicul, dacă n-avea alături vreun mușteriu cu care să tăifăsuiască. Deși împlinise cincizeci de ani, nici un fir alb nu i se ivise încă în părul negru, stufos, veșnic încîlcit ca și barba. Se fălea că a învățat meseria la Rapaport și râvnea din tot sufletul să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Hi, Ortac!... Haidem, că-i tîrziu!... Țțț! 2 ― Da ce-o fi azi cu oamenii de stau toți ascunși pe-acasa? se minună Busuioc, ieșind pentru cine știe a câta oară în pragul cârciumii și uitîndu-se pe uliță. Că de la mușterii ca tine slabă nădejde de viață, măi Spiridoane! Spiridon Răgălie băuse o măsură de țuică și o plătise. Ar mai fi cerut, dar știa că Busuioc nu-i dă pe datorie, fiindcă mai e scris acolo la catastif și nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și așa marginile îi scârțâiră pe pietriș. Ușa casei se deschise cu un clinchet voios, de la clopoțelul rămas deasupra intrării. După război, bunică-sa începuse să facă păpuși, să aibă cu ce-și crește odraslele orfane, iar clopoțelul vestind vreun mușteriu umplea casa de bucurie. Maică-sa fusese frumoasă, se mai vedea câte ceva în profilul cu linii moi și în arcuirea coapselor, prea puțin îngroșate de trecerea anilor. Dar acum femeii nu-i păsa de frumusețea ei. Într-un capot gros
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cotul în căușul palmei. Ținând-o astfel în brațe, se simți cuprins de o căldură care pornea din coșul pieptului, șerpuia prin toate cotloanele trupului și cobora spre pântece, stăruind acolo și zvâcnind. Tarabagiul îi îngăduia, oricum nu avea alți mușterii și, cu siguranță, mai văzuse scena, conspirația celor care caută tertipuri pentru a-și suplini lipsa de curaj. — Acuma nu te mișca, șopti Petrache, fără să-și dea seama că respirația lui grăbită ajungea la urechea ei înaintea cuvintelor. Uite
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ghișeul era așezat în capătul opus ușii, astfel încât cel ce intra să poată vedea în amănunt toate astea. Grilajul care îl despărțea de restul încăperii era, nici nu se putea altfel, ruginit, prevăzut cu o ferestruică plasată destul de jos, ca mușteriul să se aplece, cu capul între umeri, iar poziția să nu-l încurajeze la o conversație îndelungată, de a cărei zădărnicie trebuia să se fi convins deja. Deasupra, o inscripție scrisă cu litere de-o șchioapă anunța : „Azi, ultima zi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spun. Uită-te la părinții noștri, au îmbătrânit fără să aibă vreun trecut... Nu suntem nici noi mai breji... spuse Jenică, mestecând absent un miez de pâine. Arătă spre cei doi căruțași care șușoteau într-un colț : Nu prea ai mușterii, tataie. — Azi, că e cinșpe, spuse bătrânul, trecând după tejghea. Mâine e zi de leafă la depou și la siloz, n-o să ai unde să arunci un ac. Vând bere la butoi de-a rostogolita. Care vrei niște fasole cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înjura pe limba lor. Vorbea cu un ușor accent care îl făcea să pară străin în orice limbă pe care o vorbea. Chiar și acum, când spuse : — Bine că v-a plăcut povestea asta. Acuma ziceți-mi poveștile voastre. Ceilalți mușterii își număraseră mărunțișul și plecaseră. Bătrânul nu se ridică să-și ia banii. Le prinsese privirile și nu voia să le dea drumul. Cei trei nu se clintiră, știau că ăsta e prețul. Și, în ordinea în care i-am
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]