479 matches
-
e prins de lance care la rândul său este frumos strunjită în lemn de frasin și se desface în două bucăți, printr-un filet metalic; în vârful lăncii are o harfă metalică (alamă galbenă) și de ea este legată o năframă pe care este scris numele preoților, al dirijorului corului și coriștilor din anul 1967. Celelalte două margini ale steagului au la capete două mari găitane din fir auriu. Pe fața întâi a steagului este scris cu litere din fir auriu
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
dintre tradițiile laice au avut de suferit. Nunțile și botezurile s-au abătut în bună măsură de la vechile ritualuri, urmând un curs firesc de modernizare. Dintre obiectele și obiceiurile legate de ritualul nunții au dispărut: steagul (brad împodobit cu o năframă cu franjuri și cu panglici de diferite culori) - purtat de un fecior (stegar) pregătit de naș - și mersul terfarilor (mersul cu daruri al socrilor mici, împreună cu rudele lor, la casa mirelui). Nu se mai practică ritualul „Sângeorgiului“. În trecut, în
Pețelca, Alba () [Corola-website/Science/300264_a_301593]
-
caracterizează prin sobrietate și eleganță. Este confecționat din pânză țesută în casă în lățime de cca 50 cm. Costumul popular femeiesc se compune în principal din: cămașă - (“Spăcel”, obiect de îmbrăcăminte femeiască, asemănător cu ia.), poale largi - (“Pindileu”), sorț - (“Zadie”), năframă, opinci. Ca o notă specifică, se remarcă aspectul de alb al costumului, precum și tehnica de încrețire a pânzei pentru ornamentație. Femeile măritate au întotdeauna capul acoperit peste părul împletit și strâns într-un conci deasupra cefei (zadia de cap) năframa
Rodina, Maramureș () [Corola-website/Science/301587_a_302916]
-
năframă, opinci. Ca o notă specifică, se remarcă aspectul de alb al costumului, precum și tehnica de încrețire a pânzei pentru ornamentație. Femeile măritate au întotdeauna capul acoperit peste părul împletit și strâns într-un conci deasupra cefei (zadia de cap) năframa. Altădată încălțămintea femeilor a fost opinca. Azi, în anii 2000, ea este înlocuită cu ghete la femeile bătrâne și cu pantofi la cele tinere. Bărbații poartă opinci, cioareci (pantaloni țărănești de lînă, de pănură sau de dimie), cămașă albă, spăcelul
Rodina, Maramureș () [Corola-website/Science/301587_a_302916]
-
numai din materiale de culoare neagră. Tinerele purtau la sărbători rochii-fuste, încrețite de la brâu în jos, care erau executate cu materiale țesute în casă sau cumpărate din comerț, gata confecționate. Nemeșoaicele purtau șorț-cătrință numai în față. Pe cap femeile purtau năframe colorate, iar cele vârstnice negre, numite ,chischineu” procurate din comerț. Năframele pentru zilele de sărbătoare erau mari cu ciucuri (ciocoți), care cuprindeau și umerii până la brâu. Pieptănătura nemeșească a femeilor consta din împletirea părului în două cozi (chici) care se
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
încrețite de la brâu în jos, care erau executate cu materiale țesute în casă sau cumpărate din comerț, gata confecționate. Nemeșoaicele purtau șorț-cătrință numai în față. Pe cap femeile purtau năframe colorate, iar cele vârstnice negre, numite ,chischineu” procurate din comerț. Năframele pentru zilele de sărbătoare erau mari cu ciucuri (ciocoți), care cuprindeau și umerii până la brâu. Pieptănătura nemeșească a femeilor consta din împletirea părului în două cozi (chici) care se încolăceau sub formă de coc (conci) în vârful capului sau la
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
metal cu mâner de transportat lichide, de cca. 10 l, - catrințe - șorțuri, - căiță - căciulă, - cauc - polonic, din tablă sau lemn, - cheitoare - ațe de legat despicătura de la pieptul cămășii, - chischineu - naframă, - cioareci - pantaloni, - ciocoți - ciucuri la fuste, catrințe, fețe de masă, năframe, etc., - ciopoare - turme, - cipcă - broderie, - ciubăr - vas de lemn mai mare în care se păstrau brânza,carnea conservată etc., - comne - cămară, - conci - cerc de sârmă, de stâns părul la ceafa femeilor în coc, - cotarcă - lăcaș din nuiele, acoperit cu șindrilă
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
satului gospodăria cuprindea și o colibă la hotar. Tot componente ale gospodăriei sunt și fârciturile cu fan ce sunt făcute lângă sura ori în aproperea grajdurilor. Portul popular femeiesc , așa cum este surprins în fotografiile din casele familiilor din Luminișu, cuprindea: năframa, spăcelul (cămașă), poalele albe și zadia neagră. La acestea se puteau adaugă un pieptar . Bărbații purtau cușma, spăcel și izmene albe. La fel ca și la femei, bărbații puteau purta pieptar iar iarnă sumane și cioareci de lâna. Orice oaspete
Luminișu, Sălaj () [Corola-website/Science/301806_a_303135]
-
casa mirelui, unde, în timp ce unii jucau și chiuiau, druștele confecționau steagul nunții. Pe o bată de lemn împistruită (incrustata cu motive geometrice), cu o cruce la unul dintre capete, de obicei una folosită și la alte steaguri, era prinsă o năframa de păr (băsma de lâna) împodobita cu mărgele colorate, zgărduțe (bentițe de mărgele), panglici multicolore, cununi de flori de câmp din care nu lipsea barbârnocul și clopoțeii. Steagul purtat de un flăcău chipeș, apropiat al mirelui era nelipsit din toate
Huta, Cluj () [Corola-website/Science/300332_a_301661]
-
și noi, anume confecționate pentru acest prilej și era împodobita cu piese caracteristice momentului, cunună de flori și balț (voal de mireasă) așezate pe creștet. În mâini purta un struț de busuioc. În timpul acestui cermonial druștele ridicând deasupra capului o năframa mare anume destinată acestui moment, gogeau mireasă. La stâlpu cu vrabnițî, lu lu , lu Plânge mama miresi Și tot plânge și suspina Ca are-o floare în grădina Și-o rupt-o din rădăcina Și-o dat-o-n mâna
Huta, Cluj () [Corola-website/Science/300332_a_301661]
-
înțelesul tuturor, presărând explicațiile cu întrebări retorice și cu îndemnuri, "arta povestirii" -este primul nostru povestitor, înfățișînd țărănește chestiunile teologice. Sfîntul Nicolae, auzind că un tată sărac vrea să-și împingă fetele spre prostituție, aruncă pe geamul casei câte o năframă cu 300 de galbeni pentru fiecare fecioară. Sfîntul mucenic Tiron caută într-o pădure un balaur și negăsindu-l se culcă sub un copac. Este trezit de o „muiere giupîneasă” care-i spune unde se pitea fiara.
Varlaam Moțoc () [Corola-website/Science/298829_a_300158]
-
Iorga în cadrul Universității Populare de la Vălenii de Munte. La Teatrul Național 'I.L. Caragiale' din București, a debutat ca asistent al regizorului Ion Șahighian, punând apoi în scenă, de-a lungul a peste 20 de ani, piese de mare succes ca "Năframa iubitei" (1946), "Othello" (1948), "Paharul cu apă" (1948), "Doamna lui Ieremia" (1965) sau "Dinu Păturică" (1966) (o listă mai completă a pieselor puse în scenă la Național, împreună cu distribuțiile lor, se află la cIMeC - Institutul de Memorie Culturală București ). În
Nicolae Massim () [Corola-website/Science/297931_a_299260]
-
nici chiar în timpul lui Pliniu. Anghel Demetriescu este și mai sever cu Mihai Eminescu. Exemplul negativ cel mai frecvent citat este "Scrisoarea III-a", unde îl irită viziunea de țară patriarhală, țărănească a poetului. El apreciază că solul "„cu o năframă în vârf de băț”" este prezentat ca "„un trimis din partea regilor Zulușilor”" nu ca un trimis al unui domnitor al Țării Românești. Prezentarea lui Mircea cel Bătrân ca pe un moșneag este un anacronism; de fapt Mircea avea între 40
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
tătari, austriecii au renunțat să mai asedieze Cetățuia și au coborât la podul de peste heleșteul aflat între mănăstirile Cetățuia și Frumoasa. Deși austriecii foloseau puști, iar tătarii foloseau săgețile și arcanele, în spatele austriecilor au ieșit ostașii aflați la Cetățuie purtând năframe albe la braț, pentru a se deosebi de cătanele moldovenești trădătoare. Lupta a durat cam trei ore, tătarii lovind năprasnic și despuind pe morți și pe răniți. Cătanele austriece au început să se retragă în pădurile Hlincei, fiind urmăriți de
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
lui Mihai Racoviță veniți din oraș și, mai ales, de călăreții tătari conduși de Cantemir Mârza, austriecii au luptat cu dârzenie. Deși austriecii foloseau puști, iar tătarii foloseau săgețile și arcanele, în spatele austriecilor au ieșit ostașii aflați la Cetățuie purtând năframe albe la braț, pentru a se deosebi de cătanele moldovenești trădătoare. Terminându-li-se praful de pușcă, austriecii au început să fugă spre Mănăstirea Hlincea, pentru a-și scăpa viața. Au fost urmăriți de tătari și de moldoveni, fiind măcelăriți
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
cojoc din piele de miel, vopsit maro, cu flori de culori deschise pentru femeile tinere si de culori mai închise pentru cele mai învârstă. Femeile bătrâne purtau cojoc alb cu ornamente cusute cu ață neagra. Pe cap se punea o năframă de culoare închisă iar in timpul iernii, pe deasupra, se mai punea un sal de lână neagra, al cărui colț atârna pe spate in jos. 0 altă caracteristică a acestor zone o constituie frumusețea dansurilor populare. În privința dansului trebuie să
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
a rămas aceea cu reprezentarea lui Isus Hristos învățător pe care Ioana Cristache-Panait o atribuie lui popa Nicolae zugravul, cel pe care îl consideră și autorul decorației pictate. Ea atribuie aceluiași autor și friza de prăznicare, din care face parte și Năframa Veronicăi, datată 1807, cu prilejul renovării picturii murale. În prezent pictura murală este grav deteriorată, datorită lungii perioade în care lăcașul de cult a fost lăsat în paragină: O valoare mare o prezintă patrimoniul de piese pictate, anterior preluării edificiului
Biserica de lemn din Chețani () [Corola-website/Science/310136_a_311465]
-
îmbrățișează medalioanele pictate (Buna Vestire și Evangheliștii). În 1857, biserica a fost renovată, tot atunci s-a dat monumentalitate tâmplei prin adoptarea pilaștrilor cu capiteluri și a îngerilor statuari. Despre cele două momente din istoria tâmplei vorbesc pisaniile, din preajma reprezentării Năframei Veronicăi. Într-unul din medalioanele baroce se consemnează: “Făcutu-s-au acest fruntariu cu cheltuial jupan Hriscu, Radu cu soață sa Ioana și Tanasie Monu, într-u pomenire la 1760”, iar în celălalt: “S-au înnoit acest fruntariu și Sf
Biserica de lemn din Reghin () [Corola-website/Science/310135_a_311464]
-
oale și străchini de ceramică, butoiașe, lăcrițe și cofițe din lemn. Întinse pe pereți, sau aflate pe laițe, pe pat sau la icoane sunt așezate țesăturile de interior confecționate din lână și cânepă: păretare, lăicere, cergi, ștergare de perete și năframe de nuntă. Gospodăria tradițională din localitatea Câmpulung Moldovenesc este o gospodărie de crescători de animale din zona înaltă a Bucovinei. Ansamblul include: casă de locuit, grajd cu cămară și poartă. Casa de locuit din cadrul gospodăriei din Câmpulung Moldovenesc datează de la
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
eliberează femeia adulteră cu chipurile vibrate de puternice blicuri albe. Unele elemente introduse în pictură sînt inspirate din realitatea locală, fapt caracteristic de altfel pentru mentalitatea veacului al XVIII-lea: cămașa albă, țărănească, cu motive alese, a lui Iisus copil, năframa albă și șorțul purtat de „femeile lui Lameh”, furca înaltă din care toarce Eva, diferitele tipuri de pălării de modă apuseană ale soldaților din ciclul Patimilor, arhitecturile inspirate din turnurile bisericilor maramureșene. În afara picturilor murale menționate mai sus biserica mai
Biserica de lemn din Călinești Căeni () [Corola-website/Science/313641_a_314970]
-
reprezentate zece momente din viața lui Iisus Hristos, a căror realizare se poate atribui moldoveanului Grigorie de la Târgu Pietrii, la mijlocul secolului al XIX-lea. Programul iconografic al altarului cuprinde: Sfânta Troiță, pe boltă, iar pe pereți: Is.Hs. pâinea vieții, Năframa Veronicăi, între Arhanghelii Mihail și Gavril, Ioan Botezătorul și Sfinții Părinți. Deteriorată de vreme, afectată de intervenții, pictura altarului pare, mai degrabă, lucrarea lui Gligor zugravul, autorul icoanei Sf. Nicolae cu împărații Constantin și Elena, pe care, în 1887, a
Biserica de lemn din Tulgheș () [Corola-website/Science/314117_a_315446]
-
Din bolta naosului atârna un candelabru de lemn, nevopsit. Absida altarului adăpostea masa altarului ce era din lemn, prestolul fiind din piatră. Masa altarului era acoperită de trei fețe de masă din cânepă, una din giulgiu dar și de o năframă roșie cu flori. Pe masa altarului se afla o cruce de lemn, frumos proporționată și pictată. De cruce era rezemată icoana Sfintei Treimi. Tot pe masă stăteau două sfeșnice din aramă. Pentru proscomidie se folosea o scândură învelită cu două
Biserica de lemn din Târlișua () [Corola-website/Science/318940_a_320269]
-
înfățișați stând în picioare, sub o arcadă, văzuți frontal, purtând veșminte arhierești. Se mai poate descifra numele Sf. Petru din Alexandria, în dreptul proscomidiarului, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Spiridon, Sf. Pantelimon. Șirul ierarhilor este marcat, la mijloc, de reprezentarea Năframei Veronichii. În conca altarului, zugravul a pictat obișnuita temă a Sfintei Treimi, tratată sub forma apuseană a Încoronării Fecioarei. Scena este încadrată de Soborul Arhanghelilor. Sfânta Maria apare într-o a doua scenă, cu adâncă rezonanță simbolică: Fecioara strivind capul
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
ale timpanului. Absida are o boltă semicilindrică, intersectată, în planul poligonal prin intermediul unor suprafețe plane, în console. Numai pereții și bolta altarului au rămas aparenți. Temele iconografice ale absidei sunt: Sfânta Troiță, Arhanghelul Mihail și Arhanghelul Gavriil cu cete îngerești ; Năframa Veronicăi; pe pereți: arhidiaconul Laurenție; Viziunea patriarhului Petru al Alexandriei; procesiune de arhierei. Autorul picturii este talentatul zugrav Simon de la Alba Iulia. Restaurarea bisericii rămâne o sarcină de viitor, cu rezultate deosebit de avantajoase pentru înfățișarea sa de ansamblu.
Biserica de lemn din Întregalde () [Corola-website/Science/315784_a_317113]
-
sa formații de teatru, de muzică ușoară, de muzică folclorică, teatru de păpuși, diferite cercuri (literar, artă plastică, filatelic, de învățare a unor instrumente, de dansuri). Printre formațiile care au activat aici amintim renumita formație de dansuri populare “Sârba cu năframă”, constituită sub îndrumarea fostului șef al Casei de Cultură, Paul Iancu, cu sprijinul prof. Viorel Vatamaniuc care s-a ocupat de partea coregrafică. De asemenea, aici a funcționat și cinematograful orașului. După Revoluția din decembrie 1989, o parte a clădirii
Casa de cultură din Hârlău () [Corola-website/Science/316357_a_317686]