5,749 matches
-
într-un mod specific. O ambițioasă subversiune pe care o pregătește asigurîndu-și alibiul unor înaintași ale căror considerații sînt excavate uneori dintr-o cvasiuitare. Astfel apar amintite primele noastre istorii literare, totodată și istorii ale limbii: Aron Densusianu, 1885, I. Nădejde, 1886, Al. Philippide, 1888, în care conceptul de istorie literară cunoaște "o evoluție interesantă, nu lipsită de surprize". Șovăitor, difuz, avînd în genere ca obiect viața culturală în întregul ei, acesta beneficiază și de scînteierea cîte unei intuiții premonitoare: "O
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
între ipostaze a unor relații, a unor condiționări sau ajustări reciproce. Autorul Pregătirilor... se manifestă ca poet religios, cartea năzuind să fie "un itinerar spiritual", o călăuză întru edificarea creștină, dar comite greșeli "duhovnicești", "ajungînd să mărturisească, iudaic, mîntuirea prin nădejde", cedînd "ispitei creaturalului", "luînd în deșert numele Domnului" etc. Așa se explică și "măsluirea" experienței spirituale trăite, "organizarea" ei în funcție de criterii estetice sau, pur și simplu, de succesul imediat (de modă). În Concluzii, Mircea Vulcănescu sintetizează: "Paul Sterian a avut
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
prea mult de hamul alegerii lui Nicolaescu de a fi incinerat. Mirel Palada a scris pe blog că Sergiu Nicolaescu a fost un general din generația lui Iliescu, "aflat la sforile propagandistico-manipulatorii încă hă-hăt din anii 60 (...), un pilon de nădejde al establishmentului sovieto-comunisto-ghereuisto-securist", care a făcut "ultimul bâldâbâc comunicațional" cu dorința incinerării, băgând "curentul electric în popi".
Cum și-a incinerat BOR imaginea - blogul lui Mirel Palada by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80427_a_81752]
-
familiei lor unanim respectate să fie găsită moartă, cu fața făcută zob. Doar fiindcă așa vrea ea, Lucica, tânără și apetisantă profesoară rurală, va participa la o petrecere sordidă organizată de milițian, unde va fi violată de câțiva tovarăși de nădejde. Numai printr-un concurs nefast de împrejurări se explică faptul că un om care a avut neinspirația să moară înainte de 1 Mai muncitoresc va fi îngropat abia după cinci zile. Revenind la casa Nicoleștilor, să observăm graficul dezordonat al furturilor
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
este dragostea din al meu suflet/ încât pe cer am pictat al ei portret/ Și se tot răspândește într-una (sic!), ca o mare/ Ce cuprinde tot pământul, plină de viață și culoare!" (Ovidiu Ciobică) * Chiar dacă ni se vor împuțina nădejdea și puterea în a ne menține pentru suflet reperele, armoniile, muzicalitatea poeziei și credinței și va fi ca o rupere de oase cu durere și lacrimi desfacerea de obișnuințele blândeții, fiecare cu sacul lui de cărți la șold și în
Post Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7745_a_9070]
-
fără să-i cunoască: "Multă vreme am crezut în virtuțile metafizice ale Ostenelii; e drept că ea ne coboară pînă la izvoarele Timpului. Dar ce aducem cu noi de acolo? Cîteva nerozii pe tema eternității." Ni se ia, vai, și nădejdea în această ultimă filozofie. Timpul e o bucată de răgaz. Pe care îl pierzi înghițind amărăciune. La întîmplare, fără ca ea să-ți devină sistem: "Bucuria are un mare defect: lipsa de rigoare. Priviți cît de riguroasă e, în schimb, logica
Zodii și planete by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7746_a_9071]
-
strângere de inimă. Dacă mi s-ar tăia carnea și oasele, dar mi-ar rămâne speranță și încredere, nu ar fi nimic, aș putea să o duc mai departe. Așa însă sunt pustiu și mort, nu mai am absolut nici o nădejde, nici o legătură cu viața. în câteva cuvinte, m-ai rupt complet de viață, dragosteo. M-ai făcut să înțeleg moartea - și sunt cuprins de o panică urâtă" (22 dec. 1954). Exasperarea crește, cum înțelegem din rândurile scrisorii din 6 ian
Destinul soților Cosmin by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8205_a_9530]
-
elimine ca pe niște toxine tot ceea ce însemna gândire proprie și sentiment privat. Tovarășe de drum, antologia consistentă și remarcabilă coordonată de Radu Pavel Gheo și Dan Lungu, reunește istoriile și mărturiile lor: ale femeilor "emancipate" după război, cadre de nădejde în construcția societății "multilateral dezvoltate", partenere de viață, mame eroine, activiste înflăcărate. Aceasta este imaginea oficială a femeii în socialismul românesc, calchiat după cel sovietic. Am importat, o dată în plus, instituții și atribuții pe care le-am înșurubat rapid și
Ceaușism la pătrat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8209_a_9534]
-
lui Toni Halter e clară și concisă: dacă vrei să faci misionarism creștin, trebuie să te ferești de tonul militant. E cel mai contraindicat cu putință. În schimb o tentă ambiguă de resemnare senină, curățată de ranchiuni ascunse și de nădejdi neîntemeiate, poate cîntări mai mult decît o predică pro domo sua. Clar-obscurul atrage mult mai mult decît lumina, iar semiîntunericul e mai inspirator decît claritatea, întocmai cum spiritul creștinismului s-a perpetuat în catacombe și ocnițe, nu în naosuri încăpătoare
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
rezolvat. Cum susține un pensionar înrăit: el e nașul, dumnealui le face și le desface Scurt și cuprinzător. Și culmea era că el care era cu ei împotriva celorlalți, devenise acum cu toți ceilalți împotriva purtătorilor de ciomege. Alianța, baza, nădejdea. Vorba aceea: (Baza) era când nu se zărea, azi o vedem și nu e"... Simplu. Totuși... Puterii, de aici înainte, nu îi va mai rămâne decât să-și pună speranța în Dumnezeu. Și dacă nici în Dumnezeu, -ntr-o istorie ceva
Eliberarea șefului vișiniu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9682_a_11007]
-
despre riscurile necuviinței și despre răsplățile bunei creșteri, a apărut la Cartea Românească, spre folosul celor care țin post de suculente grosolănii, fiind, fără să-și încerce noblețea în nici un duel, niște oameni întrutotul onorabili. Pe ei îi alege, cu nădejdea că sînt destui, din lumea, altminteri, pestriță, motto-ul cărții: Omagiu celor cuviincioși... Cuvîntul înainte, al unui autor căruia simțul moral nu i-a împuținat - dimpotrivă! - darul scrisului, te îmbie la citanie, trecîndu-ți pe dinainte savuroase scenete cu părinți și
Onoarea unor oameni cuminți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9781_a_11106]
-
cereau reproduceri după operele de artă de la Paris. —Stott e prins în vreo misiune acum? Nu. —Trimite-l să vadă cum stau lucrurile în ograda lui Tripp. Poate-i dă niște îndrumări lui Tripp. E bine ca doi oameni de nădejde să lucreze împreună, asta-i convingerea mea. 2 Stott e mult mai în vârstă decât Tripp. Are nasul borcănat, un început de burtă și ochi iscoditori. Tripp este, firește, îngrijorat de venirea lui Stott și se așteaptă să fie dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
înaltă distincție a statului. A fost numit lector la cursul pentru recruți din cadrul serviciilor secrete. În ultima scenă îl vedem la tablă, cu indicatorul în mână, după ce a fost prezentat recruților astfel: „Unul dintre cei mai vechi și mai de nădejde ofițeri ai noștri, cel care a furnizat în avans date privind ziua și chiar ora exactă a atacului Germaniei, vă va ține prelegerea « Cum se conduce o rețea într-o țară străin㻓. Cuprins Al zecelea om 5 Partea I 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ca niște ciudați. Sunt cumva falșii gazetari semnul unei democrații sănătoase și funcționale? Cu ei, presa i se pare tot minunată ambasadorului SUA? Sau poate mai are nevoie de câteva luni de acomodare în România, cu telecomanda în mână. Trag nădejde că dl Gitenstein se va convinge repede că o parte semnificativă din presa românească joacă, de fapt, în altă ligă. Un mare jurnalist strânsese o mare echipă și conducea un mare ziar. Un bastion al libertății de exprimare, cum îl
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Apropo de nație: îți amintești câți oameni au ieșit pe străzi când liberalii au dat-o afară din Guvern? Vreo câteva zeci, ghemuiți în jurul fântânii din Piața Universității. Nația e așa cum au descris-o deja alții, nu-ți mai pune nădejdea în ea: vegetală, irațională, fără simțul revoluției. O mămăligă care îți explodează în față. De aia l-au ales, de exemplu, pe Sorin Oprescu. România rurală mă îngrozește. Acolo îmi pare aproape totul pierdut. Bătălia fără sfârșit va fi pentru
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
ai de gând să îndrugi cine știe ce pătăranie. Te văd după ochi că îți umblă cine știe ce năzdrăvănie prin capul cela afumat. Apoi de asta îl afum mereu, ca să umble prin el - odată cu fumul - și vorbe despre oameni și întâmplări. Că în nădejdea voastră stăm ca muții. Care tot își spun câte ceva măcar prin semne, dacă nu pot grăi. Da’ voi, canci. Atunci dă-i drumul, ce mai aștepți? Măi Dumitre! Tu crezi că vorbele vin așa cât ai bate din palme? Mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
fum. De la Regimentul de gardă, unde s-o prezentat, l-o trimis din nou în tranșeu. Ce o mai făcut nenea Jănel acolo, pe front, nu vă pot spune. Dar după multă vreme, când părinții lui nu mai aveau nici o nădejde că băiatul lor se va mai întoarce, s-au trezit cu el în pragul casei...Acum, însă, nu mai era nenea Jănel cel plecat de acasă. Arăta ca un lunatic...Nu se uita la nimeni. Umbla numai cu ochii în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și se vorbea în casa lor. Pentru ei eram un copchil acolo...Ei vorbeau fără să mă bage în seamă... Părinții lui au așteptat multă vreme să se întoarcă băiatul, dar și-au pierdut până la urmă și ultimul strop de nădejde. Moș Toader - taică su - s-o dus și în târg pe la regiment, să afle ce-i cu băiatul lor, dar în zadar. De unde să știe cei de la regiment pe ce drumuri horhăia feciorul lui? ... Se împlinea cam o jumătate de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de moș Dumitru și i-a șoptit: Dumitre! M-am uitat cu mare băgare de seamă la Hliboceanu. Să știi că omul îi trecut prin multe. Așa că să nu duci nici o grijă. De acum înainte avem încă un cărăuș de nădejde. Să nu duc nici o grijă? Abia acum am priceput că trebuie să am mare grijă cum mergi tu cu carul, că de Hliboceanu m-am lămurit înaintea ta. Cum adică să ai grijă cum merg eu cu carul, Dumitre? Păi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
fost sărjănt comandant de grupă. Acolo am învățat - a răspuns Vasile Hliboceanu, privind spre zare, a aducere aminte parcă. Dacă îi așa, când vom ajunge în deal, să treci după carul meu, să fii aproape de mine, că ești om de nădejde - a grăit moș Dumitru. Ce va zice moș Pâcu? a întrebat Hliboceanu, cu un zâmbet timid ascuns de mustața neagră. Atunci, cum crezi tu că ar fi mai bine? Eu cred că matale și moș Pâcu să mergeți în față
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pădure. Mitruță băiete, chiar dacă vrei să te lași de cărăușie, ai să ai multă treabă săptămâna asta. Intâi ai să tragi o fuguță în pădure, să vezi cum arată drumul. Vii apoi la mine să-mi spui dacă este vreo nădejde și pe urmă alergi pe la ceilalți cărăuși, să le spui ce am hotărât. Tu, Pâcule, trimite-l la mine pe Iordache aista, să văd ce gânduri are. Cum văd eu, ai cam început să dai ordine, Dumitre - a remarcat Pâcu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Pâcule. Să-i spui însă lui Mitruță să nu scape vreo vorbă aiurea, că o stricat toată socoteala. Am eu grijă de asta, Dumitre. Il descânt eu pe Cocoșitu de gâlci de crede că îi bolnav de adevăratelea. Am toată nădejdea că ai să faci treabă bună. Ar mai fi însă o trebușoară de făcut. Să-i spui lui Cocoșitu să-și facă car bun și să mai hrănească boii, că altfel cad pe drum. Eu am să cam plec, Dumitre
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
continuat vorba Hliboceanu. Cum văd eu, tu arvunești povestea pe data viitoare, Hlibocene. Ce ar fi să ne mai spui și tu o poveste. Ai văzut matale, moș Pâcule, că eu nu prea am haz la spus polojănii. Așa că toată nădejdea îi la matale - a răspuns Hliboceanu, în aprobarea celor din jurul mesei. Iordache Cocoșitu asculta cu gura căscată, plimbându-și privirea de la unul la altul. Ei, Cocoșitule, cum ți se pare în cărăușie? Iți place ori ba? l-a întrebat moș
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
prietenoasă. Doar o limbă de nour se așezase ca o geană purpurie. Măi Dumitre, ce mai spune cocoșul acela al tău? a întrebat Pâcu, privind spre asfințit. Uite că nu l-am întrebat, Pâcule. Dar ce ți se năzare? Apoi nădejdea în cocoșul tău îi ca într-un cui de tei. Ascultă, Pâcule! Să nu-mi vorbești cocșul de rău, că cu mine ți-ai pus în cârd. Si mai ia seama că vorbești și în contra babei mele și asta nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
acum... Te-i supăra, nu te-i supăra, Dumitre, da’ cocoșul cela al tău nu face nici cât o ceapă degerată. Si spunei babei tale - așa din partea mea - că am să trec eu pe la ea să tai cocoșul, că în nădejdea ta îmbătrânește și când îi vrea să faci borș din el ai să-l fierbi până s-o topi oala - a grăit Pâcu, deși a spus că el nu mai scoate o vorbă. Adică cum, Pâcule, să treci pe la baba
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]