634 matches
-
mele (poate cu ceva mai multă doxă, dar nu cu mai puțină ardoare) la un univers cu desăvârșire deschis, în expansiune continuă. Sunt fericit, mărturisesc, să văd construindu-se la Cluj o universitate-pilot, o megapolă universitară, structurată multipolar, cu o multiplicitate a limbilor, încurajând mobilitatea profesorilor-cercetători și a studenților, căci mi-ar plăcea să văd renăscând azi, când barierele cad și sunt atât de lesnicioase mijloace de comunicare, acea peregrinatio academica pe care Evul Mediu creștin o practicase. Dar cu toate că știu
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
unui pluralism micro-istoric drept "ieșire din istorie" sau, același lucru, "sfârșitul istoriei", reprezintă în egală măsură o exagerare, o distorsionare și un fals. Iar transferul de la o istorie liniară, selectivă și exclusivista (eliminatorie) la o istorie văzută că sincronia unei multiplicități micro-istorice plasată într-o continuă expansiune tipologica (incluzivă) reprezintă un prim pas înspre posibilitatea de a vedea lucrurile la modul real. Ajungem la o deschidere în evantai a posibilităților de reprezentare și, respectiv, interpretare a evenimentelor în plan istoric, de
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
relevantă pluralitatea experiențelor pe care le au femeile, importante fiind acum diferențele „între femei situate în contexte sociale și politice particulare” (xe "Miroiu"Miroiu, 2004, p. 79). Această încorporare a diferențelor în analiză trebuie să țină seama nu doar de multiplicitate și pluralitate, ci și de asimetriile dintre putere și diferențe, respectiv ale felului în care diferențele sunt sau nu reflectate în contextul puterii. Între rasă, clasă, gen există și relații de putere, respectiv diferențe de putere, nu doar intersecții. Patricia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
Europei 102. Ideea respectării diversității, care se explică în mare măsură prin absența oricărei discriminări împotriva "celuilalt", este aplicată și în relație cu lumea exterioară, atunci când se promovează politicile orientate spre înlăturarea factorilor structurali care favorizează discriminarea: O Europă a multiplicității, dar și o Europă care apără valorile diversității și ale dialogului cultural dincolo de granițele sale. Această preocupare este punctul fundamental al acordurilor pe care Uniunea le-a încheiat cu țările terțe: păstrarea patrimoniului mondial, cunoașterea reciprocă a operelor, susținerea activităților
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Administrative/931_a_2439]
-
colegii mei. O fac cu simpatie, convins că nici o direcție nu este negativă din principiu, că nu există "orientări periculoase" în cel mai nepericulos domeniu al activității omenești: arta. Cred că este loc cu adevărat, în cadrul generației noastre, pentru o multiplicitate de direcții și că un poet nu va fi mai mare sau mai mic după direcția pe care se-nscrie, ci după ce știe și ce poate să facă el în cadrul acelei direcții. Aș mai fi vrut să mă-ntind cu scrisul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
domn bine) În acest moment poezia încearcă să-și cucerească o dimensiune proprie: Și am spart sticlosul perete, Acea dimensiune care mă fascina. (Muzeul) Numai astfel dispare posibilitatea de a vedea prea mult ori de a se vedea într-o multiplicitate devastatoare. Nevoia de a crea un spațiu autonom este la fel de acută și în proză: Singur, blocat în singurătate. Mâinile mele au creat hotare. (Râsul tăcut) Când Umbra, Singurătatea renunță la aspa-țialitatea lor devin altfel de oglinzi, care duc spre aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
învierea. Niciodată nu poți repeta ce ai spus, nu poți opri un sens, nu-l poți surprinde, nu-l poți stigmatiza și nu-l poți ucide! Cuvântul nu înseamnă de două ori același lucru. Emil Botta încearcă să suplinească această multiplicitate de fețe ale cuvântului, această imposibilitate de a exprima ceva cu adevărat prin amplificarea tonului gestual, prin abordarea unor poze tragic-grotești, prin afișarea unor grimase care să ascundă golul cuvintelor. Cuvintele erau gropi în care cădea el, volpone. Cuvântul incendia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de grandoare, care nu se pot amplifica, așa cum se Întâmplă În relația dintre păpușă și actor la teatrul de marionete, fără să-și schimbe natura. Firele marionetei, așa cum arată cei doi filozofi În Mille plateaux, În ipostază de rizom sau multiplicitate, nu trimit la presupusa voință a unui artist sau regizor, ci la multiplicitatea fibrelor nervoase care constituie, la rândul lor, o altă marionetă, cu alte dimensiuni. Firele sau tijele acestea care mișcă marioneta constituie o țesătură. Prin urmare multiplicitatea rizomului
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93371]
-
păpușă și actor la teatrul de marionete, fără să-și schimbe natura. Firele marionetei, așa cum arată cei doi filozofi În Mille plateaux, În ipostază de rizom sau multiplicitate, nu trimit la presupusa voință a unui artist sau regizor, ci la multiplicitatea fibrelor nervoase care constituie, la rândul lor, o altă marionetă, cu alte dimensiuni. Firele sau tijele acestea care mișcă marioneta constituie o țesătură. Prin urmare multiplicitatea rizomului se defineste in afară, prin linii abstracte, de fuga sau de deteritorializare. Pentru
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93371]
-
sau multiplicitate, nu trimit la presupusa voință a unui artist sau regizor, ci la multiplicitatea fibrelor nervoase care constituie, la rândul lor, o altă marionetă, cu alte dimensiuni. Firele sau tijele acestea care mișcă marioneta constituie o țesătură. Prin urmare multiplicitatea rizomului se defineste in afară, prin linii abstracte, de fuga sau de deteritorializare. Pentru exemplificarea acestei imagini Deleuze și Guattari schițează un ideal al cărții rizomatice, schițează o radicelă care etalează totul pe aceeași pagină. Cartea ideală ar fi, În
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93371]
-
fizică; pentru că nu găsim în haos nimic material în afară de presupunerea că înaintea oricărei materii date există o stare anterioară, în care nici o materie nu e dată; mai exact, presupunerea că materia - care nu poate fi uniformă, ci cere mereu o multiplicitate - ar fi totuși „în stare“ să se anticipeze pe sine în mod imaterial. Și întrucât haosul sugerează o complexitate a materiei în plină devenire, materia nu poate fi captată ca pură devenire înainte de a exista și de a se da
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și, ca atare, ambele rămân confuze și nediferențiate, rolul "pajului mitic" este încredințat de Mozart unei voci de femeie pentru ca sugestia androginului să poată apărea. Al doilea stadiu ― Flautul fermecat ― este întruchipat de Papageno. Dorinței trezite îi corespunde acum o multiplicitate de obiecte care se succedă ca tot atâtea contacte efemere. Reprezentarea acestui studiu, în opoziție cu primul, este bucuria scurtă și reînnoită pe care poate s-o procure succesiunea unor săruturi date și obținute în grabă pe parcursul unei căutări nesistematice
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
exercițiu, care marchează cu semnul victoriei fiecare descoperire făcută. Papageno nu poate avea o listă, în timp ce Don Juan are nevoie de un secretar pentru a o ține. Prin faptul că obiectul dorinței care s-a arătat în "stadiul Papageno" în multiplicitatea sa este acum, în "stadiul Don Juan", în întregime apropriat, dorința se determină pe deplin ca dorință. În primul stadiu, dorința rămânea ideală, visătoare și melancolică; în cel de al doilea, ea cădea din ideal în multiplicitatea particularului; în cel
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
stadiul Papageno" în multiplicitatea sa este acum, în "stadiul Don Juan", în întregime apropriat, dorința se determină pe deplin ca dorință. În primul stadiu, dorința rămânea ideală, visătoare și melancolică; în cel de al doilea, ea cădea din ideal în multiplicitatea particularului; în cel de al treilea stadiu, ca sinteză a primelor două, dorința își întrupează idealul, își găsește obiectul absolut în multiplicitatea particularului și devine seducție, "încarnare a cărnii sau carne însuflețită de spiritul care-i e propriu". Kierkegaard face
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
primul stadiu, dorința rămânea ideală, visătoare și melancolică; în cel de al doilea, ea cădea din ideal în multiplicitatea particularului; în cel de al treilea stadiu, ca sinteză a primelor două, dorința își întrupează idealul, își găsește obiectul absolut în multiplicitatea particularului și devine seducție, "încarnare a cărnii sau carne însuflețită de spiritul care-i e propriu". Kierkegaard face din Don Juan un personaj al Evului Mediu, în măsura în care Evul Mediu are nevoie să reprezinte "meditația asupra discordiei dintre carne și spirit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Iată de ce Don Juan este "demonicul în indiferența proprie esteticului", "demonicul văzut sub unghiul senzualității". Iar iubirea senzuală, care nu pune în joc, precum cea cavalerească, nici sufletul nici spiritul, este prin chiar esența ei infidelă (ea se hrănește din multiplicitatea particularului) și are nevoie, pentru a exista, de repetiție. Numai că materia repetiției este "ordinarul" (opusul "extraordinarului") înțeles ca element comun, egal distribuit în toate personajele care fac obiectul repetiției. "Lucrul" prin care Don Juan exprimă identicul și comunul feminității
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
poziții creștine, este dispus să dea bătălia decisivă cu "carnea". El nu-i cere acesteia intrarea în asceză, ci doar acceptul de a se lăsa asistată de el, de spirit, tocmai pentru a nu pierde idealitatea ca garanție a evitării "multiplicității particularului" (căderea în devenirea platoniciană). Amour courtois nu este un suspin ascetic, ci varianta sensibilă (frumusețea ca reflex al divinului) de acces la ideal. Pentru că iubirea este escaladare către Unu și ideal, obiectul dorinței care provoacă ascensiunea trebuie să fie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fenomenul de polifonie a limbajelor mobilizate: candidatul/președinte, candidatul/președinte de partid, candidatul/primar, candidatul/politician independent, candidatul/om de afaceri. Discursul odată produs devine automat obiect de referință la una dintre calitățile candidatului. Efemeritatea discursivă se transformă într-o multiplicitate discursivă, prin reluări lingvistice și iconice, prin reinstaurarea „discursului de după discurs” ca discurs fundamental de metamorfozare a mesajului originar, prin teme și strategii discursive în dezacord cu mesajul. (decembrie 11, 2009) 20 de ani... Sunt 20 de ani de la începerea
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
laice... Timpul este un surogat metafizic al mării. Nu te gândești la el decât spre a învinge nostalgia ei. Dacă se admite în univers un infinitezimal real, totul este real; - dacă nu există ceva, nu există nimic. A face concesii multiplicității și a reduce totul la o ierarhie de aparențe înseamnă a nu avea curajul negației. Distanța teoretică de viață și slăbiciunea sentimentală pentru ea ne duc la soluția șovăitoare a treptelor irealității, la un pro-contra firii. Situația paradoxală exprimă o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
împrumută lacrimi voluptății. Viața ca o lungă agonie și ca drum înspre moarte nu este altceva decât o altă formulare a dialecticii demonice a vieții, după care aceasta naște forme pentru a le distruge într-o productivitate irațională și imanentă. Multiplicitatea formelor vitale nu se însumează într-o convergență transvitală sau într-o intenționalitate transcendentă, ci se realizează într-un ritm nebun, în care nu poți recunoaște altceva decât demonia devenirii și a distrugerii. Iraționalitatea vieții se manifestă în această expansiune
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
contingente și întîmplătoare se poate atinge o zonă esențială. Sentimentul metafizic al existenței este de natură extatică și orice metafizică își are rădăcina într-o formă particulară de extaz. În mod greșit se admite numai forma extatică religioasă. Există o multiplicitate de forme care depind de o formație spirituală specifică sau de o structură temperamentală, și care nu trebuie neapărat să ducă la transcendență. De ce n-ar exista un extaz al existenței pure, al rădăcinilor imanente ale existenței? Și nu se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
momentului din succesiune îi atribuie acestuia un caracter absolut; nu în mod obiectiv, ci subiectiv. Un absolut pentru simțirea noastră, dar căruia nu i se poate atribui un element de irealitate și fantezie. Căci, din perspectiva eternității, timpul cu toată multiplicitatea lui de clipe individuale este, dacă nu ireal, destul de irelevant pentru realitățile esențiale. În eternitate trăiești fără să regreți și fără să aștepți ceva. Nu este, în structura momentului trăit ca atare, o scoatere din relativitatea gustului și a categoriilor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ca activitate dinamică și progresivă are temporalitatea ca un atribut constitutiv. Caracterul dramatic al vieții este inconceptibil fără elementul temporal. Cu cât viața este mai intensă, cu atât timpul este mai esențial și mai revelator. Și apoi, viața prezintă o multiplicitate de direcțiuni, de avânturi intenționale, care nu se pot desfășura decât în timp. Când vorbești de viață spui clipe, iar când vorbești de eternitate, clipă. Nu este un minus de viață în experiența eternității, în această înfrîngere a timpului, în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vorbim de entuziasm ca o formă de iubire etc. Care este, dintre aceste manifestări, cea mai organică, primordială și structurală? Trebuie să existe una, față de care celelalte să se mențină într-o dependență, dacă nu chiar derivare. Nu pot concepe multiplicitatea formelor erotice fără iradierea, fără fosforescența și căldura centrală a uneia singure, care, întocmai ca un soare, împrăștie razele sale indiferent de natura obiectelor sau de aspectul formelor. Teologii susțin că forma primordială de iubire este iubirea lui Dumnezeu. Toate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
are originea nu numai într-o structură temperamentală specifică, ci și în obișnuința, în frecvența și dominarea durabilă a durerii. Fiecare prilej de durere este trăit atunci cu mult mai multă intensitate, este exagerat și proiectat în conștiință până la paroxism. Multiplicitatea durerii este un fenomen de exaltare intimă în care limitele conținuturilor sufletești răsărite din durere se dilată la infinit, în care nu există margini și forme pentru progresul durerii. Obișnuința cu durerea nu tocește sensibilitatea, nu face omul insensibil la
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]