887 matches
-
de tatuaje. Aceasta fusese doar un vis sau realitate? Statuia „vergină” a lui Noimann iradia o lumină verzuie În Întuneric. Cruciatul luptase cu o armată Întreagă de sticle și pahare, ce zăceau Împrăștiate la picioarele sale. Luptase cu scrumul și mucurile de țigară, cu cărțile de joc și zarurile... Luptase Înaintând prin nămolul propriei sale existențe, până ajunsese la un liman... Un liman confuz, unde timpul și spațiul zăceau sparte În bucăți, amestecându-se cu scrumul și amintirile unor Întâmplări care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
deplasă toate cele patru urechi, rotindu-le În jurul capului. În curând, În jurul frunții lui apăru ca un fel de nimb sau ca o coroniță „Împletită” din urechi de câine. Când veni ospătărița să strângă resturile de la masă, golind scrumierele de mucuri și lăsând În locul lor altele, curate, inginerul Edward, pocnind din două degete, transformă urechile de câine Într-un triplu careu de ași, iar perechile de urechi de pe pleoape le acoperi cu doi șeptari, unul de caro, altul de treflă. Chelnerița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că Noimann a dispărut de acasă, să fi aranjat una și mai și... Gândindu-se la petrecerea de la cimitir, stomatologul se Întrebă dacă tigvele În care Își turnaseră șampanie, coniac și alte băuturi și pe care apoi le umpluseră cu mucuri de țigară rămăseseră la locul lor sau dacă Satanovski le luase la plecare, Îngrămădindu-le În geantă, cu intenția de a le folosi În scopuri oculte. În fine, acum mustrările de cuget, ca și gândurile apăsătoare, nu-și mai aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ca două șuvoie de bere Înspumată. Curg plutind pe lângă ziduri, se agață de reclame, care curg și ele din Karl Marx spre Piața Unirii. Fața lui e ca o coală de hârtie ce se Învârte În fața unei rigole pline de mucuri de țigări. Noimann e lichid, dar și solid. O parte din el curge, o parte calcă liniștit pe stradă... Mathilda, Mathilda... Ochelarii Îi acoperă cearcănele grele. Pungile ce atârnă la ochi. Noimann privește rătăcit În sus. La ferestre apar oameni-mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În prag, stau oameni-mâini și oameni-degete, cu fața suptă și privirea dusă. Șușotesc. Fumează. Suflă fum și vorbe În urechile lui Noimann, năpădite de păienjeniș.... Soarele ce s-a Înălțat pe cer varsă scrum pe nări. Caldarâmul e plin de mucuri de țigară. Bucăți de ziare putrezesc În coșurile de gunoi. Rigolele sunt căscate ca niște guri, dedesubtul lor sunt canale. Labirinturi ce străbat În cercuri mari și mici orașul. Înăuntrul lor sunt fetuși morți.... Trupul de sticlă lunecă peste lichidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că a nimerit Într-un loc unde, printr-un accident de ordin divin, o parte din eternitate s-a frânt În două, lunecând pe pământ, peste traversele murdare și liniile de cale ferată ruginite, amestecându-și norii printre roți și mucuri de țigară pe jumătate stinse, iar acum această eternitate, potopită de țipete nostalgice, Încearcă zadarnic, luptând cu inerția, să se ridice Înapoi În eter... Senzația durează, desigur, doar o clipă, cât tragi un fum de țigară În piept și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În valuri tulburi, amestecându-se cu alte izuri, urcă În Copou. Cele mai infestate linii, trebuie să mărturisim, sunt cele ce duc spre sudul țării. Acolo, din cincizeci În cincizeci de centimetri, alături de dopurile de bere, sticlele de Coca-Cola sparte, mucuri de țigări și pachete goale, dai și peste câte un „epolet”. E de mirare Însă că acest miros, atât de straniu În esența sa, ocolește birourile În care Își desfășoară activitatea direcția filialei C.F.R. Iași, unde În loc de epoleți miroase a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
medicul privi În jos: nicăieri nu se vedea nici urmă de pulbere. Iarba care năpădise pe moment trenul dispăruse și ea fără urmă. Compartimentele păreau murdare și pustii. La picioarele sale se așterne linoleumul de o culoare nedefinită, presărat de mucuri de țigări și urme de flegmă. Și totuși, praful exista și el: erau doar fire infime ce se roteau În aer... Firele se amestecau cu murdăria, cu fumul pe care-l inhala În piept și-l expulza În șuvițe subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cealaltă, totul e posibil, medită Noimann. Iar rămășițele ființei dragi devenită praf și pulbere nu erau scutite de peripeții. Nu era prea plăcut ca fosta gingașă mână sau delicata față, transformată Într-un fir de praf, să nimerească Într-un muc de țigară, aruncat pe jos, sau Într-o flegmă, sau mai știu eu ce, Își spuse medicul. Cât privește nătărăul din viață, ei bine, În viața de apoi soarta Îi hărăzise o oareșicare fericire.... Piciorul i se lăfăie În praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ar fi trebuit să scrie un scenariu al dimineții din 20 aprilie 1976, Grințu ar fi notat neapărat următoarele lucruri: Pe pervazul ferestrei se află un cearșaf murdar cu ștampila L.M.F. la vedere și o ceașcă de cafea plină cu mucuri de țigări. Prin geamul murdar (cine să spele geamurile Într-un internat de băieți?) pătrunde lumina lăptoasă a unei zile care nu se arată a fi Însorită. Se văd vârfurile plopilor Încă neacoperiți de frunze și se ghicește printre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
un pat, un dulap metalic și o masă cu două scaune, deși este acum „camera pedagogului“, a fost destinată (și Încă mai este) păstrării lenjeriei de pat de la toate camerele de la etajul Întâi. Grințu privește din nou ceașca plină de mucuri și Își amintește sau descoperă cu neplăcere că a dormit În acest miros stătut de fum de tutun. Încearcă să folosească această informație pentru a-și explica indispoziția lui din această dimineață. Totuși nu se grăbește să deschidă geamul, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ai mei au anunțat În sfârșit că se duc la culcare. Voi doi sunteți mai mult decât bineveniți dacă vreți să rămâneți să vizitați, dar tatăl tău și cu mine trebuie să mergem la culcare, anunță mama În timp ce stingea ultimul muc din țigara ei de cuișoare, un capriciu pe care și-l permiteau când erau În dispoziție de sărbătoare. Mâine e o zi mare. Îi Întinse mâna tatei, iar el o luă cu un zâmbet. Mi-a făcut mare plăcere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
poftă. Și... noaptea somnul i-a fost... liniștit. În după amiaza aceea, feciorul hangiului gonea călare către bordeiul ascuns în codru... Când se apropia primul cântat al cocoșilor, îmbrăcat în sarică mițoasă, lotrul s-a oprit la fântâna hanului... Un muc de lumânare ardea la geamul bucătăriei. Asta însemna că hangița îl așteaptă. Ca semn că a ajuns, a aprins un chibrit doar cât ai clipi... Ușa bucătăriei s-a deschis încet și hangița, îmbrăcată de ducă, a ieșit cu grijă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
țol pe ea. Eu am să trec pe aici peste două-trei zile... Îi pui fiertură de la Zaura în băutură sau în mâncare în fiecare seară. Să nu-l ierți! ― Să vii, că eu te aștept. Am să las aprins un muc de lumânare în bucătărie. ― Voi veni negreșit. A sărutat-o din fugă și a plecat. Mergea repede. Aproape alerga. Voia să-l prindă pe hangiu încă amețit de lovitura primită... Când a deschis ușa, hangiul s-a foit gemând... Lotrul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ambulanți stăteau ciorchine în dreptul ușii, sorbind cafea sau vin din cești de plastic. Danny parcă în față și intră, iar ciorchinele se destrămă ca să-l lase să treacă. Înăuntru era ca într-o peșteră: scaune pliante dispuse în șiruri inegale, mucuri de țigară punctând un linoleum jupuit, fotografii din Downbeat și Metronome lipite pe pereți cu scotch - jumătate tipi albi, jumătate negri, de parcă managementul încerca să impună un echilibru jazzistic. Peretele din stânga susținea o poliță încastrată, cu fișete pline cu dosare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și se întoarse la Vicky, unde încuie cadavrul în portbagaj, îndoindu-l de mijloc în jurul roții de rezervă. Apoi, gâfâind, leoarcă de sudoare și tremurând, se întoarse la Audrey. Stătea pe closet, goală, și fuma. O jumătate de duzină de mucuri erau împrăștiate pe jos. Baia era cufundată într-un nor de fum. Arăta ca o femeie de pe Marte: lacrimile îi întinseseră machiajul pe față, iar petele de ruj, întinse de când făcuseră dragoste, încă i se mai vedeau pe obraji. Buzz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
deoparte, apoi afară, pe coridor. Strigătele de „Danny!” se auziră dublate de ecou. Green se intercală între scaun și monstru, zicând „Nu, Harry, nu!”, de parcă ar fi certat un câine monstruos și neascultător. Danny scurma cu nasul prin linoleum, printre mucuri de țigări. Auzi „Du-l pe Considine în camera de gardă”, apoi fu ridicat cu scaun cu tot. Boxerul se duse în spatele lui, desfăcându-i cătușele. Thad Green ridică pistolul de calibrul 45 de pe masă. Danny se ridică în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Buzz. A fost fie Mickey, fie Jack, dar nu vom fi în stare s-o dovedim nici într-o mie de ani. Buzz se așeză pe canapea. Mirosea a mucegai și vreunul dintre vânătorii de comuniști îi arsese brațele cu mucuri de țigară. — Mal, îți amintești că Upshaw ne-a povestit de dosarul lui personal cu crimele homo? — Sigur. — I-a fost furat din apartament, împreună cu o copie a documentelor pentru marele juriu. — Poftim? — Sunt sigur de asta. Mi-ai zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de liniștea amiezii: Taj Mahal, palmieri decorați cu beculețe de Crăciun, chei muzicale argintii, dungi de zebră și un monstru din ghips cu ochi roșii, sclipitori. Nici unul dintre cluburi nu părea să fie deschis. Portarii și paznicii parcărilor, ce măturau mucuri de țigară și cioburi de sticlă, erau singurii inși de pe stradă. Mal parcă mașina și luă la purecat partea de vest, iar Buzz pe cea de est. Vorbi cu oamenii de ordine. Vorbi cu paznicii parcărilor. Împărți toți banii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
auzul vieții îi fusese învăluit și pulsul ei slăbit. I se părea că orașul nu mai e acela la locul cunoscut și că ele nu mai ajung. Totuși se deștepta treptat, și cu toate că orașul era numai un pâlc obscur cu mucuri gălbuie care afumau orizontul, el creștea mereu și legea omului, așezarea lui își reluau însemnătatea covârșitoare. Adineaori, natura domnea prin simpla atitudine a luminei. Luna stăpânea și transforma tot cuprinsul; acum, clădiri, ființe, fapte, de la cele mai mici la cele
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
venit nu neapărat din partea Ministerului Cultelor, cât din partea găștilor de psihoterapeuți, care-ar fi rămas fără răspuns la întrebările despre mamele altora... Un extinctor ecologic, care distrugea absolut tot ce atenta la integritatea Naturii naturale: pungile de plastic, pet-urile, mucurile de țigare, petele de petrol, întreprinderile poluante și orice tip de noxe. Nu a intrat în producția de serie, deoarece apăruse o problemă: coroda oamenii care nu protejau mediul înconjurător sau marii consumatori de hârtie (profesori, funcționari, scriitori, graficieni etc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
coridoare. Un punct portocaliu devine vizibil și se face din ce în ce mai strălucitor în întunericul din curtea exterioară a zenanalei. Croitorii și-au terminat de mult treaba. Toți ar trebuit să doarmă acum. Dar Jean Loup mai cutreieră încă. Aruncă pe podea mucul țigării, pe care apoi îl strivește sub talpa pantofului său bicolor, lucrat manual. Zenanaua pare a fi locul unde se ascunde micul prost. Și iată-l că apare, târându-și pașii pe scări, pe drumul spre latrină, ridicându-și poalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
barbă albă, de cealaltă parte a peretelui. — Robert? zice barba. Nu ți-am spus? Nu ți-am repetat de atâtea ori? Tutunul este pârghia de care se folosește diavolul ca să-ți deschidă inima! — Da, răspunde Robert, strivind cu talpa sandalei mucul de țigară. — Ce da? Da, domnule pastor Macfarlane. Cu toate că cei doi nu seamănă de loc, accentul tânărului este foarte asemănător cu cel al bărbii, având inflexiunile unui scoțian educat, din regiunile de șes. Pastorul ridică dintr-o sprânceană stufoasă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bărbii, având inflexiunile unui scoțian educat, din regiunile de șes. Pastorul ridică dintr-o sprânceană stufoasă ca un animal mic și păros care tocmai a reușit s-o zbughească dintre ai săi. Cu o grimasă, Robert se apleacă să strecoare mucul strivit al țigării în buzunarul pantalonului. — Sunt foarte dezamăgit de tine, Robert, continuă pastorul Macfarlane, săltând în sus și în jos pe vârfuri de cealaltă parte a zidului pentru a-și accentua nemulțumirea. Știu că nu trebuie să mă aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pompoasă. La Londra, picăturile de ploaie strălucesc de energii izolate rătăcitoare, iar apa murdară care se scurge în rigole este și ea foarte importantă, pentru că este apa Londrei și duce cu ea imparitățile codului Morse, pliante și ambalaje de dulciuri, mucuri de țigară, care oferă indicii despre viața și gândirea Londrei. Jonathan se ferește de pietoni și taxiuri, ascultând răpăitul metalic al ploii pe umbrela sa mare, neagră, un sunet atât de diferit de mugetul musonului indian, încât nu poate uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]