1,621 matches
-
peste nehotărârea băiatului... nici peste faptul că a fost demascată de el în felul acesta deschis, dezinvolt... i-ar fi convenit mai degrabă un soi de joacă, mimăm că... Decizia fiind luată, simțea cum o biruie culoarea roșie, cum o năpădește, cum o sufocă imaginea imposibilă. L-a refuzat pe soldatul cu părul roșu, și în același timp și o șansă, care îi putea schimba viața. Suzana Deac Referință Bibliografică: Soldatul cu păr roșu / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SOLDATUL CU PĂR ROŞU de SUZANA DEAC în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356307_a_357636]
-
Tudor a oftat adânc, cu durere, a coborât din pat și a plecat la bucătărie târșâindu‑și picioarele. A aprins o țigară și s‑a așezat la fereastră. Privea prin sticlă fără să vadă ceva. O mie de gânduri îl năpădeau și nu reușea să se concentreze pentru a se liniști ori pentru a descoperi calea cea bună. „Soarta animalului ăla de om este clară. Sper că legea nu‑l va ierta și va da socoteală... Dar, copila noastră? Cine‑i
CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356464_a_357793]
-
mândri (tehnicieni), de cum și unde au ajuns (Viena), că au păcălit aviația militară și, mai ales, că au reușit să piloteze un avion din prima, si nu după 5-6 luni, că elevii de la școala de piloți. Ce emoții m-au năpădit... Îmi aduc aminte de acea zi de primăvară, cu fugă lui George și a lui Viorel, din două motive: 1) eram în tură de zi, cumva coleg cu cei doi; eu lucram la Tarom, iar ei lucrau pentru CIPA. 2
MAREA EVADARE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355730_a_357059]
-
Acasa > Versuri > Farmec > BALADA DUZILOR GOLAȘI Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 264 din 21 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Nu mă-ntreba de mi-s agudele mai coapte În dimineața asta cu răcori M-au năpădit omizile azi-noapte Și au chelit toți duzii până-n zori Eu nu știam că mor așa deodată Fără veșminte verzi, când toamne vin M-au năpădit omizile azi-noapte Și-au injectat toți duzii cu venin Ce tragică-ntâmplare, ce banală Cum
BALADA DUZILOR GOLAŞI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355863_a_357192]
-
mă-ntreba de mi-s agudele mai coapte În dimineața asta cu răcori M-au năpădit omizile azi-noapte Și au chelit toți duzii până-n zori Eu nu știam că mor așa deodată Fără veșminte verzi, când toamne vin M-au năpădit omizile azi-noapte Și-au injectat toți duzii cu venin Ce tragică-ntâmplare, ce banală Cum un miriapod nevinovat Mi-a pricopsit cu un costum de gală Toți duzii din albastrul meu palat Golașe ramuri pudice surcele Tablou cu dezolanță și
BALADA DUZILOR GOLAŞI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355863_a_357192]
-
lăsă ușor între umeri gârbovindu-l și mai mult între cei patru pereți ai încăperii. Închise ochii la marginea imaginației. Deodată simți o atingere pe brațul drept. Deschise din nou cu un efort inimaginabil ochii. Miliarde de ace dureroase îi năpădiseră ochii obosiți de roșu. Lângă el, exact în ceafa lui simțea că cineva a început de nicăieri să respire. Ușor, aproape imperceptibil, acel cineva necunoscut îl îndemna să se conformeze dorinței picioarelor de a umbla. Îi șoptea fără a se
FLUTURI SUB CEARCĂNE II de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355837_a_357166]
-
cu ai lui, nu va putea fi fericit. Fericirea nu-i doar distracție și plimbare, copile! Cum să fac să discut cu tine, maică, nu știu". Au oftat amândoi, ca la comandă. Și-au citit în ochi tristețea ce-i năpădise și a înțeles fiecare că izvorul neliniștii lor este comun. - Mitică, tot ai luat tu apă destulă. Mâine aș vrea să mergem în alte stațiuni, a șoptit ea de parcă vorbea amintirilor. - Cum crezi. Poate ar fi bine să vedem și
ISPITA (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355810_a_357139]
-
să se stăpânească. Nu dorea ca persoanele cu care venea în contact să-i cunoasca adevărata stare de spirit. Nu suporta sa fie privit cu înțelegere, milă, îngrijorare ori dispreț sau satisfacție. Emoții, îngrijorare, ciudă, jenă, nesiguranță, iritare... Toate-l năpădiseră și cu greu se opunea impulsului de a țipa, a înjura ori a lovi pereții și a arunca cu scaunele. Era încruntat, cu pleoapele închise pe jumătate și priviri piezișe, cu fața congestionată. Cât a sunat telefonul a numărat în
ISPITA (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355851_a_357180]
-
cea mai veche din țară, fiind unul dintre obiectivele turistice cu care Mangalia se mândrește. Ea a fost ridicată în anul 1525 de fiica lui Selim al doilea, în stil maur. În perioada comunistă a fost lăsată în paragină și năpădită de buruieni, iar cimitirul unde se aflau morminte vechi, de peste 300 ani, nu mai era delimitat de niciun fel de gard. După 1989, moscheea a fost reamenajată cu ajutorul Primăriei Municipiului Mangalia și zilnic, ea este vizitată de vârstnicii care vin
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355849_a_357178]
-
15 martie 2012 Toate Articolele Autorului ADUCERI AMINTE Tu nici nu știi cât mi-e de dor De mângâierea ta atât de tandră, Gândindu-mă acum mă înfior Și-mi amintesc privirea-ți caldă. Mă trezesc în miez de noapte, Năpădit de îndepărtate amintiri, Re ascultând ale tale simple șoapte, Mirosul buchetului de trandafiri. Cât de departe sunt acum Neuitatele îmbrățișări fierbinți! Săruturile ultimului drum, Când trebuia să stăm cuminți. Aștept să ne reîntâlnim Să retrăim ce-a fost frumos, Unul
ADUCERI AMINTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354804_a_356133]
-
dar și despre iubirile fericite, adăugând și câteva note despre demnitate. Tot în acest capitol se găsește și comentariul care dă titlul cărții, în care autorul descrie, revoltat, alienarea pe care am ajuns s-o trăim zi de zi: „Suntem năpădiți de probleme secunde. Avem preocupări de mâna a doua, avem conducători de mâna a doua, trăim sub presiunea multiplă a necesității. Ni se oferă texte mediocre, show-uri de prost gust, condiții de viață umilitoare. Am ajuns să nu mai
ANDREI PLEŞU, DESPRE FRUMUSEŢEA UITATĂ A VIEŢII, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2011, 280 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354805_a_356134]
-
16 august 2012 Toate Articolele Autorului Frate de mi-ai fi și n-ai avea o așa inimă ca a mea și un suflet geamăn, căci astăzi după ce am făcut o plimbare prin parcul CAROL, unde amintiri dragi m-au năpădit, ca păsări însetate să-mi amintească, prin ciripit dulce, depre clipe petrecute în anii copilăriei în acest colțișor de legendă, unde numai arborii, ce străjuiesc ținutul, mai pot povesti de acele evenimente istorice ale gloriei Regalității Românești după obținerea INDEPENDENȚEI
O, DRAGUL MEU GEORGE ! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355015_a_356344]
-
mai profund în toate sentimentele lui și sexul devenise un vis lent, nu o călăreală bezmetică și obositoare și uneori ea nici nu mai știa cînd începeau să facă amor și cînd terminau, pentru că valuri peste valuri de orgasme o năpădeau ritmic și o năuceau, fiecare atingere a lui era un început de mîngîiere care își risipea vibrațiile în trupul ei ca arcușul cînd plutește peste strunele întinse pînă la paroxism ale viorii. La asta se gîndea ea, stînd întinsă lîngă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
strecoare printre gene, în timp ce s‑a ridicat încet, împovărat și strivit de toate gândurile ce‑l munciseră aproape o noapte. O noapte albă, o noapte unică și lungă, în care s‑a lăsat pradă întâmplărilor și trăirilor, ce l‑au năpădit și s‑au derulat atât de intens, încât avea senzația că sunt prezente. A privit buimac în jurul său, căutându‑și părinții. În ușa bucătăriei, unde le‑a povestit că s‑a angajat și primise binecuvântarea tatălui, stătea ofițerul de serviciu
CHEMAREA DESTINULUI (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356818_a_358147]
-
te rog, nu trebuia să te ridici. Ai terminat de scris ori acum te‑ai apucat? l‑a întrebat polițistul în timp ce scotea un pachețel din mapa purtată sub braț. - Îmi pare rău. Sincer. Nu am dormit toată noaptea. M‑au năpădit amintirile. Am început, dar n‑am terminat și... - Bine, bine, dă‑mi să citesc în timp ce dumneata mănânci sandvișul acesta. Sunt sigur că de ieri nu ai mâncat nimic. L‑a pregătit soția mea. Hai, te rog! a insistat el observând
CHEMAREA DESTINULUI (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356818_a_358147]
-
cumsecade și cu o funcție prea mică în partidul acela condamnat de istoria Comisiei Tismăneanu... Adevărat că a fost o istorie comandată de președintele mai sus amintit dar, orice s-ar spune, tot istorie rămâne... P.S. Aceste gânduri m-au năpădit și le-am așternut prin unele spații virtuale la 13.oct.2009. Adică, în urmă cu aproape DOI ani... Sunt noutăți în domeniu de atunci și până azi?!
CU GÂNDUL LA ZIUA DE MÂINE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356963_a_358292]
-
pentru ca trecătorii să poată gusta și să simtă aroma fructelor coapte. Cu o condiție însă : trebuie să fie de bună credință. Melania Cuc s-a dovedit o agricultoare destul de râvnică. Ea a trudit în propriul ogor pentru ca buruienile să nu năpădească și să strice culturile. Când i s-a părut că totul e gata, și-a poftit prietenii la ospăț. Ospățul cuvintelor, cel mai sățios dintre toate. Iată și confesiunea autoarei : Am scris aproape „terapeutic”, ca să mă conving că știu să
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
clipa mica trusă pe care tocmai o inspectase și se apropie de fereastră... Dar nu spectacolul iernii era motivul reveriei, cu toate că era o fire de un romantism incurabil. Frânturi de imagini se suprapuneau cu repeziciune în mintea ei și o năpădiseră amintirile pe care atâta timp încercase din răsputeri să le închidă într-un ungher al sufletului ei, numai de ea știut ... Când oare trecuseră cei zece ani? Prima convorbire telefonică, de după plecare ei la Sibiu, împreună cu familia, a fost la
INIMĂ RĂNITĂ (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356741_a_358070]
-
completă, frumoasă, pentru doi miri atât de plăcuți și de vizibil îndrăgostiți, precum Fănel recunoștea că nu a văzut niciodată, finalizată de preotul cel vârstnic printr-o scurtă cuvântare de laudă, învățăminte și binecuvântări. Fănel asculta și privea. Amintirile îl năpădeau, se succedau potrivit momentelor slujbei la care asista și-l năuceau prin sumedenia de gânduri ce-i trezeau și se derulau în mare viteză prin mintea și sufletul lui. Nu a avut puterea să rămână până la final. În momentul în
ISPITA (19) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355500_a_356829]
-
și cumpere mobilă, frigider și îmbră �că �minte în rate pe care le puteau plăti lunar, dacă reușeau să folosească veniturile bănești cu prudență și chibzuință. Erau poate cei mai reușiți ani ai României socialiste ... A zâmbit amintirilor ce o năpădiseră, dar grija ce o fră �mânta nu i‑a dat pace. A oftat adânc și a trecut să facă ordine în bucătărie, apoi a mers în pat, neliniștită. Nu putea adormi. Se întorcea când pe o parte, când pe alta
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
nou în bucătărie. Starea de neliniște creștea. Trecuse de miezul nopții și ea stătea încremenită la fereastră, privind în gol. A mai format de două ori numărul Iulianei, dar în zadar. Pentru că nu a răspuns, și o teamă apăsătoare o năpădea insistent, a mers în dormitor și l‑a trezit pe Tudor. - Măi omule, este trei noaptea și fata nu a venit. Ce facem? Ce i s‑a întâmplat? - De unde să știu, măi femeie?! Caută telefonul prietenei la care merge ea
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
CA-N POVEȘTI... (FRAGMENTE DIN PRIMUL MEU ROMÂN - AFLAT ÎN LUCRU), de Cristian Gabriel Groman , publicat în Ediția nr. 670 din 31 octombrie 2012. Când primul fulg de nea anunță sosirea unei noi ierni, frumoase amintiri din anii copilăriei mă năpădesc... Prichindel fiind, mă bucurăm nespus de sosirea iernii, pentru că știam că vacanța-i aproape, cu toate bucuriile ei... Și ce cald și bine era la gură sobei, lângă bunicuța care spunea povești cu feți-frumoși, balauri și Ilene-Cosânzene de mă lua
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
curte, pe stradă, pe case, copacii își aplecau crengile sub greutatea omătului și ningea într-una, fără încetare, ca-n povești... Citește mai mult Când primul fulg de nea anunță sosirea unei noi ierni, frumoase amintiri din anii copilăriei mă năpădesc...Prichindel fiind, mă bucurăm nespus de sosirea iernii, pentru că știam că vacanța-i aproape, cu toate bucuriile ei... Și ce cald și bine era la gură sobei, lângă bunicuța care spunea povești cu feți-frumoși, balauri și Ilene-Cosânzene de mă lua
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
Sărut mâna, domnule prof. dr. Pesamosca! Simt nevoia să-mi descarc sufletul, cu ochii plini de lacrimi, cu mintea năpădită de amintiri. Mă întorc cu vreo paisprezece ani în urmă. Vara anului 1996. O după-amiază de august splendidă. Totul părea frumos, liniștit. Copiii umpleau cu larma lor parcul din apropierea spitalului din Domnești. Veselie, jocuri, renumita pitulice , unii chiar erau cățărați
IN MEMORIAM ALEXANDRU PESAMOSCA de ION C. HIRU în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356128_a_357457]
-
mama cu masa pregătită... Mari taine erau pentru mine asemenea lecții alături de tatăl meu, în farmecul nopții! Sau iarna, când priveam țurțurii cristalini ai streșinii casei topindu-se în căldura soarelui amiezei, mă fascina cerul albastru, fără de cusur. Atunci mă năpădeau niște gânduri atât de nostalgice, căutând să înțeleg tot felul de taine nelămurite: Ce-o fi dincolo de cerul albastru? Poate o boltă de sticlă... Dar dincolo de bolta de sticlă?... Alt cer? Și după aceia? Nimic? Cum adică nimic? Nu se
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368955_a_370284]