2,938 matches
-
nu sunt eu-geniu, Ci doar președintele fluizilor. Astăzi în parlament Au fost recunoscuți 300 de poeți Din considerentul că Toți aveau Nasul meu Și căpățâna mea. Nikolai BRUNI (1891-1938) * * * La moartea lui Nikolai Gumiliov Cu capul potopit de flăcările pojarului, Muză, nu plânge! Jur, el a spus: nu, cetățene călău, Eu nu ți-s tovarăș, Ci sunt cavalerul Fecioarei. Oșteanul țărilor cerești. Eu... (1921) Konstantin BOLȘAKOV (1895-1938) * * * Cu coșuri de fabrici din funingine de cărbuni Pe genele mele tristețea negrului urșinic
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
6 martie 1806 - S-a născut Elizabeth Barrett Browning, poetă britanică (decedată în 1861). Ea i-a dedicat majoritatea poemelor soțului său Robert, pentru că ar fi fost cel puțin ciudat la vremea aceea ca inspirația ei să vină de la o muză. 6 martie 1947 - S-a născut Gheorghe Turda, interpret român de muzică populară. Pe 1 decembrie 2008, primește gradul de general de brigadă în rezervă. Decorație bună în noul regim, mai ales în 2011, când fost dovedit drept colaborator al
Istoria zilei: 6 martie. Tabelul periodic al evenimentelor () [Corola-journal/Journalistic/67165_a_68490]
-
paianjenul, greierele, musca, luciolii (licuricii), albinele, gândacul (Călin Nebunul), furnicile, puricii, bondarul, lăcustele, țânțarii, cărăbușii (Călin), "viespii" (Codru și salon), "gâza mică" (Miron și frumoasa fără corp), cariul (Melancolie), moliile (Icoană și privaz). Regnul animal: cerbul (Ondina), bourul (Aveam o muză), ursul, căprioara, țapul, tigrul (Memento mori), oaia, șoarecele, liliecii (Cugetările sărmanului Dionis), hiena (Rime alegorice), boul, vulpea, zimbrul (Epigonii), "saci de viermi" În căutarea Șeherazadei), vitele, motanul, purcelul (Călin Nebunul), calul (Făt-Frumos din tei), vierii (O, adevăr sublime...), taurul (Fata
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
Sibiu lipsea Dansul. Companii în turneu au venit aici, mai ales în 2007, când Sibiul a fost Capitală Culturală Europeană, lipsea însă o trupă a locului. Și de un an și jumătate s-a înființat și astfel, în sfârșit, toate muzele au acum locul lor în cetate. Principalul vinovat al acestei mici minuni este directorul Teatrului de Balet, Ovidiu Dragoman. Numele îl predestina oricum, căci dragomanul era un Evul de Mijloc, în Țările Române, un fel de diplomat, un tălmaci, traducător
Teatrul de Balet Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6532_a_7857]
-
pare că da, călugărul tibetan explică foarte simplu evenimentul: undeva, altcineva spune o poveste care asemeni lui Atlas a preluat lumea pe umerii ei. De fapt, în jocul complicat dintre Diavol și Doctorul Parnassus, - muntele Parnassus este mitlogica rezidență a muzelor și a poeților, deci a inspirației, a imaginației - un joc fără început și fără sfârșit, miza este una și aceeași, vrăjirea lumii. Instrumentul este același, imaginația, instrument care devine un blestem pentru unii și un mijloc soteriologic pentru alții. În
Magicianul, Diavolul și ucenicul vrăjitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6534_a_7859]
-
cântatul la vioară era prilej de insolitare, pe când Holmesul nostru ciupește strident, tipurit, coardele viorii - melodia da într-un săltăreț dans irlandez - cu aceeași delicatețe cu care ar pișca chelnerițele de fund. Irene Adler este pentru adevăratul Holmes asemeni unei muze, intangibilă, pierdută în labirintul unui mind game, pentru că nu există niciun detectiv atât de discret că Holmes, cu un sens al nobleții atât de pronunțat. În plus, dedicația lui Holmes este una a minții care depășește obstacole, o minte sclipitoare
Elementary, my dear Ritchie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6552_a_7877]
-
artistice, pentru a se asimila cu o producție economică etatizată oarecare", George Ciorănescu, sub pseudonimul Iosif Moldoveanu, se rostește categoric: „Producția culturală din Republica Populară Română are un vădit scop practic: să fie instrumentul educativ și propagandistic al politicii comuniste". „Muza" grotescă a cîrmuirii de la București o reprezenta ziarul Scînteia, la care „cei care lucrează în întreprinderi sunt abonați în mod obligatoriu", întrucît „artiștii găsesc în Scînteia temele de inspirație autorizate de oficialitate cît și critica pe care partidul o aduce
Luceafărul diasporei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6499_a_7824]
-
aduc în gând, mă dumiresc, Și, fericit, o ciocârlie-s parcă, Și-nalț din lutul trist un imn ceresc; Că mă iubești nu uit și sunt bogat Și n-aș schimba-o nici pentru-un regat. și al uneia dintre muze (Caliope sau Clio). Apare ca personaj cu funcție rituală în piesele Cum vă place și Doi veri de stirpe aleasă. 3 Iată un exemplu de modernizare a lexicului din traducerea română, în consens cu termenul original (extremity). 4 Ultimul cuplet
Shakespeare - Hamlet Ediție in-quarto (1604) (fragment) by Violeta Popa și George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6396_a_7721]
-
zare și greu am mai putea zări, la orizont, un asemenea punct de pornire pentru o creație, indiferent de natura ei. Și cum persoana creatorului este cu totul aparte în actualul context cultural, tot astfel este și opera sa. Dar muzele tuturor artelor sunt necruțătoare. Niciodată o idee, oricât de nobilă, nu este validată decât prin calitatea în sine a operei create. Or, tocmai acest lucru a reușit Dan Puric, împreună cu toți interpreții și colaboratorii săi în : să-și pună deplin
Royal Fashion by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6313_a_7638]
-
vehemență prozodică îi inundă pagina. A-i cere să-și privească arta ca pe o manufactură zeloasă de încropire a versurilor după criteriu metric și pe temei de rimă i se pare un afront personal și o pîngărire simbolică a muzelor. De aceea, chiar dacă n-o spune de-a dreptul, un poet care se ia în serios se privește pe sine ca un coribant aflat la pîndă de energii inspiratoare. Cartea lui Ilie Constantin este un exemplu nimerit de cum poate un
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
pun pe seama vîrstei înaintate, a trecutului brun „recesiv”, a unui antisemitism latent și camuflat, penibila ieșire la rampă a nobelizatului autor. Nu lipsesc nici cei care îi neagă lui Grass chiar talentul literar sau care îl văd abandonat de gingașa muză a poeziei, Erato, despre care alții cred acum că și așa ea nu lar fi „atins” vreodată. Venerabilul critic Marcel Reich Ranicki nu se îndoiește cîtuși de puțin de un alt talent pe care Grass l-ar avea: acela de
Günter Grass: Literatura ca vestă antiglonț by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4739_a_6064]
-
de clasic sui generis, plantat în ambianța modernistă, adică, spre a-l cita pe Paul Valéry, „un scriitor ce poartă în el un critic pe care îl asociază în mod intim în lucrările lui”. La hotarul dintre prototipul apolinic al Muzelor și actualitatea cu neastîmpăratul său sfredel psihanalitic, bardul ne mai aduce la cunoștință că, „pentru mine, poezia este 99 la sută dicteu din înalt - poate din îmbinarea dintre inconștient și conștient, prin acumulări de care nu-mi dau seama și
O natură clasică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4753_a_6078]
-
citesc de atunci mereu, ca pe o rugăciune, și le aștern mai jos, ca să împart miracolul cu dumneavoastră: „Am avut privilegiul să împart cu Montserrat 45 de ani de viață intensă și rodnică. Mi-a fost prietenă, tovarășă, iubită, mamă, muză, magistru și sfetnic în toate momentele vieții noatre. A fost o mare artistă, dar mai mult de atît, tot ce a realizat în viață a fost impregnat de acea lumină care ne învăluia, făcută din iubire absolută, din sensibilitate extremă
2011 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5024_a_6349]
-
reclamă o libertate mai mare pentru câmpul de observație clinică, fiind împotriva fixării terminologice. În acest context, libertatea maximă este asociată unei puteri creatoare de noi concepte și abordări, către care se îndreaptă atenția lui Jung. Nu doar amanta și muza sa Sabina, ci și Otto Gross constituie experiențe definitorii pentru psihanalistul Jung. În plus, Sabina dezvoltă o dimensiune masochistă pe care Jung reușește să o scoată de sub incidența nevrozei, să o stabilizeze într-un comportament sexual firesc. Vindecarea, sugerează Jung
Sex și caracter by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5025_a_6350]
-
și de cultură, captiv într-o provincie devastată și într- o lume bătrînă, dar dornic să-și transgreseze „epuizarea” prin evadări în spații imaginare sau în natura agrestă, prin contactul brut cu materia, cu „pămîntul bun” al trupului feminin iubit (muza multor poeme fiind, se știe, Maria Rudich-Raicu, „Mărior”) sau prin regresii la nivelul unei elementarități primare. La nici un alt poet român interbelic, tensiunea dintre „tradiție” și „ruptură” nu e mai acut-existențială, mai dramatică decît la acest artist „baudelairian” și „rimbaldian
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
Femeia și Muzica. Aceasta din urmă este rareori consumată în public, în concerte simfonice la Piatra Neamț, la spectacolele unor formații rock sau la Cenaclul Flacăra. Cel mai adesea, însă, poetul ascultă discuri la el acasă, singur sau în compania unei muze feminine, cărei îi face, pe lângă daruri și instrucție literară, și educație muzicală... Aurel Dumitrașcu nu este critic muzical, dar nici nu se lasă pradă tentației de a comenta „literar” muzica. Aceasta este, în primul rând, sursa unor uriașe bucurii sufletești
Jurnalul risipitorului de iubire (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4804_a_6129]
-
editori (în special din Franța) și nu a ocultat nenumăratele pasaje erotice ale jurnalului. Mai întâi, pentru că ele nu au nimic pornografic: om de mare delicatețe sufletească, Aurel Dumitrașcu nu dezvăluie în însemnările sale scene de amor. Nici măcar amănuntul că muzele poetului sunt, câteodată, adolescente nu reprezintă un fapt scandalos, căci adorația sa față de ele nu are nimic de Nabokov. Sunt nenumărate indicii în jurnal că autorul, un adevărat l’homme à femmes, făcea distincția între adorația platonică a unor adolescente
Jurnalul risipitorului de iubire (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4804_a_6129]
-
îi crea destule probleme, obligându-l uneori să apeleze la medicamente. Când eu lăcomeam la licorile creatoare de euforie, mă privea cu o oarecare vinovăție, ca și cum ar fi vrut să se scuze că nu-și poate îngădui excese. Nici frumoasele „muze”, cu toate că nu lipseau din discuțiile noastre, dând impresia că-l interesează, nu erau decât un pretext de cochetării și provocări între amici. Ochi avea numai pentru doamna Ana, minunata sa soție, un veritabil înger păzitor, pe atunci proaspăt medic stagiar
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]
-
cu genurile pe care le abordează, Caragiale n-a putut fi consecvent nici în poezie. Cariera lui de versificator e rodul întâmplării și al ocaziei. Dacă n-ar fi fost provocat, luat pe sus de evenimente, de bună seamă că muza poeziei nu l-ar fi ispitit. Așa, întregind profilul unui autor cum nu se poate mai complet, în zig-zag-ul lui printre formule artistice, poezia (mai totdeauna cu miez epic) nu-i face rău, dar nu-i face nici bine.
Poeziile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4713_a_6038]
-
Soroca și Orhei... Pe aici, în preajma stelelor de piatră de Urartu, epitetelor parcă li se ia... piuitul! Poți reduce totul la un singur cuvânt, spunând: magic! Sau, să zicem, epitetele își cedează benevol... piuitul. Adică, aici, unde vorbește liniștea cerurilor, muzele epitetelor tac. Presa este rugată să se retragă din sala unde ne vom întâlni cu Sanctitatea Sa Karekin al II-lea. În locul ei, luăm noi note, fotografiem. Din cele spuse la întâlnire de Sanctitatea Sa, rețin ce este indisolubil legat de biblicul
Jurnal de Armenia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/4958_a_6283]
-
nu se putea închipui (153, 179). Ea își arată capul ei sculptural de Venere antică (156), se cufundă în cusut de parcă ar fi fost Venerea împletind la colțun (176) sau citește versurile dedicate ei, cea mai dulce dintre cele nouă Muze (177). În cazul femeii adorate în taină, comparațiile mitologice traduc entuziasmul scriitorului. Raportate la propria persoană, astfel de asocieri lasă să se întrevadă adesea o notă de autoderiziune. Când străbate desișul unei păduri de carpeni, Hogaș se gândește că Aeneas
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
dă cu suliman, în timp ce Marte se întrece cu Venus în cancan; Ganimede se străduiește să scoată din sărite pe pudica Minerva; Hermes bate ceardaș cu Apolon din pinteni; Bachus oficiază ca egumen; Proserpina trage pe Aides la chit; cele nouă Muze au ajuns știrbe, iar Vulcan la toate le-a făurit dantură; ambrozia și nectarul au devenit rare; Poseidon s-a transformat în negustor de pește; nimfele au fugit în cer cu pelea goală de când pe mări au apărut vapoarele; Pegas
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
în mare parte, să năzuiesc la glorii literare, [...] i s-a făcut milă de câte sudori literare am vărsat [...] și, mai cu samă, de câte cafele negre am băut, numai și numai ca să-mi fac și eu loc printre proteguiții muzelor. Introduse în context neobișnuit, pasajele în latină dau un aer grav și solemn descrierii de călătorie și totodată creează un efect umoristic. În Pe drumuri de munte apar destule citate din autorii clasici, iar reminescențele livrești evidențiază contrastul hazliu cu
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
o benignă metaforă - să alegem grâul de neghină. Câteva nume vom reține totuși: Giovanni Raboni (1932- 2004), autor al unei copleșitoare opere poetice, aparținător „generației anilor treizeci”, dar și dramaturg, critic, jurnalist, Maria Luisa Spaziani ( n. 1924, Torino), una din muzele lui Montale, stabilită ulterior la Roma, poetă, traducătoare și neobosită eseistă, cu o parabolă aparte, afirmată cu adevărat în anii optzeci prin publicarea operei poetice în colecția de poezie „Lo Specchio” a Editurii Mondadori. Investirea de sine a poetului Ne
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
storia del Novecento poetico italiano, 1959 - 2004, Garzanti, Milano, 2005. Se poate percepe astfel o tranziție de la o forma mentis a unui eu personal la o altă forma mentis îmbrățișând un grup social. Procedurile celor mai recenți veniți în regatul muzei Euterpe, tip Enzo Rega, Marzia Spinelli, Rossella Pompeo sau Michela Zanarella, implică ieșirea din sine și relaționarea cu un Sine mai profund, cu o lumină a sa interioară ce devine cuvânt în forma unei Poezii înalt-autentice, altfel spus o coerență
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]