709 matches
-
tradiționale a lui Mao Tzedun, o politică antinatalistă până la a inventa, în anii 1980, principiul „copilului unic”, politică ducând la practicarea masivă a infanticidului în cazul fetițelor. Urmând modelul sovietic din anii 1930, PC occidentale se interesează de femeie ca muncitoare și ca mamă - iar în cea de-a doua calitate, mai ales în timpul campaniilor în favoarea luptei pentru pace*. în 1936, în sânul PCF* ia ființă, la inițiativa Daniellei Casanova și a Jeannettei Vermersch, tovarășa de viață secretarului general Maurice Thorez
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
celui mai mic semn de contestare a sistemului instituționalizat, ea este unul din principalele motoare ale recrutării, formării și mobilizării comuniste. Timp de șapte decenii, partidele comuniste au opus „ideologie burgheză” și „ideologie proletară”, cu o dimensiune mitică acordată clasei muncitoare* și partidului „său”. Ele au practicat „lupta ideologică” contra ideilor neconforme cu societatea; ele au combătut neobosit în sânul lor orice opoziție comunistă* și orice opinie care devia de la ortodoxie*. în fața diversității istoriilor și a tradițiilor țărilor în care partidele
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a asigura bazele unei societăți* noi. și, pe fondul distrugerii vechii țărănimi, politica de colectivizare* permite transferuri masive de mână de lucru înspre centrele industriale în curs de afirmare și spre șantierele Gulagului*, în vreme ce mijloacele tradiționale de apărare ale clasei muncitoare* - îndeosebi sindicalismul* - sunt prohibite sau aservite. în democrațiile populare*, aceste dinamici vor fi mai puțin violente ca în URSS, dar vor duce la rezultate, în mare, comparabile. în 1952, Bulgaria anunță naționalizarea aproape integrală a sectorului industrial, la fel ca
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
VII-lea și ultimul congres al IC dă formă virajului tactic al fronturilor populare. în raportul său, Dimitrov recuperează democrația ca instrument pentru înaintarea spre socialism - deci numai ca instrument tranzitoriu - și pentru apărarea pe plan politic a intereselor clasei muncitoare* în confruntarea cu fascismul. Pe teren sindical, această convergență trebuie să se traducă prin unificarea cu sindicatele reformiste, iar în domeniul politic, prin înființarea unui „partid politic de masă al clasei muncitoare”. îndărătul aparențelor, virajul ascunde o pretenție fundamentală: acest
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
afirma că „pentru a se debarasa de un membru nedemn de ea, o organizație de revoluționari adevărați nu se va da înapoi de la niciun mijloc” - legitimând deja crima cu justificare politico-ideologică. Astfel, Lenin răstoarnă concepția social-democrată* a partidului*: nu clasa muncitoare* este cea care creează, în cursul luptei de clasă, partidul, ci intelectualii revoluționari, deținători ai teoriei socialiste; bizuindu-se pe ideologia* pătrunsă în rândurile muncitorilor revoluționari și pe o organizare care-i permite să-și înzecească forța, partidul este cel
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la preluarea puterii prin război civil* și preconizează instituirea „dictaturii proletariatului” - expresie utilizată punctual și de Marx. în materie de organizare, Lenin recurge la un element inedit: partidul nu mai este, așa cum era la Marx și la social-democrați*, emanația clasei muncitoare* ea însăși purtătoare a conștiinței de clasă revoluționare; pentru Lenin, partidul este format din intelectuali, revoluționari de profesie care îi aduc din afară clasei muncitoare conștiința revoluționară. în locul clasei, partidul este adevăratul actor istoric. Această inversare a rolurilor se află
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
interne; el „își sapă cu sila propriu-i mormânt”. în Capitalul, Marx enumeră „legile” care subminează acest mod de producție și îi grăbesc sfârșitul: legea concentrării monopoliste a economiei, legea tendinței descrescătoare a ratei profitului, legea pauperizării absolute a clasei muncitoare*. Ultima e decisivă: capitalismul „își produce proprii săi gropari”; într-adevăr, proletariatul, „negare vie” a burgheziei, e singura clasă care, date fiind sărăcia ei absolută și creșterea ei numerică, este destinată să rupă lanțurile și să devină vârful de lance
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
acord electoral. PCF se ridică împotriva „celor două sute de familii” și va merge până acolo, încât le va întinde mâna catolicilor. în mai 1935, după pactul de asistență mutuală franco-sovietic, se raliază apărării naționale. Continuând să se proclame avangarda clasei muncitoare*, PCF pretinde să se erijeze în mesagerul națiunii. îmbinarea antifascismului, a apărării intereselor muncitorești, a unui patriotism de-acum revendicat și din mitologia sovietică se dovedește rodnică. PCF înregistrează un succes electoral după altul în timpul alegerilor municipale din 1935, mai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
definească o cale reformistă a socialismului, fără însă a respinge esența marxismului* - lupta de clasă și rolul istoric al proletariatului. începând din 1896, SPD este sfâșiat de disputa „revizionismului”: Eduard Bernstein, executorul testamentar al lui Engels, critică teza pauperizării clasei muncitoare* și pe cea a recurgerii cu necesitate la dictatura proletariatului. Totuși, în 1914, SPD este un partid puternic, având 35% dintre sufragii și 1 700 000 de membri și fiind structurat într-o formidabilă rețea de sindicate*, cooperative și asociații
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
se impune treptat cu „socialism”, luat ca o știință a societății, alipită unui plan de reorganizare globală a acesteia. De la sfârșitul anilor 1830, „socialismul” desemnează în mod curent o doctrină ce vizează rezolvarea „chestiunii sociale” datorate pauperizării masive a clasei muncitoare*, provocată de revoluția industrială. Socialismul alege calea „solidarității” și reformei, ceea ce îl deosebește de „colectivism” și de „comunism*”. Marx, între socialism și comunism în Manifestul Partidului Comunist din 1848, Marx îi definește socialismului trei accepțiuni: „socialismul științific”, „socialismul ca tranziție
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
trebuie să se fondeze pe armonie și egalitate, bizuindu-se pe construirea unui „om nou”*. Urgența proiectului este cu atât mai evidentă, cu cât comuniștii preiau puterea în societăți extrem de rurale, unde trebuie să construiască înseși bazele legitimității lor, clasa muncitoare*. Lenin și distrugerea societății țariste Experimentarea leninistă se produce pe fondul unor tulburări nemaiîntâlnite, marcate de epuizarea unei populații încercate de dezastrele primului război mondial și aruncate, din 1918, într-un război civil*, în comunismul de război și în foametea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
termenelor, cozile sunt un motiv de îngrijorare pentru conducători, care se tem ca ele să nu ofere prilejul unor manifestări de furie la scenă deschisă. E ceea ce se întâmplă uneori, în timpul unor crize în aprovizionare, când, lipsurilor trăite dureros de muncitoare/menajere, li se adaugă politici antimuncitorești, cum ar fi mărirea frecventă a normelor de lucru. Criza dezvăluie atunci amploarea prăpastiei care desparte nomenclatura de salariați. Clivajele dintre „ei” și „noi” reapar, sub fațada unor comportamente confecționate din adaptare la constrângeri
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
bază principiul independenței sindicalismului. în Italia, comuniștii creează din nou și conduc Confederation general del lavoro (CGL). în Franța, comuniștii pun stăpânire, în 1946, pe conducerea CGM și organizează, în 1947, greve violente, ceea ce provoacă plecarea reformiștilor regrupați în CGM-Forța Muncitoare. CGM trece atunci de la 4 milioane, în 1946, la un milion de sindicaliști. După o etapă de greve politice și de conflicte sociale violente, petrecute între 1947 și 1953, comunismul sindical practică o strategie de prezență constantă în comitetele de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Party industrializare Industrial workers of the World informare/dezinformare inguși INO Institutul Antimarxist Institutul Memoriei Naționale Institutul pentru Cercetarea Crimelor Comunismului Institul Marx-Engels insurecția din Varșovia Intelligence Service Internaționala Comunistă (Komintern) Internaționala Comunistă a Tineretului (vezi ICT) Internaționala Rezistenței Internaționala Muncitoare Socialistă (IOS) Internaționala Țărănească Internaționala Situaționistă Internaționala Socialistă Internaționala Sportivă Roșie (ISR) Inturist islam Izquierda Unida J JCR Jedwabne tineret organizații comuniste de tineret Joint evrei K Kaliningrad calmuci Karaganda Karaciaiși Katyn Kazahstan KGB khmerii roșii Kolhozuri Kolîma Kominform Komintern
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
neaerisită, rece, umedă, cu solul în permanență plin de sângele animalelor sacrificate, de apă sau de conținutul intestinelor, cu un miros dezagreabil, lucrau șase tinere fete care râdeau, se înveseleau toată ziua. Un asistent social nou-venit în întreprindere recomandă transferarea muncitoarelor într-o altă încăpere, superioară din punctul de vedere al condițiilor de muncă anterioare. Propunerea a fost primită cu proteste de către muncitoare, care se întrebau: De ce să fie mutate? Nu-și îndeplineau bine sarcinile? Direcția nu era mulțumită? Temerea lor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
lucrau șase tinere fete care râdeau, se înveseleau toată ziua. Un asistent social nou-venit în întreprindere recomandă transferarea muncitoarelor într-o altă încăpere, superioară din punctul de vedere al condițiilor de muncă anterioare. Propunerea a fost primită cu proteste de către muncitoare, care se întrebau: De ce să fie mutate? Nu-și îndeplineau bine sarcinile? Direcția nu era mulțumită? Temerea lor cea mai mare era, probabil, că odată cu mutarea vor trebui să lucreze și cu alte tinere, poate cu un alt maistru etc.
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
-și îndeplineau bine sarcinile? Direcția nu era mulțumită? Temerea lor cea mai mare era, probabil, că odată cu mutarea vor trebui să lucreze și cu alte tinere, poate cu un alt maistru etc. Din acest exemplu observăm cum comportamentul productiv al muncitoarelor era susținut nu de o motivație profesională, ci tocmai de una psihosocială, iar stimulentul esențial care o ținea „trează” era tocmai apartenența lor la un grup de muncă coeziv, cu relații afective de prietenie, cu o conducere a grupului pe
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cele de muncă. Cele de mai sus aduc o serie de lămuriri asupra specificului workaholism-ului, dar ridică noi semne de întrebare: nu cumva workaholism-ul este o formă de surmenaj profesional, de hiperimplicare în muncă? Ce diferență există între persoanele silitoare, muncitoare și workaholici? Surmenajul profesional și hiperimplicarea în sarcinile profesionale pot fi controlate și stopate, ceea ce nu este posibil în cazul workaholism-ului. Ceea ce diferențiază fenomenele respective este modul de utilizare a muncii, în primele două fiind vorba despre utilizarea muncii pentru
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
el se droghează, se îmbată, se amețește cu munca sa. # A munci devine scopul ultim al individului care tinde să-și consacre întotdeauna timpul și energia sa îndatoririlor profesionale (Castro, 2004, pp. 111-112). # Diferențe semnificative există și între persoanele silitoare, muncitoare și workaholici. După Bryan Robinson (2000), primele consideră drept o obligație necesară care îi împlinește, pe când workaholicii văd munca drept un loc sigur în care se refugiază din calea neprevăzutului și prin intermediul căruia se păstrează la distanță de sentimentele nedorite
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
este, de fapt, contragerea unei expresii - „Une midinette se contente d’une dânette à midi“ (adică o midinetă se mulțumește c-o gustărică la prânz, și de la dinette și midi s-a făcut une midinette). Corespondentul ei ar fi, probabil, muncitoarea de la Apaca, dacă e să păstrăm domeniul de activitate. Dar, dacă e să rămânem fideli subtilei nuanțe de senzualitate și mister destul de ușor de descusut, midineta noastră e studenta de 20 de ani, care stă la cămin și mănâncă o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
1.000 de familii, numărul real al acestora este mai mic de 300. Acest cerc restrâns al elitelor este cel mai puternic în sistemul politic iranian. Diviziunea profundă între clasa superioară și clasele inferioare și între clasa mijlocie și clasa muncitoare a constituit o problemă majoră care a fost agravată de fiecare pas întreprins de către regim și de către elitele sale. Creșterea urbanizării și a proletariatului industrial a corespuns în mod semnificativ cu proletarizarea în masă a țărănimii producând un exod în
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
Otoman, care au acaparat locurile de muncă ale autohtonilor. Mai mult, antreprenorii străini au angajat în fabricile lor, în mare majoritate, conaționali, în defavoarea muncitorului român, pe care „îl urăște și îl disprețuiește”. Pentru o mai bună reprezentare a intereselor clasei muncitoare, conform legilor, aceștia s-au grupat în sindicate. În portul Constanța se aflau două mari sindicate: unul al muncitorilor manuali, condus de D. Negrescu și care avea la bază principii socialiste, respectiv cel al muncitorilor hamali, condus de V. Petre
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Caraș-Severin. 300. Slepeniuc Maria, născută la 29 noiembrie 1927 în Craiova, județul Dolj, România, fiica lui Popa Marin și Constantina, cu domiciliul actual în Ucraina, Cernăuți, str. Kovalciuka nr. 10, ap. 11, cu ultimul domiciliu din România, Craiova, str. România Muncitoare nr. 36, județul Dolj. 301. Bruck Andrei, născut la 2 octombrie 1964 în Satu Mare, județul Satu Mare, România, fiul lui Sabău Gheorghe și Terezia, cu domiciliul actual în Germania, 76287 Rheinstetten, Konrad Adenauerstr. 73, cu ultimul domiciliu din România, Satu Mare, Aleea
HOTĂRÂRE nr. 13 din 19 ianuarie 1998 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/120082_a_121411]
-
pe drumul ăsta! drum ocolit, inundațiile! Scriptura metodă a supraviețuirii pe trenul azil de noapte fără somn, bărbatul cade din picioare, capul pe brațe, bara de protecție în geam, treci pe locul meu! metodă superioară altruismul de la Verești, confesiv cu muncitoarea din Pașcani, mărunțică, dar neamul nostru e mare, soacră-mea! cea-suri, breee-lo-cu-rlu-mi-noase! în picioare papuci, ăsta e ultimul vagon, așa de repede am ajuns la capăt? uitați-vă! mersi nu, nu e nevoie! viraj complet cu melodie, întîmplările din capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
populație agricolă asigurase muncitorii necesari economiilor industralizate. Cu toate că statele balcanice doreau să se industrializeze, această acțiune nu a fost realizată cu ușurință. Principalele probleme au fost analizate mai sus: lipsa capitalului, a resurselor naturale și a unei clase manageriale sau muncitoare calificate. Fuseseră totuși depuse eforturi în direcția aceasta, în special în România. Trebuia pusă o mare bază pe împrumuturile și pe investițiile externe, precum și pe consilierii și tehnicienii străini. Înainte de cel de-al doilea război mondial, doar o mică parte
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]