616 matches
-
este inevitabilă într-un sens metafizic și veșnic misterios pentru ființa umană, ci absurdă și ininteligibilă tocmai pentru că ea nu ține de o ordine superioară a lucrurilor. Rasputin izbutește, în felul acesta, excepțional după părerea mea, să coboare în plin mundan o problemă ontologică, despărțirea-moarte, pentru ca astfel să poată privi de la nivelul unor suflete simple, pe care tradiția și religia nu le mai ajută, misterul existenței și al făpturii omenești. Rezultatul este aproape o rugăciune laică, sublim scrisă, pe măsură tradusă
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
de anumite ramuri ale islamului, drept Hermes Trismegistos. Încercări de interpretare a numelui său dau ca etimologie verbul arabic pentru ”a instructa” datorită pasiunii lui Enoh pentru studiul cărților sacre, dar și a rolului profetului ca mediator și interpret între mundan și divin. În Coran profetul Idris apare menționat de două ori: Dat fiind interesul lor pentru ezoteric, ramura șiită ismailită a fost prima care l-a identificat pe Idris drept Hermes Trismegistos, asimilând astfel personajul antic islamului. Printre primii autori
Idris (profet) () [Corola-website/Science/336269_a_337598]
-
ocoli o bibliografie recentă necanonizată și cu destin cît se poate de dubios, pentru a nu-și compromite, crede el, investitura academică a discursului pe care-l produce. Cu alte cuvinte, mai puține, rareori profesorul universitar pare interesat de orizontul mundan - cu toate dimensiunile sale - în care se găsește plasat, cu totul altfel motivat să scrie, față de scriitor (fie el romancier, poet, eseist), uitînd de cele mai multe ori latura umană a „științelor” cu care se ocupă. În acest context trebuie plasat, ca
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
în ceea ce privește ideile poetului". Nu doar Doina a fost exclusă, ci și capodopera eminesciană, Luceafărul: "O singură poezie nu putea să figureze în nici una din edițiile de atunci, pentru că așa se considerase că e bine, și anume "Luceafărul"". Desigur pentru ca puterea mundană a "socialismului biruitor" să se exercite palpabil și în sfera transcendentă a esteticului... Cît de sincer a fost Mihai Beniuc compunîndu-și amintirile? O autocosmetizare a lor este evidentă. E de altminteri regula nescrisă a memoriilor categoriei de zbiri ai intelectului
O struțo-cămilă ideologică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17139_a_18464]
-
lucrurilor, adică viitorul.Vinul mitic al prozatorului, pe care îl găsim în Hanu Ancuței, în Frații Jderi sau în Zodia cancerului, este un revelator de umanitate și de adâncimi ale tradiției, un fel de „Caron care face trecerea dintre spațiul mundan, al comunicării obișnuite, și cel al Povestirii” (p.322). Spațiul povestirii este etern, dar învățăturile sale se așează în deplină înțelegere alături de cele ale realității, vinul mitic inspirând abatelui de Marenne cugetări care par uneori banale, dar nu sunt, pentru că
Vinul și literatura by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2871_a_4196]
-
trăiri umane. Dar tot ea ne trimite înfiorați spre structura armonioasă a universului, perceptibilă doar in stările de extaz, de comuniune și comunicare înfiorată cu cosmicul și ilimitatul. Da, musica humana e doar o treaptă spre infinitul cosmic și musica mundana. De aceea metafizica muzicală semnifică atât de tulburător ordinea estetică și teleolologică a universului ca structură dinamică și armonioasă ”.(<footnote Idem, pag.126-127 footnote) Pentru literat, pentru maestrul jocului cu cuvinte, muzica rămâne o proiecție armonioasă asupra lumii dar înțelege
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
Cu scîrbă mare s-a urlat ŤSă se răstignească!ť. Fiecare ne-am dorit însă propria răstignire, intrarea în neființă cu orice preț, chiar acela, suprem, de pierdere a mîntuirii sufletului". Frenezia cruzimii nu se oprește, prin urmare, la sfera mundană, încercînd a mînji și pe cea a nevăzutelor...
în Infernul cu prelungire by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10174_a_11499]
-
de tehnică vizionară. Căci acest Ierusalim nu e un lăcaș al iluminării expiatoare, ci unul parodic, pitoresc, lasciv, pișicher în cheie balcanică. O bolgie a concretului familiar, colcăitor de prealumești ocupații și satisfacții, care, departe de-a exorciza căderea în mundan, o ratifică: ,Doamne, du-mă la Ierusalim/ cîntînd dintr-o armonică roșie lucitoare./ Doamne, du-mă din femeie-n femeie/ la femeia vieții mele, Ierusalimul/ cîntînd dintr-o armonică roșie ferfenițită făcută praf./ Doamne, du-mă la Ierusalim oriunde-aș
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
Mai curînd, insistă Rousset, Don Juan s-a constituit într-un mit grație prezenței unui alt personaj în povestire, Mortul, statuia însuflețita a Comandorului. Prezent în dramă (chiar dacă nu în toate variantele ei), Mortul este cel ce stabilește legătură dintre mundanul simbolizat de seducător și sacrul, lumea de dincolo. În felul acesta, el e cel ce contribuie la formarea unei transcendente a eroului, propulsîndu-l la un alt nivel de semnificație decît cel pe care i-l conferă aventurile sale amoroase. Revin
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
importante, unul în continuarea celuilalt. O primă parte a studiului încearcă să înțeleagă, să caute o formulare a unui fapt în esență de neformulat, de neînțeles, pentru că, potrivit tradiției, textelor patristice, acesta depășește marginile intelectului - în ce măsură spațialitatea, dincolo de orice conotație mundană, servește căii urmate de contemplativ. Temă recurentă a scrierilor mistice, fuga de lume devine fuga de spațiu. Spațiul nu este însă abolit, ci epuizat, trecut în non-determinare. Există cîteva modele spațiale care sugerează însăși rămînerea în urmă a spațiului, cele
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
a îndrăgostit de pasagera cu care făcea dragoste în diferite (aero)porturi și pentru prima oară Ariel este adus cu picioarele pe pământ, fapt la care își aduce contribuția și un stagiu în familie unde trebuie să rezolve o problemă mundană. Surpriză, decis să-și ofere inima recent descoperită, Ryan descoperă la rândul său că iubita sa are un cămin, o familie cu copii, o viață alternativă și că el nu reprezintă decât o „paranteză". Un accident cu o clientă care
Singurătatea lui Ariel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6486_a_7811]
-
Căci întotdeauna adevărul a fost opera unor oameni neîndemînatici” (Opera unor oameni neîndemînatici). Să fie alcoolul una din fețele întunecate ale vinovăției? Să fie un păcat sau, așa cum cred orientalii, o cale privilegiată a spiritului spre sine însuși? Ruperea de mundan a băutorilor implică oricum un sacrificiu. Răsplata o constituie cufundarea într-o candoare recîștigată, într-o divină copilărire: „Apoi au venit îngerii. Umblau pe el ca furnicile pe mușuroi, / și cu dinții prinzîndu-l de păr l-au tîrît pe un
O fenomenologie a alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5543_a_6868]
-
dintre lume și text, dintre lumină și umbră, dintre luciditate și reverie, conștiință ce se definește pe sine aluziv și detașat: „Captiv în labirintul supraviețuirii,/ atras de nebănuite himere“. Sedus de mirajul imaginarului livresc, dar și de aventura formelor concretului mundan, Constantin M. Popa comentează, în paginile sale, teme de mare impact asupra gândirii contemporane (toposul identitar, diversitatea culturală, dilemele cotidianității și ale socialului), prin intermediul unei scriituri disponibile, ce glisează de la notația nudă la ceremonialul reveriei fascinate de relieful propriilor rememorări
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
text, se hotărăște să iasă în lume și o face umanizîndu-se, îndrăgostindu-se, avînd uneori prieteni - deși rareori familie -, loc de muncă, etc. Dar între el și lume se interpune obsesiv membrana de celuloid a ,bulei gîndurilor", astfel că realitatea mundană se află mereu în altă parte, ca o maya pe care cu cel mai mic gest o spargi, desființînd-o. Acest Dasein, care în romanele lui Echenoz trece prin tot felul de extraordinare aventuri, capătă volum psihic în romanele lui Lapeyre
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
posibilitatea reinvestirii lumii reale cu transparențele și cu puritatea spațiului imaginar. Proiectîndu-se pe sine, întrucît majoritatea uleiurilor sunt autoportrete, în ipostaze cvasificționale, extrăgîndu-se dintr-un contingent ostil spre a-și proteja în absolut ființa interioară atît de fragilă în fața amenințărilor mundane, pictorița experimentează de fapt posibilitatea reinstaurării în pictură a misterului imaginii și a idealității privirii. Un romantism exilat cu ipocrizie din reveriile noastre asumate public, și anume acela care ne angajează funcțiile contemplației, aspirația către unitate și puterea de vibrație
Între mãrturisire și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14660_a_15985]
-
în disjuncție și în adversitate. II. Lumea reală și contradicțiile materiei Ovidiu Maitec, prin chiar natura genului artistic pe care îl ilustrează și a limbajului său specific, este un un om al materiei, un exponent al manualității și al praxisului mundan. Un maestru al lemnului, dar, la rigoare, și al bronzului, adică un cioplitor și un modelator în aceeași măsură, el lucrează, oarecum, cu materialul clientului, altfel spus cu elemente obiective, cu exteriorități ale realului. Formele lui, derivate din orizontul imanent
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
multe ori, îmbrăcată în veșmintele imprecației, că în lumea înaltă și gravă a acestora, că în sonoritatea lor mustind de seve pale sau de alcooluri corozive, se ascunde Cuvîntul însuși, Logosul întemeietor și cel întrupat, trecutul, prezentul și viitorul, suferințele mundane și înălțarea la ceruri, tentațiile voluptoase ale întunericului și pulsația calmă, egală cu sine, a razei lăuntrice, a luminii veșnice și necreate, oare cum putea el să se întîlnească, în același spațiu, cu Vasile Gorduz: îngînduratul și solitarul luptător cu
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
însăși, constituie o atracție a poetului, de unde predilecția sa pentru iarnă. Sub condeiul d-sale, peisajele hivernale abundă. Zăpada și lumina printr-însa filtrată capătă un aspect funebral, dar cu aceeași sugestie a perpetuării vieții sublimate, a „veșniciei” dincolo de pragul mundan al vremii „căzute pe brînci în nămeți”: „îngropați în zăpadă - de afară nu se mai aude acum/ nici un sunet - în odăi lumina e albă și moartă./ și vremea, căzută pe brînci în nămeți, nu mai are putere/ să treacă, prin
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
să transmită același mesaj plin de puritate și de gingășie. Ovidiu Maitec Prin chiar natura genului artistic pe care îl ilustrează și a limbajului său specific, Maitec este un un om al materiei, un exponent al manualității și al praxisului mundan. Un maestru al lemnului, dar, la rigoare, și al bronzului, adică un cioplitor și un modelator în aceeași măsură, el lucrează, oarecum, cu materialul clientului, altfel spus cu elemente obiective, cu exteriorități ale realului. Formele lui, derivate din orizontul imanent
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
remake. Avem, în acest volum, imaginea unui autor care, pe de o parte își reduce universul la cîteva date fundamentale, "Credință/ Iubire/ Poezie/ Restul.../ E deșertăciune." (p.131), iar pe de altă parte umple aceste coordonate cu reacțiile și sfaturile mundanului. Sică Popescu, ...Restul e deșertăciune, Ed. Steady Promotion, București, 1999, prefață Dan Verona (Un portret al poetului în "vara de noiembrie"), prezentare bio-bibliografică Ică Bondoc (Sică omul...); cu postfața (?) (sic!) autorului, 164 p., 20.000 lei
Poezia și deșertăciunea by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17229_a_18554]
-
artei sale vine în bună măsură din faptul că, oricare ar fi tema poemelor, Kavafis o tratează cu un amestec de familiaritate și deferență: cuvintele de obicei simple sînt întretăiate de referințe la antichitatea clasică și la realitatea cea mai mundană deopotrivă și transpuse într-o metrică complicată. Iată, de pildă, începutul poemului „Boala lui Kleitos”, din 1926: „Kleitos, un bărbat fermecător,/ ce nici douăzeci și trei de-ani nu împlinise/ - educat excelent, vorbind limba elină -/ zace la pat, bolnav. Îl
O nouă ediție Kavafis by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5567_a_6892]
-
regim dialectic special: nu e nici encomiu onctuos, nici contestare contondentă, ci tensiune reală a căutării, demnitate a exactității. Deslușim în asemenea linii un grad de "asceză" a moralistului care-și purifică astfel impresiile, desfăcîndu-le de scoriile intereselor sau reflexelor mundane. Ne oprim la un magistral profil al lui Ion Caraion, comprehensiv surprins în chiar nodul său de contradicții acute, în tulburătoarea sa supraviețuire pe muchii: Nu avea nimic mediocru. Aparențele pe care le adopta erau veșnic trădate. Se afla într-
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
aibă o pensie bună. Desigur, această scenă nu a avut niciodată loc, după expulzarea sa din URSS Brodski nu și-a mai revăzut niciodată nici familia și nici patria. Poezia lui Brodski însoțește uneori declamativ traseul poetului ocupat de lucruri mundane, dragostea, miracolul existenței, literatura ca mod de viață, pisica ieșind din cadru pentru a intra ca personaj de desen animat în ficțiunile ilustrative pentru cariera poeticească a junelui scriitor, plimbările fără scop și flecăreala în timpul „destinderii” hrușcioviste. În spațiul memoriei
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
aceleași silabe?" (ibidem). Confruntarea are loc între "povestea" inocenței originare și "Timpul real", cea dintîi purtătoare a unui mister capabil a identifica ființa genuină, adevărata ființă, cel de-al doilea factologic alienant. Deși dorită, evoluția e păguboasă, dizolvînd, în talazul mundan, edenicul basm: "Sunt eu ființa din oglindă/ Sau doar o formă umplută cu fapte/ Ca o păpușă de cîlți? Doamne,/ Cît mi-am dorit/ Să cresc mai repede,/ Să mă condamne/ Timpul real,/ Să ies din poveste,/ Dinții de lapte
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
artei românești; el ridică umanul la înălțimea tipologiei sacre și aduce austeritatea și hieratismul unor modele absolute la scara confortabilă a umanului. Lumea sa este locul de intersecție a două realități fundamentale: una imediată, figurativă și ușor reductibilă la drama mundană, cealaltă proiectată mistic, vizionară și incoruptibilă. O copleșitoare majoritate a lucrărilor sale trăiește tocmai în această ambiguitate fertilă; scenele sociale sînt, de fapt, procesiuni, suferința se transfigurează și devine patimă, chipurile emaciate au lumini sacerdotale, iar regii nebuni sînt niște
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]