501 matches
-
ascuțit, le Însemna pe toate cu bătăi pripite și repezi. În preajma ochilor mei și În oglinda Închipuiri mele muncite de vedenii, colinele acoperite cu ierburi sălbatice, sau șoldurile goale ale unei stânci, se Înfiripau și trăiau viața scurtă a unei năluciri apocaliptice, care mi se părea că se mișcă Încet, se târăște furiș, vine, ajunge și Întinde spre mine o gheară flămândă și ucigașă. Tresar năucită de clipa fantasmagorică și revin cu picioarele pe pământ, și accept o adevărată aventură palpitantă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ce vin din necuprins în mintea noastră din vis și care de cele mai multe ori există aievea (noi neputându-le cunoaște) s-au întâmplat sau urmează a fi, indiferent unde, dar chiar și în preajmă pot, înrâuri comportamentul vieții noastre. O nălucire ce bântuie pe Solaris pare a fi o realitate de coșmar, când fiecare imagine, pentru personajele conștiente de trăirea reală a visului, se poate tulbura și deveni o monotonă tăcere în așteptărea furtunii. Omul poate deveni pentru totdeauna prizonier al
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
el nu era altceva decât o vrajă pe care o născocise mai înainte Merlin pentru ea în locul în care apa părea anume mai adâncă se aflau case frumoase și îmbelșugate în preajma cărora curgea un râu foarte bogat în pește; dar nălucirea unui lac acoperea toate astea". La fel cu imaginile eminesciene din "Miron și frumoasa fără corp" întâlnim visarea epică transformată în poezie magică: "Merseră mult până ce sosiră pe malul unei văi singuratice, în fundul căreia zăriră o fortăreață strașnic împrejmuită din
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
el te vede, adică te cuprinde! În final noi îi suntem oglinda, crucea tridemensională, Vidul. Iar natura, liantul existenței noastre în poesie e adevăratul păstor, mediumul ce ne conduce la Dumnezeu maestru, preot, guru. Cel nevăzut dintre noi/ știe rostul nălucirilor/ de ce se curbează primejdios/ cuvintele-n oglindă/ până încep să semene/ din ce în ce mai mult/ cu călăuzele spre ținuturi oculte,/ știe dezlega viitorul,/ confuzia de adevărul/ săpat din toate părțile deodată,/ știe să vadă eroziunea aerului/ și cum se risipește ca pleava
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pot constitui o phantasmata, după cum spunea Platon 820. Și ea poate vorbi, poate într-o limbă surprinsă în spirit, dar ne deschide o lume secretă: Cu vocea ta sub ramuri sunând a părăsire,/ Mi-ai spus: Să ne rămână trecutul nălucire,/ Când clipa veșniciei mi-o dai cu o privire.../ De ce în umbră glasul părea o amintire?821 sau Mă prinde amintirea în vânătul ei fum,/ Prin care cresc pe poliți și rafturi, ca pe ruguri,/ Arzând în umbră, piersici de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
dânsa cineva ca să o prindă, Când cu ochii mari, sălbateci, se privește în oglindă Subțiindu-și gura mică și chemându-se pe nume Și fiindu-și șie dragă cum nu-i este nime-n lume, Atunci el cu o privire nălucirea i-ar discoasă” (M. Eminescu, I, 80) „Am privit, am umblat și iată cânt: Cui să mă-nchin, la ce să mă-nchin?” (L. Blaga, 90) Oricui sunteți prieteni, dar și oricui îi pare Că numai pentru dânsul ați fost
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ecclesiastul, 1, 2); "[10] vorbele și faptele noastre bune vor da rod însutit, atunci când trupul nostru nu va mai fi decât pulbere" (p. 41) - aluzie la "Pilda Semănătorului" (Luca, 8, 8); "[11] Acești străini, barbari de la miazănoapte și miazăzi, urmează năluciri și patimi ale clipei; în sufletul lor nu trăiește un Bizanț al tuturor veacurilor, ci un Bizanț de o zi, când pot să câștige sigle și să bea vin, după ce vor luneca prin sânge" (p. 50) - textem diatropic, provenit din
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
ceea ce păcătuiește cineva, prin aceea se și pedepsește" (Înțel. 11, 16), "făptura, slujindu-Ți Ție, Celui care ai făcut-o, se încordează pentru pedepsirea celor nedrepți" (Înțel. 16, 24), "risipiți au fost, și înspăimîntați amarnic și tulburați au fost de năluciri" (Înțel. 17, 3). Sînt amintite amenințările înspăimîntătoare care figurează în Eclesiast, " Dinții fiarelor și scorpiile, șerpii și sabia răzbunătoare sînt ca să piardă pe necredincioși" (Sir. 39, 36), "vai vouă, bărbați nelegiuiți, ...de veți muri, spre osîndă va veți osebi" (Sir
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
păcatelor și spre viața de veci, spre sfințire, spre luminare, spre tărie, spre vindecare și spre sănătatea sufletului și a trupului și spre ștergerea și pierderea cu totul a cugetelor, a gândurilor și a deprinderilor mele celor rele și a nălucirilor de noapte ale duhurilor celor viclene și Întunecate. Că a Ta este Împărăția și puterea, slava, cinstea și Închinăciunea, Împreună cu Tatăl, și cu Duhul Sfânt acum și pururea și În vecii vecilor. Amin.” b) după primirea Sfintei Împărtășanii „Mulțumesc Ție
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mariana Palamariu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92310]
-
vrăjmașului. Deschide-i lui ochii gîndului, ca să strălucească în el lumina Evangheliei Tale. însoțește viața lui cu înger de lumină, ca să-l izbăvească pe el de toată bântuiala protivnicului, de întâmpinarea celui viclean, de demonul cel de amiază și de năluciri rele.” Și preotul suflă asupra lui de trei ori, în chipul crucii, și-l însemnează, binecuvântându- l, iarăși de trei ori, la frunte, la gură și la piept, zicînd: „Depărtează de la dânsul pe tot vicleanul și necuratul duh, care se
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
vicleanului cele aprinse, cele pornite asupra noastră cu vicleșug. Zburdările trupului nostru le potolește și tot gândul nostru cel pământesc și trupesc îl adormi. Și ne dăruiește nouă, Dumnezeule, minte deșteaptă, cuget curat, inimă trează, somn ușor și de toată nălucirea satanei nestrămutat. Scoală-ne pe noi în vremea rugăciunii, întăriți întru poruncile Tale și pomenirea judecăților Tale întru noi nestricată avându-o. Cuvântare de slava Ta în toată noaptea ne dăruiește, ca să cântăm și să binecuvântăm și să slăvim prea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
tot atâtea niveluri de pătrundere a vederii în densitatea nevăzutului. Dacă imaginea arborelui apare la început profilată pe un fundal îndepărtat, greu accesibilă vederii, aceasta pentru că ceea ce se cuvine văzut trebuie să se lase văzut, dincolo de orice privire spectaculară ori nălucire a aparenței. Privire aproape interzisă, deviată de ecranul aburit care se interpune tulburându-i perspectiva: "Eu îl priveam prin geamul vărgat de lujeri, vara/ Ori scris de colții iernii cu sterpe flori de ger". E nevoie de o altă cale
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
este să existe nu în măsura în care e degradare a esenței, "nu în măsura în care e cutremurat de vântul sălbatec al lucrurilor lumii, ci în măsura în care el e armonie, formă cristalină a totului, zâmbet răsfrânt al unității"45. Atunci însă când vede lumina doar în nălucire, e sufletul care și-a pierdut aripile, esența zborului zeiesc, fiind "doar o fărâmă de zeu;/ Căci ce-i zeul ce-și pierde arìpele?". Zborul e posibilul imponderabil, înălțarea și orientarea spre orientul vederii, spre unitatea care vine de sus
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Ei îmi arată lumea prin văl trandafiriu/ Făcându-mă-al iubirei poet iubit să fiu (II 5). Ca artist, se află deasupra urâțeniei vieții reale, nutrit cu iluzii poetice, după cum spune Cotta : Tu ești un om în viață condus de năluciri/ Și aerul din Olimp în Roma îl respiri (II 5). Noul insucces îl determină pe Ibis să se adreseze lui August căruia îi deconspiră sentimentele dintre Ovidiu și Iulia și de data aceasta el obține rezultatul dorit, căci suveranul bănuiește
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
omu-mbătrânește./ Și geniul, nu fruntea încântă și răpește. Cel puțin în acest moment, Horațiu înclină mai degrabă spre a doua ipoteză : amară cugetare !... fior de-al iernii vânt ! Voi puneți amorțire pe-al inimei avânt,/ Și umbra îndoielii pe orice nălucire,/ Căci ziorile cu-amurgul nu pot avea-ntâlnire (I 5). Problema vârstei poetului este reluată în dialogul cu Neera, hotărâtă să-l convingă să devină cântărețul și admiratorul ei. Horațiu o complimentează pe tânăra vrednică să-i fie muză (Tu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
înțeleagă setea de moarte a făpturii iubite. Ahile crede, ca toți ceilalți, că decizia fetei a fost luată sub stăpânirea unei halucinații nefaste (Hotărârea ta de acum e doar o închipuire a minții tale... Nu-ți ucide frumusețea pentru o nălucire) și, ca atare, o respinge cu toată energia (Ar putea oare un erou privi liniștit cum i se răpește în moarte logodnica ? ! - II 2). Atitudinea lui e explicabilă o dată ce, așa cum remarcă Ifigenia, eroul nu poate înțelege o biruință care se
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
am înfăptuit până acum ? [...] Din nou mă încarcă cu sânge nevinovat ? (I 2). Pentru o clipă, el imploră îndurarea celor de sus și caută să-i înduplece să nu-i mai împovăreze cu fantoma încă unei crime sufletul urmărit de nălucirile celor ce-au suferit din pricina lui (I 2). Bătrânul renunță apoi la ultima nădejde de salvare, de a ajunge la capătul suferințelor sale, prețul părându-i-se mai groaznic decât blestemul veșnic (I 3). Ocazia executării sentinței năprasnice este oferită
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
că nu o satisfac ideile lui despre dragostea sufletească - o simplă minciună, o iluzie care nu poate să existe (p. 243) - și că preferă iubirea terestră oferită de Speusip, viitorul ei soț. În cele din urmă, gânditorul rămâne singur cu nălucirea Arheanassei alungată de el la Siracuza. Când Platon a refuzat să-l sprijine pe Dion în ofensiva armată împotriva lui Dionis II deoarece nu era de acord cu violența, Heraclid i-a reproșat filosofului că este un simplu flecar incapabil
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ar fi știut măcar drumul spre Sfântul Petru... Să se strecoare Într-acolo și să-i prevină pe călugări, sau pe cel care e În primejdie... Dar călugării nu l-ar fi crezut, n-avea nici o dovadă, povestea lui părea nălucirea unui creier bolnav. „și, Într-adevăr, tot ce-aș spune ar părea nălu cirea unei minți rătăcite. și cine era cel În primejdie?“ Nu, va rămâne pe loc. Va rămâne pe loc și va merge mai departe Împreună cu ucigașii. „Dacă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o clipă, revăzu imaginile sângeroase de odinioară, de acasă. „M-au prins și pe mine tătarii“, fu primul lui gând. „Sau poate nici n-am fost plecat de acasă? Am visat totul? Bizanț, Danubiu, orașele Îndepărtate cu cate dralele lor. Năluciri ale minții mele bolnave... Avea dreptate tata când mă certa și-mi spunea să pun mâna pe coasă și să las cioplitul, că nu-i treabă de bărbat adevărat... Își deschise cu greutate ochii, așteptând să vadă imaginile cunoscute dintotdeauna
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lui Ike. CÎnd ești pe marfă, dealerul e precum cel iubit pentru Îndrăgostit. Aștepți sunetul specific al pasului lui pe hol, felul lui aparte de a bate la ușă, scrutezi fețele care se apropie pe stradă. Vezi ca-ntr-o nălucire fiecare detaliu din Înfățișarea lui, ca și cum ar sta În ușă și-ar face vechea poantă a dealerului: „Îmi pare rău că te dezamăgesc, dar n-am putut să fac rost”. Urmărind jocul speranței și al Îngrijorării pe fața celuilalt, savurînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cadrul Brădățelului care punea și mai mult în relief frumusețea ei. Apoi, după ce am isprăvit compunerea și am făcut pe Ștefan să moară de un plumb 212 leșesc 213 pe câmpiile Basarabiei și pe Maria să dispară ca o dragalașă nălucire lăsând în urmă-i numai un eco al cântecului ei de jale, care parcă răsună și astăzi în raiul Brădățelului, am luat manuscriptul subsuoară și cu multă sfială, cu multă îndoială în inimă, l-am dus la societatea "Junimea", unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
precis are să dea cu ochii de înger și tovarășul Cameniță va avea un martor, cineva care îl zărise pe înger, cineva care, la o adică, o să confirme că îngerul fusese acolo, îl vizitase pe tovarășul Cameniță, nu era doar o nălucire a minții sale, ci era ceva real, în carne și oase. Dar trecătorul s-a apropiat și apoi s-a îndepărtat pe stradă fără să pară că ar fi observat ceva ciudat. Chiar și gardianul care păzea reședința tovarășului prim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
departe de acest vis. - Te întreb pentru a doua oară. Pentru ce m-ai chemat la tine? E oribil cum te comporți. - A fost alegerea ta. Tu ai vrut să vii. Orice imaginație sau lucru de a înlocui gândurile și nălucirile tale mentale de proastă calitate cu altele plăcute ar avea asupra ta un efect pozitiv. Tu atragi de partea ta numai negativism și dezastru. - Vrei să îmi spui că trebuie să fiu pasivă, să stau comodă, să închid ochii la
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
recentă când sacrificiul nostru răsare ca o aureolă, pe acesta nu mi-l vor putea lua. El va fi întipărit în inima mea, în mintea mea, și în scurtele clipe de răgaz am să-ți strig numele... Dar să lăsăm nălucirile și presupunerile astea lugubre. IV [...] Când, spune-mi, când am să te pot ține în brațe? Fixează o zi, draga mea, arată-i o acadea bătrânei tale mame răsfățate, ca ea să mai poată rezista. R[ainer] mi-a spus
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]