1,082 matches
-
și poți să-i dai drumul la vale și s-o privești cum se prăvale și cum se izbește de pietre și se face fărîme. Începuseră să vină iar și banii spre noi, ca o ploaie ce face pămîntul să mustească de dorință, eram prins de lecturi, nopțile scriam cu furie, supravegheat cu timiditate de greierașul meu, pe care nu știam cu ce să-l hrănesc, îi pusesem firmituri de pîine, îi dăruisem o frunzuliță și un fir de iarbă, părea
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
vechile tipare Într-un singur paravan Luai carte după carte Căutându-te întruna Dar din toate, numai una Negurile le desparte Felinarul într-un colț Amintea făgăduinți Până când l-au scos din minți Trei hârciogi săpând sub bolți Timpul greu mustea precoce Fluturele fără vină Alerga înspre lumină Bâzâind în sotto voce Un patrat, dreptunghiul, sfera Iscodiseră cu toate Testul de întâietate Ca să-ncarce atmosfera Și-ai rămas atunci surprinsă De puterea din tubercul Când ai pus la treabă cercul Declarându
FLUTURELE FĂRĂ VINĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356550_a_357879]
-
s-a pierdut repede printre copaci. Nu a reușit să prindă fluturele dar nu i-a părut rău fiindcă prin iarbă mișunau fel de fel de gâze cu aripi fine și delicate, aerul mirosea a gutuie coaptă și a pământ mustind a sevă, a lan de grâu care dă în pârgă și a mere domnești, a busuioc și a strugure tămâioasă. Ciripitul păsărilor, bâzâitul albinelor, zborul bondarilor și cărăbușilor, țârâitul greierilor, cântecul cosașilor îl vrăjeau ca venind din altă lume. Și
RICĂ NĂZDRĂVANUL de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356729_a_358058]
-
semnate Glebus Sainciuc sunt cartea sa de vizită. Acestea reprezintă nu doar epoca în care activează artistul, dar și evoluția societății basarabene. Artistul a semnat măștile lui Constantin Constantov, Nicolae Sulac, Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Gheorghe Urschi, Anastasia Lazariuc, Gheorghe Mustea etc. Artistul Glebus Sainciuc a creat sute de lucrări, de diferite genuri, obținând diverse premii și titluri onorifice. El a debutat la teatrul „Luceafărul”, în spectacolul „Cortina rămâne deschisă”, în anul 1965. Dinastia Glebus Sainciuc, Valentina Rusu-Ciobanu, Lică Sainciuc - este
MAESTRUL GLEBUS SAINCIUC LA 93 DE ANI de PRIMĂRIA MUNICIPIULUI CHIŞINĂU în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355082_a_356411]
-
deosebită dar, prin felul cum faci asta, declanșezi emoții estetice, sufletești, puternice. Ești modest, domnule, mult prea modest în a te autoaprecia căci valoarea nu o dă neapărat apartenența la o dinastie de poeți, literați, ci filonul interior în care mustește dragostea de cuvânt. Așadar, încearcă să renunți la ideea enunțată atât de frumos: „Nu-mi căutați în timpuri rădăcini Și nici vreun rang să-mi așezați povară, Căci nu-mi cunosc nici rude, nici vecini, Eu m-am născut aici
ÎN NUMELE IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355025_a_356354]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > ROMÂNIA Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 334 din 30 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului România Pe albul zăpezii eu sunt un roșu fluid în care se adăpostesc peste iarnă câmpurile verzi, pământul mustind , copacii înfloriți și înmiresmați pe dinăuntru. Pe albul zăpezii eu sunt un roșu fluid care cântă din fluier cântecul nașterii frunzelor, cântecul apelor din adâncuri, uneori îmi voi deschide inima să-mi vedeți petecul meu de cer, trupul meu fremătând
ROMÂNIA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355158_a_356487]
-
Apusenii ascunși, ape și podișuri, din rîsul meu pornesc rîurile spre Dunăre și înspre Mare. Din respirația mea s-au înălțat munții, dealurile, palmele mele, intine, sunt astăzi sub ochii voștri podișuri. Sunt doar o pată roșie pe albul zăpezii mustind vise, în jurul meu răsună doine , balade și-n jurul meu bătucita sub opinca zăpadă zvâcnește precum sângele. Nu va mirați dacă în miez de noapte veți auzi triluri de păsări, călăreți îmbrăcați în postavuri roșii cu coroane pe frunte, nu
ROMÂNIA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355158_a_356487]
-
luminoasă ca un gând! Mi-a păstrat soarele-n casă și-amintirile pe rând. Cu lumina-i de poveste, mă-nconjoară brațul ei. Luminoasă toamnă este peste suflet și pe-alei! Toamna asta-i minunată, generoasă peste poate, Cu vinul, mustind pe masă, jubilând printre bucate! Și-n poiana toamnei noastre, prefăcută-n primăvară, Suntem regii către care, ploi de stele iar coboară. Visele se cern, fantastic, dintr-un corn de timp vrăjit Ca o veste minunată pe pământul înflorit. Sufletele
TABLOU DE TOAMNĂ II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355606_a_356935]
-
a fost calea” sau, mai bine zis „ăsta-mi ești”. Glodul nostru se pitește prin cele mai insolite locuri, așteptând picătura ploii pentru a prinde din nou viață, zemuind și clocind din greu, în aburi de fertilitate. Primăvara scoate aburi, mustind de seve și îmbobocind de ghiocei, iarna se-nfrățește cu cristalele fulgilor de zăpadă, depunând acea subțire peltea pe șosele, ce transformă orice deplasare într-un straniu dans incoordonat. Plescăie pofticios, când prinde câte un toc prin el, care se
ROMÂNIA LIPICIOASĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346043_a_347372]
-
tristeții, prin toate hățișurile sorții. Singurătatea lucrează tenace, cot la cot cu dorul neostoit și asemeni unor gropari impasibili lărgesc mormântul din suflet, ca să încapă în el cât mai multe vise și speranțe ucise. Brațele cad inerte peste lutul negru mustind de lacrimi iar degetele adună grămezi de suspine, rostogolindu-le peste fluturii agonizanți ai iluziilor, zădărnicite de neputință și dezolare. Câtă tristețe!... Câtă descurajare!... Cât dor!... Răsuflarea se întretaie și apoi se oprește sporadic sub presiunea timpului inamic. Creierul geme
SĂ NE TREZIM DEMIURGUL de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368814_a_370143]
-
iscă în vers o jale pustiitoare. Alteori pune în gura iubitului declarații de dragoste pline de tristețe ca în „Iubito, mi-e frig”: „Iubito mi-e frig/ hiene îmi umblă de ieri/ prin piept și prin tâmple/ din clipe fecunde mustește/ robia tăcerii/ alungă-mi pustiul/ acum de mai poți/ de nu toarnă-mi pelin/ să-l beau pentru toți/ așterne-mi un pat mai alb ca uitarea/ și doi lotuși pe pleoape/ că două păsări albe/ cu vremea pereche/ din
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
Mărțina, avea viața înainte. Olga aparținea cu trup și suflet, trectului. Bătrână a rămas pe poziție, în odaia cu tavan găurit și cu tapetul de mătasă transformat în flenduri de-a lungul pereților. Totul era scos din uz, gunoi pestilențial mustea împrejur. Moliile se îngrășau cu țesătura covoarelor de Buhara, cu țesăturile autentice și care, pe vremea comunismului ajunseseră un fel presuri, în care se împiedicau conțopiștii cu mânecuțe negre trase în elastic până la coate. Mărțina nu a făcut cine știe ce bani
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
ritualul păgân al pădurii tu defilezi pe cărările pustnice că în aula magna împușcând vietățile tandre cu aburul morții în gene ai închis fereastră nordului cu arma cuvintelor civilizat eu îmi târăsc sufletul ahileic ca un melc umed și umil mustind a ploaie cornițele argintii pipăie ezitant seva ierbii miile de ochi din vârful degetelor simt nevăzutul șerpii încolăciți în păr șuiera a viața cu temperamentul meu grav demonetizat (re)construiesc chilii în mijlocul pieței ești că Enkidu sfidător și devotat rătăcitor
POLARIZARE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371040_a_372369]
-
din 27 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Trece ca nebunul - timpul Ce reglează abia anotimpul Si n-are puteri vindecătoare, Iubiri ce se fac volatizatoare.. Trece timpul ca un zevzec, Irită mentalul ca un arsenic Înșeală pe acela care speră, Mustindu-i iluzia efemeră.. O noapte senină răcoroasă, Soarele anină ieșind din casă, Aducând amintiri a ce n-a fost, S-amintim bruma, n-avea rost... Ce mai trece timpul, zăpăcește, Făr”curaj tot nimic-ul dospește, Iși caută insolitul de
NEBUNUL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369850_a_371179]
-
ce niciodată nu mor. Chiar dacă tac, inima-ți tresaltă și suflarea mea pe suflarea ta să picteze aura iubirii noastre, să te-nfrupți din dulceața tăcerii. Poezia mea e-a dragostei durere, înghite lacrima atărnată pe ochi ca o liană mustind măreția răsăritului și căntă patima ce mistuie misterul întunericului. În palma amintirilor se scriu pe veci valuri alergănd să prindă o fărămă de mal, puterea apei sfarmă pietrele și jeturi de dureri se cambrează peste frumusețea tăcută a pămăntului și
GLASUL TĂCUT AL IUBIRII de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370297_a_371626]
-
cu ceea ce din totdeauna s a chemat poezie haaarică. Este și o continuă goana a autoarei către căutarea unei mântuiri sacralizata până la destin. Ce va deveni în continuare poezia această, putem doar cu sfiala apotropaică să nădăjduim o seva prolifă mustește mereu și mereu din ea. Un continuum de proiecții căutând evanescenta sacrul și curățenia a două mâini care se știu în împreunare, mereu ridicate spre Slavă, Iubirea și Recunoașterea Talentului domniei sale. Nelevantina această poezie își cucerește pe zi ce trece
CUVINE-SE CU ADEVĂRAT ACESTEI POEZII LAUDA NOASTRĂ NETRUFAȘĂ DE MARIAN CONSTANDACHE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370530_a_371859]
-
prețuire! Editor Rodica Elenă LUPU * * * „Poezia este un chin pentru cei lipsiți de hâr și o suferință pentru cei chemați pentru poezie. Este cântecul care unește spiritul cu simțirea; e ca un măr împlinit, sănătos: din care parte nu-l musti îți bucură inima. Este răzbunarea frumuseții pe urâțenie” - spunea Grigore VIERU, si Doamne câtă dreptate avea!. Pendulând între iubire și tristețe, între armonie și bulversare, poeziile poeților: NARCIS CONSTANTIN AVĂDĂNEI, DAN BODEA, ION BRAD, DOINA DABIJA, NICOLAE DABIJA, MIHAI EMINESCU
ANTOLOGIE DE POEZIE ANAMAROL de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370537_a_371866]
-
este salutat cu toată simpatia, deoarece evidențiază complementaritatea „omului de știință” cu poetul care „a ținut inima cu emoțiile și vibrațiile ei în lumea de frumusețe” a Universului. Versurile sale sunt „mici depozite de suflet scrise cu inima curată[...]și mustesc de frumuseți simple și de bucurie de viață”. Mai vechiul său prieten, prozatorul Constantin T. Ciubotaru, rămâne „același fin umorist, mereu cu zâmbetul pe față, cu aceeași poftă de viață și mereu egal cu sine însuși”, inclusiv în ultima carte
ÎNVINGĂTOARE ÎN LUPTA CU TIMPUL de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369388_a_370717]
-
nu avea mai nimic comun cu cea pe care o știam și o așteptam eu, poate cu mici excepții. Toamna ca anotimp. Cartea cu pricina mi-a dezvăluit mai mult melancolia unei toamne frumoase păstrată într-un suflet tânăr ce mustește de poezie. Sună cam sinistru! Doar toamna ne-am învățat s-o asociem cu bătrânețea, nu? Ei bine, nu! De data asta la poarta toamnei doamnei Daniela Popescu Stroe dăm peste o simbioză fericită de tinerețe și maturitate, bogăție de
DRUMEȚ LA PORȚI DE TOAMNĂ, DANIELA POPESCU STROE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369487_a_370816]
-
nouă perspectivă, recomandă o astfel de lectură. Mai mult, dorul de țară se regăsește aici, transpus prin fiecare cuvânt, într-un dor infinit pentru România, căreia i se adaugă, inalienabil și inseparabil, Moldova de dincolo de Prut, cu ale sale personalități mustind de talent și vocație pentru cultură. Interviu cu Alfred Nobel reprezintă un întreg eclectic (eseu, exegeză, cronică, recenzie, jurnal, evocare, interviu), încă o dovadă a versatilității literare a autorului. În opera lui Cristian Petru Bălan își dau întâlnire oameni, personalități
INTERVIU CU ALFRED NOBEL (INTERVIU, CRONICI ȘI RECENZII, A5 MANȘETAT, 360 PAGINI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370729_a_372058]
-
Analiști” care habar nu au ce înseamnă Liturghia sau o pomană pentru sufletul morților s au trezit să i ceară Bisericii, slujitorilor ei în primul rând, să „evolueze”, „să vină în mileniul trei”, să se „deștepte”. Cereri nerostite oricum, ci mustind de indignare „patriotică”, rupându și piepții cămășii. Parte emoție lipsită de pricepere, parte ură oarbă împotriva unei realități pe care nu o cunosc. Oamenii de acest fel nu vor de fapt înnoirea Bisericii. Nu. Vor transformarea ei într un ON
ACUM ESTE VREMEA ALEGERII, A CERNERII ŞI A DISCERNERII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369716_a_371045]
-
conturează/ În plăcută reflectare.// În cătarea lui divină/ De material discret,/ Ideea pură și virgină,/ Îl alege pe poet.” (Versul) Poeziile sale scurte, mici depozite de suflet, scrise cu inimă curată, ne conferă muzicalitate și confortul unor trăiri proprii. Ele mustesc de frumuseți simple și de bucurie de viață. Ca să le înțelegi mai bine conținutul, trebuie să asculți melodia lor interioară ca pe niște lieduri. Sunt poezii ca florile, dimineața cu lacrimi de rouă, la amiază cu corolele deschise ca să primească
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368201_a_369530]
-
negre. Aștept acum verdele vieții, frunzele. Iar pașii se duc și mă duc, iar pământul se lasă călcat, răcorindu-mi privirea. Mă bucură reavănul țărânii văioagelor umbrite. În mijlocul lor, o mică reptilă cu pielea viu colorată îmi urmărește pașii. Pământul mustește, iar eu, în fiecare zi, sunt tot mai însetat. Iar setea mă face prizonierul izvoarelor. De parcă aș fi o marionetă. Așa o fi umbra mea? Poate. O port peste tot și lumea parcă ar râde. Nu mai înțeleg nimic. De ce
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
înțeles ca persoană -visătoare- chiar foarte iubitoare, de obicei ajunge un mare singuratec... Posibil, Ovidiu nu a fost exilat degeaba pe aceste meleaguri... căci, a fost scris (în stele) să se întâmple așa. Aceste meleaguri românești și dobrogene mai ales, mustind de poezie și de istorie a ei. Fără existenta unui poet lumea ar fi fost mai saracă (spiritualiceste vorbind, dar nu numai) și chiar nicio evoluție științifică sau tehnică nu s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi fost poezia
ODĂ POEZIEI!! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353442_a_354771]
-
clipi din ochi, complice. Alma nu era convinsă, că știe, exact, ce spune lady Annie. - Nici nu m-am îndoit vreo clipă, că nu vor fi îngrijiți corespunzător. - Am lucruri interesante să-ți povestesc. Să mergem la mine. Lady Annie mustea de nerăbdare să-i împărtășească noile ei bârfe. Alma avea sentimentul că lipsise o perioada lungă de timp și se întorsese acasă. Un sentiment plăcut și incitant. Lord M.Joseph nu-și făcuse prezența la conac. Odată ajunse în camera
MY LORD (X) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352709_a_354038]