582 matches
-
vișine, piersici și caise.” Vacanța-i fir dintr-o poveste cu soare agățat în mar Când pe amiază-ntr-adevăr,căldura-mpărateasă este, Adoarme apa pe câmpie, albastră ca un cer senin Visează frunzele departe culoarea serii arămie. Furnicile mărunte cară căldura-n mușuroi la ele Iar, de pe-o creangă, păsărele, spun gâze1or că este vară. În cuib cresc puii rândunicii, e bine și-mpăcare este, VACANȚĂ-fir dintr-o poveste Pornit din caierul bunicii. Se intercalează diverse cântece adecvate anotimpurilor. La telefon monolog
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
pe vagoanele de marfă staționate În gară. Înnoptau pe acoperișul școlii, se aciuau În clopotniță, Își curățau pliscurile de crucile Înghețate. Dimineața Își luau zborul, topindu-se la orizont, și seara se Întorceau la cuiburile lor, ce semănau cu niște mușuroaie. Veneau tot mai multe și mai multe. Zadarnic trăgeau clopotele. Zadarnic bătrânii ieșiseră În ninsoare cu prapurii, cu icoanele făcătoare de minuni, ferecate În argint suflat cu aur, zadarnic coborâseră crucea de lemn, agățată deasupra iconostasului, pe care o desprindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
niște umbre, una lungă și subțire, cealaltă gârbovită, pe malul râului, ridicând În mâini Sfânta Evanghelie și amenințând cu ea aerul năclăit de croncănituri, păsările rămaseră la locurile lor, ba, mai mult, , imediat după Bobotează depuseseră ouă mici, verzui, În mușuroaiele clădite În plină iarnă și se puseră pe clocit. Cloceau cu schimbul, ziua femelele, iar noaptea masculii. Nici grămezile de vreascuri aprinse peste care bărbații, dar și femeile, ba chiar și copii aruncau mereu lopeți Întregi de zăpadă, ca să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mii. Venind aici, ce-i drept, mi-a trecut prin minte să-i extermin. Dar apoi m-am răzgândit. Câteodată e bine să lași lucrurile să evolueze În albia lor firească. Ce rost are, de pildă, continuă el, să strici mușuroiul, dacă el va fi clădit la loc a doua zi? Să zicem că i-aș extermina. Legea echilibrului ce funcționează În Întregul univers va face În așa fel ca peste o generație sau două bărbații să se regenereze Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Imaginile aceste apăreau oriunde și oricând. Nu era plăcut să stai la Corso și să vezi cum chipurile de alături, cu care conversezi, se umplu de cifre și omizi. Chiar și propria sa față, Noimann o simțea ca pe un mușuroi. Și atunci scotea o țigară, ca să mai alunge cu fumul o parte din aceste larve ce-i mișunau pe obraji. Coniacul și cafeaua ajutau și ele, alungând insectele de pe fața de masă În pantofi și-n buzunare. Costumele ce stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vă sinucideți”, Îl Încercă Noimann, „odată ce viața nu vă oferă nici un fel de satisfacții...” „Păi, asta-i, că nici moartea nu-mi oferă cine știe ce... Mori, dispari, dar pentru cât timp? Știți, e ca și cum ai Încerca să bați niște țăruși În mușuroaiele de cârtițe ce apar pe câmp. Ai bătut aici și ai astupat galeria, dar vezi că după un timp, ceva mai Încolo, apar alte ridicături. Așa și sufletele astea care pier: Își caută, după un timp, o altă țărână pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Timpul anihilase distanța dintre un eu și celălalt eu. Fusese el și ea. Noimann și Mathilda, fără a fi nici Noimann, nici Mathilda, ci altcineva, sosit dintr-o zodie necunoscută. La ce bună ieșirea În lumină dacă la capătul extazului mușuroiul clădit din sentimente și senzații se surpă sub pământ? Nisipul se scurgea din clepsidră, bărbatul În femeie și femeia În bărbat. Noimann se ridica deasupra celuilalt Noimann. Cinicul și penitentul se târau În genunchi, unul În fața celuilalt. Fusese aceasta doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din capitală, obișnuiți cu vacarmul Gării de Nord, rămân dezolați văzând modestul edificiu, construit atât de haotic, În care elementul modern se Îmbină ca nuca În perete cu cel clasic, edificiul care, În comparație cu gara Bucureștilor sau o altă gară metropolitană, pare un mușuroi de pământ ridicat În fața unei piramide egiptene. „Ce gară prăfuită și cât de pustiu e locul”, va gândi el. „Ți-e și groază să cobori aici...” Ceea ce are Însă mai insolit gara ieșeană este WC-ul public privatizat, o adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mare și frumos colorată care încă mai mișca. Într-o fracțiune de secundă am realizat ce pericol mă paște. Atunci am observat și alte viespi care zburau agitate în jurul nostru și mi-am dat seama că li s- a stricat mușuroiul în timpul manevrelor de întoarcere a mașinii. În ceafă simțeam usturime din ce în ce mai mare, iar corpul a început să se încălzească foarte repede. Știam că sunt foarte alergic la înțepături de insecte, în special de albine, și pentru a evita un soc
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
dealului care, pare că mă privește încurajator cu toate razele soarelui revărsate pe chipul ei de piatră...Niciodată nu mi s-a părut atât de frumoasă zidirea de pe creastă...Merg încet, dar gândurile îmi răvășesc mintea. Parcă ar fi un mușuroi de furnici răscolit. Vreau cu disperare să le opresc în loc și, înșirându-le ca rândunelele pe sârmă, să le iau la întrebări: „D-apoi bine, neastâmpăratelor! Ce vreți voi? De ce vă învălmășiți și nu stați la rând, așa cum se cuvine
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
sub povară alte perechi de boi care se trudesc să urnească tocmai harabaua pe care o încărcaseră hamalii...Nimeni nu șade în loc. Dacă îți mijești ochii și privești la mișcarea din Chervăsărie, ți se pare că te afli în fața unui mușuroi de furnici scormonit...Bătrânul, oprit în loc, mă privește amuzat, ca și cum ar spune: „Îți spuneam eu că aici trebuie să fii tare ca să poți rezista sau mai bine zis să poți supraviețui. Cine nu-i vânjos la trup și cu mintea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
oalele și cărțile zburând prin aer, acoperind-o, până nu-i mai rămâne la vedere decât panglica din păr. N-ar prinde rău și-un stol de păsări înfometate, cu pliscuri tăioase ca brișca, trecând glonț prin sticlă sau un mușuroi de termite roșii care s-o devoreze. Sunt, totuși, un umanist - renunț la termite. - ... pervers? Ar fi fost o idee să urc la Universitate, să-i zic portarului că am de lucru, ce să fac, așa-s șefii, parcă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
țocăie pe amândoi obrajii și-i băgam repede la înaintare o papiroasă. Trăgea vreo două fumuri, mândru de el: - Hai, Sclivi, vreau să fiu cârtiță, fără ochi, cu nasul boțit, să mă ghidez numa’ după mirosuri, să ies câteodată din mușuroi și să fie lumea tulbure ca apa din baltă, să n-o văd, s-o amușin. Vreau să intre-n oasele mele, acolo unde-i acum prea mult creier, vreau să fie întuneric. Când deschid ochii, să-mprăștii întunericul, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de mare era diferența dintre acea intensitate resimțită și imaginile pe care le păstrasem, eram gata-gata să izbucnesc În lacrimi. Flashbackurile În care-mi apăreau picioarele fetei și dunga feselor aparțineau unui timp acum inaccesibil mie. Mă simțeam ca un mușuroi de larve care forfotesc prin gunoaie. Am râgâit de mai multe ori În timp ce-mi beam Coca-Cola. Concomitent cu ele simțeam frisoane din cauza cocainei, care-mi rezonau puternic În tâmple, străbătând Încet spațiul dintre gât și bărbie. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Era o movilă lunguiață, invadată de rugi de mure și abia când am văzut crucea rudimentară de piatră, înverzită de licheni, ne-am dat seama că ne aflam de fapt dinaintea unui mormânt. După aceea am mers o vreme printre mușuroaie imense care păreau mușuroaie de termite. Sau vor fi fost tot morminte? N-aveam de unde să știm. Ne obișnuisem cu ele și treceam ca printr-un imens cimitir păgân de vreo jumătate de oră, când ne-am pomenit în fața unei
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
invadată de rugi de mure și abia când am văzut crucea rudimentară de piatră, înverzită de licheni, ne-am dat seama că ne aflam de fapt dinaintea unui mormânt. După aceea am mers o vreme printre mușuroaie imense care păreau mușuroaie de termite. Sau vor fi fost tot morminte? N-aveam de unde să știm. Ne obișnuisem cu ele și treceam ca printr-un imens cimitir păgân de vreo jumătate de oră, când ne-am pomenit în fața unei capele, părăsită de multă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cojită, un liliac adormit; și abia când ne-am uitat la altarul de cărămidă am tresărit. Florile erau proaspete. Ceva ne-a atras atenția după aceea în drum spre colibă. O movilă lunguiață acoperită de rugi de mure, asemănătoare cu mușuroaiele imense de care trecusem, dar cu totul izolată. Nu părea să fie ridicată de curând și totuși prima oară n-o văzusem. Era pe jumătate ascunsă de o tufă de mărăcini și vegheată de o sperietoare făcută din paie. Când
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
poate pe pista de aterizare, dar, în afară de asta, nu era decât întuneric. Ferestrele casei nu dădeau spre oraș, ci spre depărtări, iar dincolo de marginea grădinii nu era decât savana, copăcei, petice de iarbă și arbuști țepoși și, ici-colo, câte un mușuroi de termite, din lut roșiatic. Se simțea singură. Mai erau alte două persoane care dormeau în casă: fratele ei, care nu se trezea niciodată noaptea, și bărbatul acela cumsecade, care-i reparase scaunul cu rotile și care îi luase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de vorbă cu poliția și ar zice că probabil eu l-am omorât. Situația mea n-ar fi fost prea roz. Așa că ne-am hotărât să îngropăm cadavrul și să susținem că nu știm nimic. Știam că în apropiere erau mușuroaie; în partea aia savana e plină de ele și știam că-i un loc tocmai bun să te debarasezi de un cadavru. Am găsit foarte ușor un mușuroi și am avut noroc. Un furnicar făcuse o gaură destul de mare într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și să susținem că nu știm nimic. Știam că în apropiere erau mușuroaie; în partea aia savana e plină de ele și știam că-i un loc tocmai bun să te debarasezi de un cadavru. Am găsit foarte ușor un mușuroi și am avut noroc. Un furnicar făcuse o gaură destul de mare într-o parte a mușuroiului și am reușit s-o măresc puțin, iar apoi să bag trupul înăuntru. Apoi am îndesat înăuntru pietre și pământ și am măturat în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
savana e plină de ele și știam că-i un loc tocmai bun să te debarasezi de un cadavru. Am găsit foarte ușor un mușuroi și am avut noroc. Un furnicar făcuse o gaură destul de mare într-o parte a mușuroiului și am reușit s-o măresc puțin, iar apoi să bag trupul înăuntru. Apoi am îndesat înăuntru pietre și pământ și am măturat în jurul moviliței cu o ramură de arbust țepos. Cred că am reușit să acopăr toate urmele deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
norocel, rostogolește-te! Destinul, șase fețe, pe fiecare față, încrustată, iluzia. Hai, întoarce-te cu burta la soare, norocel! Blestemul de ieri purta o batistă legată la ochi; blestemul de astăzi atârnă de cumpăna fântânii; mâine, Dumnezeu știe prin ce mușuroaie îți vei legăna sângele! Era încă tânăr, era după lume, lumină despletită din candela cimitirelor în sâmbăta lui Lazăr, întuneric abandonat sub o piatră după cântatul cocoșilor. Era încă tânăr. Aleluia, pământule, aleluia! Într-o rădăcină de brusture primăvara te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cele ce nu sunt ale lor și nici ale mele nu sunt. Când privesc din cenușă, viața pare o vegetare ireversibilă. M-am copt destul, este vremea viermelui. Viermele semănat în apa botezului, fașă peste scutece, cărare spre dealul cu mușuroaie. Vierme cu chip de înger, înfipt în lumina ochilor; vierme ronțăind sinapsele ca pe niște acadele din zahăr ars; vierme lingând coastele, molfăind pielea, niciodată singur pe dinăuntru, niciodată singur pe dinafară; vierme însămânțat în pântecele mamei. "Gata, poți duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Conturul nu-și suporta umbra, umbra nu-și suporta trupul, trupul nu-și suporta sufletul; sufletul, la intrare, sub preș. "Ștergeți-vă bine picioarele, în casa Domnului nici un fir de pământ!" După ce bunică-sa a murit, drumul spre dealul cu mușuroaie îl urca parcă dintr-o inerție ireversibilă. După leturghie, ca un chiriaș dezamăgit, făcea cale întoarsă. Următoarea duminică o lua de la capăt. Nu-l mai căuta pe Dumnezeu. Sfinții niciodată nu au plătit impozite pentru locuri de veci în icoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
frunze, nu cu pământ. Orașul era invadat cu dughene SH (movile de saci cu boarfe putrede, vândute la kilogram). Deșeurile celor bogați, veșminte peste scheletele ambulante ale târgului: "Slavă ție, mult milostivă piață liberă!" Limbricii capitalismului erau râmele de odinioară. Mușuroaiele securității ascundeau firimituri pentru îndulcit simțurile. Buzunarele capitalismului îndestulau pântecele nevertebratelor moderne. Nicio diferență între o cochilie de melc și o coajă de nucă. Foamea uniformiza simțirile. Ascaris lumbricoides démocraticus populum: Aliniere la curul Europei! Dreptul de întâi venit nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]