680 matches
-
zile pe săptămînă, de vineri pînă duminică. Dar pe lîngă cît consumă cînd vin, mai iau și-ntr-o geantă brînză, carne, ouă, mălai, făină, aproape tot. Cenușa dacă s-ar lua, ar lua-o și p-aia !”, izbucnește cu năduf alt sătean. Am găsit, întîmplător, aceste relatări din primii ani de postcomunism, reprezentative pentru ceea ce numeam la vremea aceea „gospodăria difuză” : o unitate domestică funcțională, rezultată din dispersarea membrilor gospodăriilor rurale, dar păstrînd anumite forme de schimburi materiale și relații
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Maria să-ți pună ordine în lenjerie ? S-o lase în pace, știe. Își vâră și degetele în urechi, și tot știe ce-i spune : o-domnișoară-bine-crescută-iubește-trezitul pe-răcoare devreme-iubește-retroversia-din-Plutarh camera-bine-aerisită și-exer cițiile-la-pian-șevaletul-și-broderia... — J’en ai assez ! i-a strigat cu năduf și, roșie până la rădăcina părului, s-a repezit să-i smulgă din mâna neîndurătoare ghemotocul de mătase, cu o pată neagră, scorțoasă, pe care i-l flutura sub nas. J’en ai assez... J’en ai assez... i-a strigat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sfanț. Fără trei mii nici nu stăm de vorbă! zicea. Poftim! i-am zis după ce mi-am ieșit din papuci, ia-ți nenorociții tăi de bani! Trei mii! Ia-ți-i și băgați-i în cur! i-am zis cu năduf. Iar tu râdeai să te prăpădești... Maică-ta mă fixa c-o privire încruntată... Uite-așa!... Bun, am înțeles, sigur c-am înțeles de ce se uita chiorâș la mine... Nu tre' să vorbești urât în fața copilului. Dar tu m-ai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mi-am amintit cum îi zice! Aha, da, așa e, rogojină, cum am putut să uit? Și atunci cum, pune rogojină pe tavan? Nu rogojină. Se pune trestie. Și peste el tencuiește? Cine tencuiește? Proprietarul, cine altcineva! izbucnește Niusea cu năduf. Păi atuncea spune și tu "se tencuiește". Ei, da, sigur! Se putea să nu-mi găsești tu nod în trestie! În papură. Doamne, ce expresii! Nod în papură! Da. Asta fiindcă papura e așa, dreaptă și... cum se spune?... Netedă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mizeria noastră dintotdeauna. În rest, nu știu. Dumnezeu cu mila... În fiecare zi, la masă, tata își revărsa mânia și disprețul. Și nu numai la masă. Umbla prin casă târșindu-și papucii și gesticula. Acuza cu degetul, apăsat, și își vărsa năduful. Totul s-a întors cu susul în jos! Instalatorii se ocupă de ghirlande, iar Pancu îl pune pe șeful de birou să-i treacă pe listă pe toți cei care fac mai mult de o reclamație! Și asta până ce pleacă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
-aș și n-aș mai veni - a scrâșnit Toaibă. Apoi, cu glas moale, a îngânat ca pentru sine cu ghiers de doină: „Duce-m-aș și m-aș tot duce... dor să nu mă mai apuce”... Și a încheiat cu năduf: Să nu-i mai văd înaintea ochilor pe nemernicii iștia. Blestemați să fie cu tot neamul și străneamul lor! Cu ochii scânteind, și-a scos pălăria pleoștită de ploaie, a așezat-o pe laiță și, ca prin farmec, privirea i
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
când, să guste din rachiul adus de Maranda... În cele din urmă, lumea a început să iasă la câmp, să 98 are și să semene. Ar fi ieșit și el, dar cum să meargă în urma plugului în cârjă? Cu mare năduf a pregătit toate cele trebuitoare pentru arat. Marandă, du-te la tata și roagă-l să vină mâine dimineață cu calul pregătit pentru arat. Arăm întâi în grădină și pe urmă mergi la Crâșma din drum. Poate că doar primăvara
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
caute pe afară, că pe aici ți-i drumul. Îi mai cuminte așa... Toaibă a pus mâna pe țoi, l-a drămăluit privindu-l prelung cu sprâncenele încruntate, apoi, dintr-o mișcare, l-a dat peste cap. A înghițit cu năduf, și-a luat căciula și bastonul și a ieșit din crâșmă, fără să se uite în stânga sau în dreapta. Făcutu l-a urmat. Au mers alături o bună bucată de drum, fără să scoată o vorbă... Făcutu a tușit doar, ca să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în pahar. Bea din sticlă de-a dreptul. De fiecare dată când așeza sticla pe masă, icnea scăpând sudalme printre dinți. Maranda tăcea. Socotea că nu mai are rost să-l dojenească. Simțea că Toader al ei adunase prea mult năduf în suflet în anii petrecuți în pușcărie. „Numai de n-ar bea și acolo în gară... Cine știe ce i s-ar putea întâmpla? Una-i aici acasă și alta-i acolo...” În zori de zi, Toaibă și Maranda, cu bagajele cuibărite
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
-o? Da’ ce stăm de vorbă așa peste gard? Fă bine și intră, că atunci altcum putem grăi. 158 Toaibă a stat puțin în cumpănă, dar fără să vrea parcă a pus mâna pe poartă, a deschis-o cu oarecare năduf, și a intrat. Stai colea pe laiță, să te văd la ochi! Tare îți mai sunt întunecați. Nu poți trăi așa o viață, Toadere. Știu prin ce ai trecut, dar de unul singur nu poți schimba lucrurile. Așa că împacă-te
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
crenguțele lor atârnă sub povara zăpezii care apasă tot mai mult, ca într-un joc... Casele împodobite cu zăpadă cristalină dorm liniștite sub acoperișul din care iese agale un moșneag cu pipă - hornul ce toarce leneș fumul sobelor încărcate de năduf - cenușa. Se văd nasurile copiilor printre florile de gheață ce sunt prinse pe geamurile aburite și reci, dar care te cheamă înăuntru... soarele rotund și firav se arată cu frică printre norii cei voinici și mătăsoși, iar cerul este posomorât
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
intrau în uzul vieței ei robotnice. Nu-i da în minte să revizuiască acea stare de lucruri, nici să se irite împotriva nimănui. Dimpotrivă, despre toate astea obișnuia a spune respectuos: - Rim se ocupă de-aproape ele afacerile noastre! Dar năduful ei de femeie grasă și scurtă în gât evolua spre o emfizemă clasică. Erau acum oroprietari și greutățile bănești erau compensate de schimbările fericite pe care acest eveniment le adusese în caracterul lui Rim. Lina avea acum remușcări că se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
lui obișnuit de binefacere. - Spune soră-si s-o ajute! decisese Lică, apucat de interes pentru nepoata vagabondă și prinzând ocazia să facă un "pont" nepoatei celei înfumurate. La porunca lui Lică, buna Lina se pusese în mișcare, nu fără năduf, știind că Elena în chestie de familie are idei'hotărîte, mai ales că lucrul era așa de delicat între Elena și Mika-Le. Nu îndrăznise, de altfel, să ceară nimic; expusese numai Elenei care era situația gângăniei mici. Elena primise știrea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Dacă o să ieși vreodată din prăpastie, zise omul, sper c-o să ni te alături. N-o să ai nevoie de noi atunci, dar noi o să avem, cu siguranță, nevoie de tine. — Nu știu la ce vă referiți, îi zise Lanark cu năduf, și se depărtă. Traversă piața și se îndreptă spre Elite, pentru că era singurul loc care-i venea în minte, și Rima putea fi acolo. Clipele ei de tandrețe radiau în frigul pe care-l străbătea, și era și ea bolnavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
obișnuit să aibă semnificația pe care glorios și divin le-au deținut în comediile de demult. Ce crezi? — Cred că încerci să-i faci pe cititori să-ți admire discursul șlefuit. — îmi pare rău. Așa e. Bineînțeles, zise iluzionistul cu năduf. Ar trebui să știi deja că trebuie să-i ung puțintel cu unt.∗ Sînt ca Dumnezeu Tatăl și tu ești Fiul meu sacrificial, iar un cititor este un Duh Sfînt care menține unitatea și mersul lucrurilor. Nu contează cît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Dar acum, drumul era blocat. De două excavatoare, care săpau un șanț mare. Nu avea cum să treacă, nu exista alt drum. La o sută de metri depărtare de centrul chirurgical. — Fir-ar al dracului de ghinion, zise el cu năduf. — Ia-o încet, Vasco, spuse Dolly. Nu e mare lucru. Dacă drumul e blocat, mergem pe jos la centru, intrăm pe ușa din spate și o facem acolo. — Ne va vedea toată lumea mergând prin stațiune. — Și ce dacă? Suntem niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și tot jegoși și împuțiți stau, ce să le faci? Nevoia m-a învățat, nu le las năclăite... e apa rece, le trag în mai multe ape. Prima apă, dai cu săpun, limpezești, îți îngheață inima, te ia și un năduf la inimă de rece ce e apa, n-ai ce face. Eu mi le spăl când cred eu că se adună. Contează să fii curat, contează pentru tine, nu pentru majurul de pe hol, sau mai știu eu... Am avut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de tone, de un alb imaculat, ghidat de două bărci-pilot, intra încet în port. Pescărușii lunecau grațios deasupra coșurilor, fluturându-și lin aripile lor albe. Instrumentiștii, care tocmai făcuseră o pauză, au început să cânte iar, cu și mai mult năduf, același marș. În cele din urmă, vaporul se apropie destul de mult ca să se poată distinge chipurile pasagerilor, aliniați de-a lungul parapetului ca niște păsărele. Printre turiștii străini erau și câțiva tineri japonezi, aplecați peste parapet, fluturându-și pălăriile spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și chiar ani fusese mai grijuliu cu fiul lui, îi cumpărase chiar în anul acela un Tico verde și îl tot sfătuise să se ducă într-un loc bun, cu fete de consum, și întotdeauna pronunța cuvântul consum cu tot năduful pe care i-l producea amintirea Cateluței. Andrei nu se sinchisea prea mult de aspectul practic al problemei. Realmente îi plăcea să se închidă în cameră, să-și pună un film specific și apoi să se așeze pe spate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să-l umilească la rândul ei, aproape că era pe aceeași lungime de undă cu Zogru, numai că acesta nu știa și nu știe cu certitudine nici acum, când îl așteaptă pe Andrei Ionescu în Gelu Căpitanul, acoperit cu tot năduful lui și al Giuliei la un loc. Giulia cunoscuse mai mulți bărbați care o dezamăgiseră, dar nici unul nu fusese atât de imprevizibil ca Andrei. Se plimbaseră împreună, se sărutaseră, își spuseseră atâtea lucruri, dar pentru el nu însemnase nimic. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
voiajor. În realitate, întâlnirea era a Giuliei. Trebuia s-o lase pe Giulia să hotărască. S-o lase să facă ce-ar vrea ea, care nu știe că va muri. Poate chiar să facă dragoste cu el. Se gândea cu năduf că ar putea să-l suporte pe Andrei Ionescu gâfâind deasupra lui și i se făcea rău. Apoi se gândea din nou la Giulia și la dorințele ei și devenea dispus să accepte orice. Ea avea ceva neclar în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
aranjeze ținuta și să afișeze o față cât mai onorabilă; pare că în acel moment îi descoperă pe spectatori și se simte jenat.) GRUBI (Pentru sine.) Ce aiureală! (Către spectatori.) Ce vă uitați așa? (Se șterge cu gesturi apăsate, de năduf, pe față și pe gât.) BRUNO (Privindu-l de pe marginea gropii.): Hai! GRUBI: Ce mai vrei? BRUNO: Hai încoa’! GRUBI (Pentru sine.) Fir-ar să fie! Au stricat totul! Ce oameni! (Urcă înapoi - sau reintră - pe scenă.) Uah! (Trântește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se privesc încurcați.) GRUBI: Ia du-te și întreabă pe careva. BRUNO: Pe cine? GRUBI: Vezi tu pe cine. Trebuie să fie cineva p-acolo (Arată spre culise.) BRUNO: Nu e nimeni. Ai văzut tu vreodată pe cineva? GRUBI (Cu năduf.): Tu-le mama lor! Eu nu știu ce fel de teatru e ăsta! Nici regizor, nici sufleor! BRUNO: N-au grijă, mă, asta e. Că dacă i-ar lua cineva mai din scurt... GRUBI: Și ce facem? Stăm aici ca proștii? BRUNO
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
e că n-au arătat și niște teroriști. D-ăia pe bune. Așa, vezi și matale. Poporul face mai pe urmă folclor. Că are nevoie de certitudini. N-a văzut teroriștii, cum a fost și la Județeană... Mai scuipă o dată cu năduf spre broscuța aceea care parcă îi asculta și înregistra toată perorația. Popa Băncilă scose din buzunarul de la piept al sutanei un ceas cu lănțug. Prinse a-l bălăngăni. Țongu zâmbi trist, neconvins. - Ce i-a arătat poporului în boscheții ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu te-ai prins? Nu ține vraja la noi! Dacă vrei pisicuțe, du-te la fredonare peste drum, la clubul popii! ...Acum, privindu-l pe insul din fața sa, care continua să horcăie și să se agite, popa Băncilă izbucni cu năduf: - Vezi că ți-am venit de hac?! Credeai că mult o să mă mai chinui? De dimineață mă tot ispitești, da uite că acum te-am prins! Zvâcni bucuros și se proțăpi chiar în dreptul aceluia, făcându-și încă de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]