1,303 matches
-
Bucuros de revedere, domnilor! Umpleți-vă cupele, domnilor! Ce ciudat e cînd un negrișor e gazda unor albi cu găitane aurite! Domnilor, n-ați văzut cumva un băiețaș negru, pe nume Pip? un băiețaș înalt de cinci picioare, cu o mutră fricoasă, de cîine bătut? A sărit odată dintr-o barcă. Nu l-ați văzut? Nu? Nu face nimic, umpleți-vă la loc cupele, căpitanilor și să bem spre rușinea tuturor fricoșilor! Nu numesc pe nimeni. Rușine lor! Puneți-vă picioarele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a făcut după un criteriu judicios. Nu se poate face literatură de calitate neînsoțind cunoașterea realității cu reconstruirea ei În cea mai bogată și multiplă evocare a vieții. (Ă). În Steagul de pe furnal a lui Petru Vintila, portarul fabricii cu mutră de iepuroi bătrân se ploconește la vederea oricărui „beamter”. (Ă). Acolo unde realitatea n-a fost Înțeleasă, n-a fost cunoscută, cât ar vrea nuvelistul să-și rezume În concluzie tâlcurile, ele trec dincolo, ca o bătaie de pușcă trasă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nr. 195, 30 iun. „Îl cunoașteți, măi tovarăși!Ă Ochelarii mari/pe nas, Scotocește/prin dosare, Cât e draga zi de mare: scotocește,/scotocește Câte zile i-au rămasă De sudori se șterge ca un/grav martir al vieții nouă; mutra-i acră, parcă-i plouăă poți să-l rogi/să-l dai Încolo; Nu se scoală de pe tron, (Ă). E În stana/cea de piatră și nu-i pasă/de mulțime, nici de țară, nici de nimeă Și potaia/blestemată
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
profesie de om cu scaun la cap, atât timp cât mai ești în stare să umbli cu capul sus fără să-ți tremure. Și pe urmă sună soneria de la intrare și deschizi ușa de la sala de așteptare și te trezești cu o mutră nouă, cu o problemă nouă, o doză nouă de amărăciuni și câțiva gologani. Sentimentul inutilității, al dezolării, al eșecului, al durerii înăbușite nu dispare pe tot parcursul romanului. În capitolul 31, Marlowe află, în discuția cu Linda Loring, că personajele
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
acestui personaj apărut în viața sa pe neașteptate și dispărând în condiții dramatice: Mi-ar fi spus cu siguranță povestea vieții lui dacă l-aș fi întrebat. Dar nu l-am întrebat niciodată nici măcar cum a ajuns să-și facă mutra praf. Dacă l-aș fi întrebat și dacă mi-ar fi spus, aș fi putut, eventual, să salvez vreo două vieți. Eventual. Dar, de fapt, cine știe? Ultima sa - scurtă - reintrare în scenă confirmă toate aceste însușiri ale personajului. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Să fie criticat și sancționat spre pilda tuturor Acest iepure nedisciplinat și risipitor. Sub săgețile sale îndrăznețe Iepurele, sărmanul, schimbă fețe fețe. Dar ce-i? Dintr-odată măgarul nu mai tună, Se potolește din senin imensa furtună. Măgarul are o mutră de înger, blajină, Și cuvântul mai dulce ca o mandolină, Când privirile lui se-ndreaptă, în consecință, Către leul ce prezidează-n ședință. - Ce să mai spun, leul are calități minunate, Prin munca lui el duce instituția-n spate. Priceperea
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
un vestit articol! Iar pân’ să-l scrie - trece anul. Ii spui și pare să-l surprindă: Și-a strâns sprâncenele mirare... Se uită poate și-n oglindă Și-ntreabă: Cine-i ăsta, frate? Îți scriu rețete păsărește C-o mutră doctă și funebră, Când opera dacă-ți trăiește Tu faci, scriind-o, ca de febră. Apar noi undițe, năvoduri De-a pescui greșeli - și, poate, În papură să cauți noduri Devine-o specialitate. Așa-i cu gintea criticastră: Cu ea
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și continuăm să ne servim de bunurile care aparțin poporului. Și nici nu suntem gata să le predăm! Nikolai se prefăcu a asculta cu un aer atent și respectuos. Și vorbi fără să renunțe la expresia aceea, luând chiar o mutră de țăran obtuz, dar plin de bună-credință. — Să le predau sovietului? Păi cum puteam să le predau? Ar fi cea mai mare pungășie! exclamă el făcând-o pe cel cu onoarea ofensată. Activiștii schimbară între ei o privire, descumpăniți. Cum
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
n-ar fi mărturisit niciodată trecutul acela de copil răsfățat. — Și e adevărat că te-au trimis într-o companie disciplinară din cauza lui Stalin? Ai refuzat într-adevăr să strigi? — Vezi tu, aveam un comisar politic căruia nu-i plăcea mutra mea. Nu era nimic de făcut, îmi căuta mereu pricină. Într-o zi, m-a scos din rând și mi-a ordonat să strig: „Pentru patrie! Pentru Stalin!“. Am refuzat, spunând că nu eram la atac... Dar la atac, strigai
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
e cu putință să mă aflu printre ei, să-mi mărturisesc foarte simplu durerea... Un bărbat s-a desprins din mulțime, având aerul că ne îndeamnă să intrăm mai repede, a constatat că s-a înșelat și a făcut o mutră de uimire ofensată. Drumul ocoli clădirea fermei și se întâlni cu aleea la capătul căreia Șah lăsase mașina. La trecerea noastră, o pasăre mare, cenușie, se mișcă printre ramuri și se ridică pieziș, zburând jos și dezordonat, prin pustietatea câmpurilor
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
își dă. Și, în legea lor, cred că povestesc cum trăiesc la familiile care i-au adoptat. V-am plictisit ? Coco, să vă spun ce-a făcut Coco? Hai să vedem... Cortină de lumină Miki: Coco, m-am săturat de mutra ta de papagal care vorbește ca oamenii. Știe și el două, trei vorbe : Coco, Gigel, mama, tata...Am lăsat fereastra deschisă la balcon. Ți-o promit de mult, coloratule...Coco, ia vezi, au venit hoațele ? Coco: Hoațele !Hoațele ! (zboară către
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
pieptului se auzi un suspin adânc. - S-a găsit urmă proaspătă ieșită din ograda dumitale. Dimineața caii erau în grajd, obosiți. De pe rampă lipsesc șapte sute kile cartofi. Unde i-ai pus ? - Să n-am parte... - Haide, hai ! Leonteanu avea o mutră bleagă care implora caritate iar ochii lui mici, adunați la rădăcina nasului, priveau fix biroul cu hârtii. Uneori se trezeau într-un clipit ager și rece, cu care-l străpungea pe anchetator. Având deplină încredere în metodele sale, încăpățânarea inculpatului
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
un ochi belit cu pleoapa roșie, din celălalt ochi privea verzui și rece, cu o privire de gânsac. - Dăm patru la franc ! striga el femeilor ce se perindau pe lângă țol. - Ceapa cât-îi ? - Un leu legătura. Spân, un omușor ședea cu mutra parcă dată cu cocă, fără urmă de sprânceană, cu craniul gol ca un călcâi, moale și alb. Ochii lăptoși, albaștri, chipul cu pete, aveau o expresie resemnată. O școrlă de vită albă răgea după vițel. Acesta tremura pe picioarele moi
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
un balot care, cu pirpiria de nevastă ancorată la piept, străbătea lent sala, ca un transatlantic printre bărcuțe. Desfăcut la haină pentru a face loc pepenelui sugrumat pe care părea că și-l băgase în cămașă, primarul își prezentă socrilor mutra fălcoasă, descheiată la guler, cu gât scurt și lucios. Cu un ton de parcă ar fi pronunțat „Mihai Viteazul”, se recomandă socrului mic : - Pastramă, Gică Pastramă. Stolnicii de masă, toți de-ai lui Cheașcă, cu șorțurile în gât, începură a se
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
uitat destul de mult la Întunericul de deasupra capului Înainte de a urca - acum foarte Încet - În podul unde locuiau bunicii mei. Încălțat cu bascheți, a trecut pe sub cele douăsprezece colivii așternute cu ziare umede, care stăteau atârnate de grinzi. Cu o mutră hotărâtă, a pătruns În mirosul acru al papagalilor și În aroma specială a bunicilor mei, un amestec de naftalină și hașiș. Și-a croit drum pe lângă biroul ticsit cu cărți al bunicului și pe lângă colecția lui de discuri cu rebetika
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Înfățișă lui Lefty. Simțea cum privirea lui o arde, Îi simți respirația accelerată, Îl auzi Încercând de două ori să Îngaime ceva - scâncete scurte dintr-un gâtlej uscat - și apoi Îi auzi pașii venind spre ea așa că se Întoarse, făcând mutra pe care o Învățase Desdemona s-o facă. Dar era așa de absorbită de efortul de a-și țuguia buzele Întocmai ca manechinul francez de lenjerie, Încât nu observă că pașii nu se apropiau, ci se Îndepărtau. Se Întoarse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
gătise zi și noapte, pentru că mâncatul era singura modalitate de a alunga neliniștea. Pe ușa brutăriei era doar un bilet pe care scria DESCHIDEM ÎN CURÎND și un portret - la vederea căruia Philobosian se crispă - al liderului turc, Kemal: o mutră hotărâtă, cu căciulă de astrahan și guler de blană, cu ochii albaștri sfredelind de sub săbiile Încrucișate ale sprâncenelor. Doctorul Philobosian Își desprinse privirea de pe acest chip și porni mai departe, recapitulând toate argumentele Împotriva arborării portretului lui Kemal În felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ținea Într-o mână un pistol și În cealaltă o sticlă de băutură. Cu toate acestea, două luni mai târziu, când s-a dat jos din tren la Grand Trunk, bărbatul scund care o Întâmpinase era perfect bărbierit, cu o mutră acră și cu un ten Întunecat, de muncitor. Așa o discrepanță ar fi mâhnit o mireasă obișnuită, dar pentru Sourmelina era totuna. Sourmelina scrisese des, descriindu-și noua viață din America, dar se limita la tendințele noi În modă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
american. Și iată cum coboară de deasupra linguri, iar bărbați sunt amestecați de jur Împrejur... ...ân timp ce doi bărbați, unul Înalt și altul scund, stau În culise cu o hârtie În mână... ...iar În public bunica mea are o mutră buimăcită... ...iar creuzetul dă În clocot. Luminile roșii cresc În intensitate. Orchestra se lansează În Yankee Doodle. Unul câte unul, absolvenții Școlii de Engleză Ford se ridică. Îmbrăcați În costume albastre și gri, ies din cazan, fluturând steaguri americane, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pufăind o țigară cu aromă de cuișoare. Desdemona, rușinată la culme de brusca ei goliciune, privește În jos, la obiectul fascinației căpitanului: o parâmă de vapor care dispare Înăuntrul ei. ― Hop-așa! strigă căpitanul Kontoulis și Lefty apare cu o mutră Îngrijorată. Apucă de capătul parâmei și Începe să tragă. Și apoi: Durere. Durere de vis, reală și În același timp ireală, doar neuroni izbucnind În flăcări. Adânc Înăuntrul Desdemonei explodează un balon cu apă. Căldura Îi inundă coapsele și barca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bebelușii din sat și acest bebeluș suburban, Între poveștile bătrânelor și endocrinologia modernă... Sau poate nu. Pentru că, privind neîncrezătoare peste marginea pătuțului meu, mi-a văzut chipul... și sângele și-a intrat În drepturi. Expresia Îngrijorată a Desdemonei plutea deasupra mutrei mele la fel de Îngrijorate. Ochii ei triști s-au uitat În jos, la orbitele mele la fel de mari. Totul se asemăna la noi. Așa că m-a luat În brațe, iar eu am făcut ce sunt meniți să facă toți nepoții: am șters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Întrebă: ― Vrei să exersăm sărutul? Nu știam ce să răspund. Știam deja să sărut, nu? Mai era ceva de Învățat? Dar În timp ce Îmi treceau prin cap astfel de Întrebări, Clementine deja Își Începu lecția. Veni până În fața mea. Cu o mutră serioasă, mă luă de după gât. Efectele speciale necesare nu-mi sunt la Îndemână, dar ceea ce aș vrea să vă imaginați este chipul palid al Clementinei apropiindu-se de al meu, ochii ei somnoroși Închizându-se, buzele ei dulci țuguindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de balerine de un centimetru jumate, stând pe poante. Era sunetul broscuțelor Tiffany și al balenelor care cântau Împreună; al cățelușilor zornăind alături de pisicuțe, al focilor cu mingi pe bot lovind maimuțe cu acordeon, a feliilor de cașcaval izbite de mutre de clovni, a căpșunilor și călimărilor cântând Într-un glas, al inimioarelor de Sfântul Valentin, care atingeau clopotele de la gâtul vacilor elvețiene. În mijlocul acestei armonii delicate, o fată Își Întindea Încheietura spre prietenele ei, ca o doamnă care recomandă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Am zâmbit și eu. Apoi scurt, de probă, am râs Împreună. ― Nu-i așa de rău ca mestecatul părului, am reluat eu. ― Cum așa? ― Pentru că atunci când Îți mesteci părul, Începe să miroasă a ce-ai mâncat la prânz. Făcu o mutră și spuse: ― Push! La școală ne-am fi simțit ciudat vorbind Împreună, dar aici nu ne vedea nimeni. Într-un cadru mai larg, În lumea de-afară, eram mai degrabă asemănătoare decât diferite. Amândouă eram adolescente. Amândouă eram din suburbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe deasupra, Începusem brusc să mă Îngrijorez pentru reputația mea. Chiar eram o târfă? Nici măcar nu-mi plăcuse. Dar o făcusem, nu-i așa? Îl lăsasem s-o facă. Apoi mă cuprinse teama de urmări. Dacă rămâneam gravidă? Ce făceam atunci? Mutra mea de la micul dejun era aceea a fetelor riguroase care numără zile, măsoară lichide. A trecut cel puțin un minut până mi-am amintit că nu aveam cum să fiu gravidă. Era și o parte bună În faptul că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]